3,249 matches
-
care ne picură în suflet nostalgia călătoriilor de altădată. , emoția înfrigurată a unei așteptări, a unei întâlniri. O nouă cale de comunicare Timișoara, Gara de Nord. Trenuri care pleacă, trenuri care sosesc și din care se revarsă o lume-spectacol, într-o reînnoire perpetuă ca viața însăși! Cât a trecut de atunci? „Când auzim zgomotul venit din depărtare al trăsurii cu aburi, când observăm coșul înalt și vărsător de fum negru al trenului, e ca și cum am fi fermecați“ („Temesvárer Zeitung“). Era 15 noiembrie 1857
Agenda2003-21-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281055_a_282384]
-
Ciclurile vieților noastre se desfășoară armonizându-se cu cele ale copacilor, florilor, animalelor, gâzelor și pământului pe care ne ducem existența precum un tăvălug în perpetuă mișcare; fiecare primăvară ne aduce astfel renaștere de speranțe. Noi n-am prea avut timp să ne bucurăm de primăveri în copi lăria sau tinerețea ce ne anima și n-am apucat să privim în urmă decât când ne-am
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
în dinți tablete de prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare perpetuă, concretizată într-o infinită învârtire în cerc („privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”). Un alt poet de filiație dimoviană, și încă una recunoscută public, este Florin Dumitrescu. El scrie, de pildă, într-un poem numit
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
stat în lagăre la Viena, la Roma, dar amintirile lor nu sunt septice, infestate de microbi. În timp ce șederea în Malaezia, unde a acostat vaporul vietnamez a fost o altă oroare devastatoare de sănătate fizică și mentală, prin conviețuirea cu muscăraia perpetuă din jurul gropilor de excremente ale celor din lagăr și pericolul de a cădea în ele. Unul din caracterele diferite și admirabile ale orientalilor este fraternizarea între indivizi apropiați sau străini. Noi, occidentalii, suntem individualiști. În Vietnam, când trei frați nu
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
de la o regiune românească la alta: Titu Maiorescu biciuia cu asprime formele fără fond, iar I.L. Caragiale, pentru Muntenia, ironiza transformările de suprafață. Ce înseamnă oare versul noi, locului ne ținem / cum am fost așa rămînem decît dorința unui imobilism perpetuu? Nu înseamnă oare că noi apărăm, neclintiți, la frontiere, stări de fapte și realități pe care evoluția societății occidentale le-a desăvîrșit? O atitudine sentimental-nostalgic conservatoare ne caracterizează mereu. Sîntem un popor de ariergardă! Am putea compara cu ușurință cazul
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
de creierul meu// cu frînghiile ei și cîrligele ei acoperite de ochii mei/ cu unghiile ei acoperindu-mi gura// din sînge sînt încă norii/ și-i orbitor ce nu moare” ( În cer și pe pămînt). Ținînd seama de o asemenea perpetuă stare a existenței care se reneagă continuu, adesea în decor autumnal, putem vorbi de un bacovianism formal acutizat: „Vine-o toamnă care uite respiră/ chiar lingura mea pufăie sacadat// să mai mulțumim și durerii/ adio// bolnavii se-mbătară cu ligamente
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
care povestea ei nu l-a salvat, ci l-a pierdut. Brusc, melancolia lui Justine din Melancholia (2011) cu care întâmpină apocalipsa, sau finalul hipnotic din Antichrist (2009) cu acele trupuri ghemuite în sânul naturii, semințe palide asigurând o germinație perpetuă se transformă aici în sarcasmul din Dogville (2003), însă într-un mod brutal, inadecvat și nesusținut în niciun fel de evoluția evenimentelor și construcția personajului. În final, expresia repulsivă a sexualității stă față în față cu purificarea prin atingerea extremelor
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
spiritului lui Culianu. Editorii nu au făcut decît să strîngă acele articole lăsate în afara volumelor în perioada studiului olandez la Groningen, ceea ce înseamnă că dacă întregul e brambura este fiindcă mintea lui Culianu era în așa fel. În această fugă perpetuă e greu să intuiești criteriul alergării, cel mult poți constata alura ei scorțoasă, spunîndu-ți că o temă se impune atenției numai în măsura în care nu are legătură cu lumea reală, fiind cu atît mai atrăgătoare cu cît e mai desprinsă de obișnuințele
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
