5,290 matches
-
iar a început să plângă în hohote și să-i dea în cap cu perna : -Pentru bondoacă, mă? Pentru bondoacă? Mizerabile! Cearta a durat până pe la trei, cu mai multe deplasări din dormitor în sufragerie și retur, cu cearșaful și pernele după ei. De câteva ori, vecinii au ciocănit în calorifere. Până la urmă...s-au liniștit și s-au culcat bosumflați, tot în patul conjugal. Spate la spate. Într-un târziu, Silvia s-a întors spre el: -Gigi, spune sincer! Dar
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
profundului. De aceea, cu atât a fost mai mare, pentru mine, plăcerea cetirii corpusului textelor. Redau, mai la vale, câteva eșantioane întru susținerea afirmațiilor pe care le-am făcut mai la deal: LUI (MateiGabriel): ’’M-ai lăsat, stăpâne ceresc/Pe perna Ta să dorm./ Mi-ai dăruit un înger, Gabriel,/Semn al trecerii mele pe pământ,/O lacrimă de-a Ta/Scursă la poalele iubirii noastre’’. SCHIMBARE: De azi sunt un alt om..// Privirea îmi este mai goală/Orizontul mai larg
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
urechile, cât sufletul... Deplângeam nevoia-mi de a fi consolată, dar faptul că-ntrerupsese comunicarea mă stârnea la plâns, nu alta! Și adormii ca și-n atâtea și atâtea dați, înfofolită într-o pănură de frustrări și solitudine aparent acceptată, răcorind perna c-un râușor de lacrimi neșterse, nevoind să-mi recunosc nici gestual slăbiciunile. A doua zi după discuția cu Sterie primii devreme, abia-mi procesasem ibricul, telefon de la fete: -Alo, sunt eu, Agripina! șopti finuța noastră. Te-am trezit devreme
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
al lui Vadim. - Căutam o tăviță pe care să pun paharele și nu văd niciuna. - Și ce, fără tăviță, sughiți? Las’-așa și vino odată! Florin apucă în mâini paharele și îndreptându-se către canapea de pe care Vadim, cu o pernă sub cap, urmărea emisiunea îi dădu paharul din mâna dreaptă. Acesta, fără a-și muta privirile de la ecran, întinse mâna și-l luă. Florin se întoarse după o scrumieră pe care și-o așeză în apropiere, apoi se așeză pe
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
lecția și acum fac ravagii pe teren. Nimic nu pare să le mai stea în cale și-ai noștri s-au cam culcat pe-o ureche; mai mult ca sigur vor pierde. Se săltă puțin mai sus pe canapea sprijinind perna de brațul canapelei și luă și el o gură de bere. Imediat făcu o strâmbătură. - Ce-i cu asta, de ce-i așa amară? - Acum te mai și strâmbi ca o domnișoară de pension? Ți-am făcut o surpriză și am
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
așa... - Dar cum? Cuuum?! tunase vocea lui Vadim. Tăcerea din cameră era tocată mărunt dinspre televizor, de chicotele unei reclame. Scrumiera lui Florin se umpluse de mucuri de țigară. Vadim dădu pe gât restul paharului și-și lăsă capul pe pernă, ca și cum vorbele rostite l-ar fi secat de energie. - Poate că ai dreptate și am greșit și eu - își regăsi cu greu vorbele Florin, aruncându-i o privire neliniștită, dar gestul de lehamite al lui Vadim de a tăia cu
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
minele nostru și dacă ai fericirea - și-n inima celor ce te mai iubesc... Și după... Pentru Nichita, ludicul este hrană spirituală, un mod de-a te juca de-a viața, cu propriul tău eu: „Îmi las capul pe spate / pernă mi-e pasărea zburând migratoare, / îmi las fruntea în față / umăr mi-e râul în revărsare...” (A) Imaginarul său e vultur zglobiu: „pasărea nu are mână / și nici pomul lungi picioare...”, iar cuvântul - uneori „plâns”, „piramidă fără sine / vorbă fără de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