parabolică, dar, pe de altă parte, sunt oameni care vor să-și păstreze cel puțin o parte din tradițiile pe care le-au moștenit. Ideea de țăran nu este una imuabilă, țăranii sunt niște oameni, ca și orășenii, într-o perpetuă transformare. -Televiziunea transmite, în general, mesaje, aș spune, distorsionate asupra tradițiilor culturale. Pot să vă spun cam cum se întâmplă lucrurile. În general un șef de programe într-o televiziune apelează la un cercetător și-l întreabă la modul cel
Virgil Nițulescu, directorul MTR: Televiziunea transmite mesaje distorsionate asupra tradițiilor culturale () [Corola-journal/Journalistic/22689_a_24014]
-
pe deplin miraculosul proces al apariției vieții. Știința, și de aici și frumusețea ei, nu oferă răspunsuri absolute. Oferă în schimb explicații pe baza dovezilor de care dispune la momentul când se efectuează cercetarea. Este motivul pentru care, dat fiind perpetuul avans tehnologic, cel puțin în domeniul paleontologiei, al paleoantropologiei sau, ca să extrapolez, în mai toate științele ce încep cu prefixul paleo, lucrurile se schimbă cu repeziciune de la un an la altul. Nici nu este de mirare, având în vedere faptul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
o ard zi-lumină la terase, îndopându-se până la plesnire cu gelato, smoothie-uri și fructe de mare. Am impresia că toți din jurul meu s-au culcat români și s-au trezit greci. Nimeni nu mai face nimic, toată lumea trăiește într-o perpetuuă stare de concediu-far-niene. Hamace, dune de nisip, piscine și valuri-valuri. Vreau și eu o lună zenificată, lipsită de griji, nervi și un început de ulcer. Când o găsiți, dați-i cartea mea de vizită. N-o să vă mai port pică
Blesteme [Corola-blog/BlogPost/98579_a_99871]
-
Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă. Silvana Andrada Tcacenco 05.12.2016
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii,Tradată e viața pe notele noptii fără de lună,În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ,Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu,Căci toamna e veștedă privită prin geam,Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă,Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am,Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă.Silvana Andrada Tcacenco 05.12.2016
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nu aveam doi ani pe atunci. Artă îți dă libertatea de a fi cine dorești, teatrul și cartea te lasă să trăiești viețile altora și să alegi precum un zeu ceea ce vrei și ceea ce nu vrei să uiți. Este o perpetua alegere a binelui din frumos și a uitării de rău. Să curmi râul într-un final fericit este scopul tuturor operelor optimiste. Atunci când ești realist ești deja pe jumătate pesimist, eu nu văd posibilă existența realismului fără pesimism decât în
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
de critici excelente. Inspirat din lumea circului, Raoul îmbină muzica de cameră cu iluzionismul, dansul, pantomima și teatrul, având drept cadru o lume onirică ale cărei sfori sunt ținute de un singur om. Singur în mijlocul unui decor complex, în metamorfoză perpetuă, care pune în mișcare toate mașinăriile teatrale, James Thiérrée creează o lume fermecată pe care o stăpânește și o manipulează apoi, după bunul plac, sub ochii fascinați ai spectatorilor. La București, Raoul este adus de Ambasada Franței și Institutul Francez
Ce pot face două mâni dibace de artist plurivalent by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20885_a_22210]
-
Simona Tache Cine zice că n-ar vrea să viziteze o fabrică de ciocolată, mai ales după ce a văzut filmul cu același nume, ori minte, ori e la dietă perpetuă, ca mine și tot restul populației feminine a globului (minus Kate Moss și alte câteva norocoase, care pot să mănânce cartofi prăjiți și un bax de ciocolată, la miezul nopții, fără să bea Furadan de disperare, a doua zi). Dovada
Ciocolata, mâine-i gata! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20898_a_22223]
-
Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. Text scris de Sergiu Velescu: Precum pe apă flori plutesc, Pe pietre ce le scurma, În lungul văii mă poftesc Să văd cine le-adună. Și unde râul s-odihnește Din drumul său perpetuu, E-o salcie, tronând regeste, Prelung, umbrind un spectru. Cu mâinile-i de frunze, -ntinse, Pe plapuma-nflorată, Atinge florile învinse, Cu viața mult scurtata. Ea zice-un cântec de iubire Pe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
de diva, În mintea mea-ncolțește... Citește mai mult Text scris de Sergiu Velescu:Precum pe apă flori plutesc,Pe pietre ce le scurma,În lungul văii mă poftescSă văd cine le-adună.Și unde râul s-odihneșteDin drumul său perpetuu,E-o salcie, tronând regeste,Prelung, umbrind un spectru.Cu mâinile-i de frunze, -ntinse,Pe plapuma-nflorată,Atinge florile învinse,Cu viața mult scurtată.Ea zice-un cântec de iubirePe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
din lucrările tale cum ar fi cele din seriile “The look of the past”, “Reflexii de o obsesie”, “Neidentificat”, “Roots” le percep ca “narațiuni” care sunt generate în timp ce lucrezi/creezi în afara elementelor nativ cunoscute ție. Este distilarea de idei o perpetuă căutare, complicată de localizarea limitelor ca “străin” și de ștergerea lor? Se naște o parte a dramatismului creației tale din ultimii ani în “ruptura” dintre cele două lumi și în acelasi timp “împreunarea” lor? Cristina -Frida a creat fără să
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
că m-am îmbogățit, că am învățat să mă realizez, slujind acestui scop. Dacă am slujit bine sau rău, numai dumneavoastră veți judeca. Eu vă mulțumesc că mi-ați dat această ocazie în viață. Îi doresc școlii noastre o tinerețe perpetuă, să radieze lumină și înțelepciune peste alte generații. Urăm școlii noastre dragi, multe și minunate aniversări anuale!” Un frumos coș cu flori a fost acordat de către elevii școlii din Nicosia doamnei Christina Christodoulou, ca un simbol al recunoștinței și al
18 mai 2014, Nicosia: Emoţii mari la Spectacolul Aniversar al Şcolii Româneşti din Cipru! [Corola-blog/BlogPost/94184_a_95476]
-
ale așa-zisului multiculturalism, astfel de manifestări de mică anvergură sunt adevărate oaze de iubire, de pace, de bucurie și de valoare culturală, iar organizatorii lor sunt niște flori frumoase și gingașe, care întrețin în România profundă o primăvară culturală perpetuă, dar accesibilă numai celor care nu au uitat să asculte cum crește iarba din pământ și să privească cum dansează stelele pe cer. Florin T. Roman Referință Bibliografică: Frumoșii nebuni ai micilor orașe ( Ion Budai Deleanu Geoagiu-Băi, Dor de dor
FRUMOŞII NEBUNI AI MICILOR ORAŞE ( ION BUDAI DELEANU GEOAGIU-BĂI, DOR DE DOR LEHLIU-GARĂ, ZIUA LIMBII ROMÂNE RÂMNICU-VÂLCEA) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378233_a_379562]
-
sunt explicitarde, nu-și au, deci, după opinia noastră rostul -, poemul, cu adevărat Poem de referință pentru Mariana Didu, fiind concentrat doar în partea a doua: ,,el era tot idee/ și eu mă întrupam în carnea crezului lui,/ mă rezideam perpetuu trecând în alt timp/ doar de iubirea lui nu mă săturam niciodată,/ doar ea era azima sfântă pe care voiam să mi-o/ înmulțească Domnul,/ doar izvorul ei era veșnic nesecat’’. De o luciditate dureros de dulce este introspecția concentrată
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
că: 1. Viața, soarta și zborul său profesional i-au fost mai totdeauna ocrotite de proverbul românesc, semnalat și cules de Bogdan Petriceicu Hasdeu, care grăiește așa: ,,Curcubeul este brâul lui Dumnezeu”; 2. Cariera sa n-a fost decât o perpetuă înălțare, o naștere neîncetată întru Lumină; 3. Obstacolele, durerile cu care s-a confruntat au întărit-o, i-au dat noi și noi impulsuri, nu au biruit-o. De fiecare dată, gândul său zbura spre Dumnezeu și, după fiecare rugăciune
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
la vârsta de 80 de ani, în urma unui infarct, scriitoarea Stela Covaci, membru al Uniunii Scriitorilor Români și al Asociației Foștilor Deținuți Politici. A fost și a rămas un simbol puternic al rezistenței românești încă din adolescență, dar și victima perpetuă a sistemelor comunist și neocomunist. Colegă de grupă și prietenă cu Nicolae Labiș, după moartea suspectă a acestuia a făcut parte din „Lotul Labiș” al studenților care pregăteau o revoluție asemănătoare cu cea din Ungaria din 1956 (consemnați în dosarele
IN MEMORIAM. Iartă-ne, Stela Covaci! [Corola-blog/BlogPost/93697_a_94989]
-
când vrea ea că este femeie și că va iubi iubirea sfidând oricare altă formă de mișcare a sentimentelor universale. Știe că este un fel de Bancă de Date a Vieții și că ,natura a înzestrat-o cu darul plăcerii perpetue și păstreaza cu sfințenie această comoară afișind-o doar atunci când simte că a venit timpul să aducă pe lume o altă viata spre reântregirea nemărginită a lumii sau când deslănțuirea farmecului vieții o învinge cu propiile dorinți. Spre recunoaștrea voastră, amintiți
EXTRAS DIN MEMORIA UITĂRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377230_a_378559]