alătura cele două palme formând o sferă pe care o plimba dintr-o parte în alta. Jalea nu pricepe mare lucru din ce vrea omul din fața lui așa dintr-o dată. La început parcă era mai scorțos acum moale că o pernă umpluta cu puf de gașca. -Tu ai o stare sufletească ce se întinde pe ani de zile în viitor? -Hm ! -Ce ? - Mă lași să...să ajung...la un șef ? -Daaaaaaa...dar ca să ajungi la un șef...uite...vino lângă mine
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
la un loc, 30.000 de lei pe lună. Ce să fac cu atâția bani dacă stau acasă!?... Și mai am o problemă: nu am somn! Acasă nu am mai reușit să inchid ochii de ani de zile! Am o pernă după mine și merg prin parcuri, prin gări, prin instituții unde dacă mă prinde somnul...acolo, pe bancă, mă pun și dorm. Dar nu mă prinde! Nici nu știi ce chin este să nu ai somn! Ce bine ar fi
PRIMARUL, EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378128_a_379457]
-
fiu ... XIII. UITÂND SĂ URC, UITÂND SĂ CAD, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015. Ne-mbracă liniști și tăceri Cu timpul, rănile se trec Și veștile se tot petrec fără de tine, fără ieri. Din pernă ta se cerne scrum, În anii mei se face hau Mi-e dor adânc de somnul tău, Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum. De părul tău mi-e blond abis, De ochii verzi mi-e verde val, Mi-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
strig La uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins Citește mai mult Ne-mbracă liniști și tăceriCu timpul, rănile se trecSi veștile se tot petrecfără de tine, fără ieri.Din pernă ta se cerne scrum,În anii mei se face hăuMi-e dor adânc de somnul tău,Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum.De părul tău mi-e blond abis,De ochii verzi mi-e verde val,Mi-e adâncire
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
sărată, de sânge și huma Prin ploaia de zahăr, prin ploaia nebună logodnicii toți din căuș ne vor bea. Vino în toate și-atunci vom pleca și părul -migdal înflorit- ne va cerne beție de cai pe o vale de perne; din sângele crud doi lăstuni ne-or zbura. De fi-va să fim doar o noapte în pârg, cu dungi albaștrii, cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserică mea va fi roua din târg. Și-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
v=MSthM9lr8wQVino, cât vremede vremi vom aveaIubire sărată, de sânge și humăPrin ploaia de zahăr,prin ploaia nebună logodnicii toțidin căuș ne vor bea.Vino în toateși-atunci vom plecași părul -migdal înflorit-ne va cernebeție de caipe o vale de perne;din sângele cruddoi lăstuni ne-or zbura.De fi-va să fimdoar o noapte în pârg,cu dungi albaștrii, cercănați de tăcere,inelul tău stâng va fi câmpul cu miere,biserica mea va fi roua din târg.Și-adânc scrijelind
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzi de dorul Ei pe toamne de hartie Ea te chema, prin fum de poezie, Eu te pierdeam prin frigul din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
popasde lungi tăceriși vremuri dispărute Asemeni lor și eu,cu vorbe mute,te iert că m-ai iubit de bun rămas.Ca o absență-n care crește fum,mințind frumos,te mai aud prin semne,cănd timpul cerne vise peste perne;te iert că ești în ieri,si nu acum.Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzide dorul Eipe toamne de hârtieEa te chema, prin fum de poezie,Eu te pierdeamprin frigul din livezi.Fiind doar cimitiral
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Desfrâul frumos ca un copil, Înțelepciunea tâmpită și nebună și Nebunia frumoasă ca o nimfă...Ești nebună, mi-a zis el, tu nu vezi că delirezi?” A făcut o pauză, a oftat și iar a început să plângă, înfundată în perne...M-am apropiat de ea, de căpșorul acela frumos al ei și am început s-o mângâi pe frunte și pe obraji; câtva timp a tăcut, cuprinsă ca și mine de o dulce ispită. Desprinzându-se din acele dulci mângâieri
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
într-o parte sau pe călcâi, dar drumul meu după miei era mai ușor atunci când știam că-ntr-o zi o să mă pot încălța cu ei și o să pot alerga peste mărăcini. Ultima noapte i-am avut cu mine sub pernă. Ziua, încă, nu i-am mai găsit. Au trecut de atunci atâtea decenii, dar nu mi-am putut aminti niciodată ce s-a întâmplat în ziua următoare, când, de pe umăr, mi-au dispărut acele încălțări. ... Dar într-o altă toamnă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93635_a_94927]
-
a organizat vineri, 23 mai 2014, o acțiune de strângere de ajutoare pentru a fi transmise victimelor inundațiilor din Șerbia, bunuri care au fost predate Crucii Roșii din Salonic. Membrii asociației din Salonic au strâns obiecte de primă necesitate, lenjerii, perne, pături, îmbrăcăminte, etc. „Inițiativa de a-i ajuta pe nefericiții loviți de furia cerului nu îmi aparține.”, scrie autorul articolului semnat de Asociația Carpatia care continuă: „Am participat cu plăcere însă și am simțit bucuria de a oferi, emoția pe
Românii din Salonic în sprijinul sinistraţilor inundaţiilor din Serbia [Corola-blog/BlogPost/93664_a_94956]
-
în cuvinte din mine însumi (mai) pot ieși oare bat clopotele pentru tine ține minte înserarea nu poate însera decât într-o stea fară nume fără o mie de răsărituri pielea de șarpe îmi strânge dramul de noroc curcubeul din perna ta răsucește axul lumii ca la un joc de-a dura de-a v-ați de-a poezia mirosul de silabe frânte îmi adoarme insomnia ce lume! între noi și al lunii aprig vârcolac soarele pictează portrete lucrate în ulei
SUFLET (DE)COLORAT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377089_a_378418]
-
nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului blestem pe capul tău să cadă când de mine îți bați joc să te umpli de buboaie și să te frângi de mijloc *** somnuri grele, rătăciri și strigoi la ceas de pernă să-ți dea iadul năluciri să rămâi și ziua-n beznă *** să-ți miroasă gura greu cum ar adospi haznaua c-ai furat sărutul meu cum o face haimanaua *** să ajungi milog pe stradă tu ce-ai fost mereu stăpân
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
pe foile acelea îndărătnice de scrisori amare? Nimic nu era de bine!, chiar dacă mă străduiam să înfloresc închipuirile mele, de altfel. Tu știai măicuță mereu că, pe obrazul meu zace neputința; că, în mâna mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ASCULTĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului ASCULTĂ Ascultă plânsul încet și sugrumat. Ce durere!! Cât oftat!! Scânteiază liniștea, istovită pe o pernă de catifea. E o rugă de iertare... Aș putea...ierta?! Atâta rău și suferință, lacrimi curg peste-o-ntreagă biruință. Se clatină iubirea, se face țăndări visul, de-atâta umilință. Oare se-apropie-ncet... sfârșitul?! Dai din cap, dar nu-nțelegi, nici
ASCULTĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382174_a_383503]
-
bagheta fermecată a zânei. - Sunt aici, se apropie Zâna Iarna, înduioșată de povestea uriașului fără nume. Moșul îi acoperi uriașului ochii cu fularul său roșu, îl trase lângă focul care fusese reaprins în sobă și îl așeză cu genunchii pe perna moale, cu ciucuri aurii, pentru a ajunge cu capul în dreptul urechilor lui. În timp ce rostea în șoaptă cuvinte magice, îl atingea cu bagheta iernii pe frunte, pe umeri și în piept, în dreptul inimii. Repetă gesturile de trei ori, după care un
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
cu zăpadă proaspătă. În urma lui se mai auziră câteva cuvinte: - Poți să te mai gândești până la Crăciunul următor! - Ho, ho, ho, râse Moș Crăciun în urma lor, după care intră în casa lui caldă, se întinse în pat, puse capul pe perna roșie, moale, cu ciucuri aurii, trase plapuma în carouri roșii și verzi peste burtă și începu să pufăie ca o locomotivă cu aburi. Referință Bibliografică: MOȘ CRĂCIUN ȘI URIAȘUL FĂRĂ NUME / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]