732 matches
-
care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană niște formulare importante și urgente pentru mine. Am rămas perplex, uitasem cu desăvârșire amănuntul acesta și m-a cuprins rușinea. De remarcat că fiecare dintre noi își amintește cu precădere ce a făcut el pentru alții. De unde și vorba românească: „La revedere, și n-am să uit niciodată tot ce
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
În grupul glorios de cântărețe care au dus la cel mai înalt nivel arta lirică în cea de-a doua jumătate a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a lăudat-o profesorul -, o poartă minerii. E de la guvern, comandă specială.“ „Mă uitam, nimic altceva“, s-a scuzat Vasile B. „Văd eu că vă place“, a zis profesorul, deși Vasile B. avea expresia perplexă a unui voyeur prins asupra faptei. „Vă fac rost de una. Am promis, e sfânt!“ „Ei, nici chiar așa“, l-a temperat Vasile B. și lucrurile păreau să se fi oprit aici. Totuși, după o săptămână, s-a trezit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
soție, de copii. În jur, furnicar de oameni. Toți treceau pe lângă tine de parcă erai invizibil. Ți-ai spus repede: n-o să mă vadă! Când să treci strada, ți-a apărut în față. Avea o rochie albastră, vaporoasă încât ai rămas perplex. A zâmbit amabil: Ați găsit dosarul? Mâine vă caut negreșit. Ai fugit ca un apucat, nu din lașitate, nu de teama de a vorbi cu ea, ardeai de nerăbdare să revii la serviciu. Simțeai în tot corpul bucuria vieții. Atingeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Leontino. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Întinde-mi brațele Tale, Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu se mai Învârtește deloc. Ea ne fixează pe-amândoi peste pervaz cu o privire perplexă. E peste puterea ei de Înțelegere: contoarul care nu se Învârtește?! — Știe moș Victor, Îi explică blând Andrei. L-am oprit. Contoaru’, dadă Leontino. Vorbele astea par s-o Împingă din cadrul ferestrei, Leontina se scurge ușor pe lângă zid, fâșâitul măturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mas). În timpul cinei, fiica gazdei, femeie În toat) firea, a vorbit direct, f)r) ocolișuri. Plin) de curaj, desi Gouri spunea c) tremura, ea a declarat: „Nu vom accepta niciodat) prezenta evreilor pe p)mântul nostru!”. Gouri a r)mas perplex. Nu am spus ce gândeam, dar pentru mine, atât ca american, cât și ca evreu, lucrurile erau destul de clare. El a vrut ca, prin bun)tatea lui, s)-i influențeze pe acesti prieteni arabi. Asta e și ideea: s) pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reamintește (și el nu este, evident, r)spunz)tor de ciudatele gânduri care Imi trec mie prin cap) de un oarecare Jackie, un b)iețaș din clasa Întâi de la Devonshire Grammar School din Montréal, care m-a l)sat odat) perplex v)zându-l cum m)nânc) o prun) În timpul orei. A scos-o din ghiozdan. A șters-o mai Întâi de pantalonii s)i scurți; apoi, fericit cu pruna lui, fericit c) s-a gandit s-o ia cu el, fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și al reginei Elisabeta nu sunt acoperite cu orice fel de scris, ci cu povestea vieții perechii regale. Astfel, se ajunge la ideea de obiect care își spune propria poveste, ba chiar o expune, o transformă în spectacol 114. Naratorul, perplex, se întreabă dacă nu cumva tabloul nu trădează o conspirație și mai vastă, pregătit să vadă în orice anomalie a realului un indiciu al prezeței malefice a tentaculelor irealității: "de vreme ce contemplasem atâția ani desenele fără a descoperi materia însăși din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
corelație cu energia particulei. De Broglie nu a împărtășit punctul de vedere majoritar asupra fizicii cuantice în dezbaterea filozofica din anii ’20. Recunoscând frumusețea matematică și rigoarea așa-numitei „interpretări de la Copenhaga” a mecanicii cuantice, de Broglie a rămas „oarecum perplex” în aceeași măsură, ca și Einstein, continuând să susțină principiul cauzalității. El a făcut eforturi considerabile pentru a demonstra că particulă este de fapt formă localizată a undei. Nu a reușit și a recunoscut cinstit că eforturile lui au eșuat
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
acțiunilor agresive Reacții întârziate... vă sună familiar? Atunci imaginați-vă situația următoare: vă aflați la serviciu, în bar și, din senin, un coleg vă apostrofează. Vă crede responsabil de o greșeală care l-a făcut să piardă mult timp. Rămâneți perplex și bâiguiți un „Nu am fost eu...”. Apoi, el vă întoarce spatele și pleacă. Faceți la fel și, ajuns la biroul dumneavoastră, rămâneți un timp pe gânduri. Vă vine acum în minte tot ce i-ați fi putut spune legat
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
lansat următoarea dilemă, semnată de o tânără studentă, de religie creștin-ortodoxă: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. Citind acest titlu, cei sincer interesați de viața credinței, dar care n-au uitat trecutul recent al României, au rămas probabil perplecși. De unde să vină acest straniu complex al înregimentării? Ce traumă poate naște gândul unei asemenea mistice identificări a sufletului cu o simplă organizație care n-are, în localitate, decât o duzină de membri activi? Este destul să descoperi această întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărunți. În loc să privegheze, inima sa suferea tortura insomniilor. Meseria îi cerea să extorcheze cât mai mult de la cei strâmtorați. Ca vameș într-un oraș de graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
câte am văzut eu. — Și cu cât le vindeți? Întinde mâna după un tricou, și atât Danny, cât și eu, ne ținem fără să vrem respirația. Ne uităm împietriți cum caută eticheta, apoi ridică ochii spre noi cu o încruntătură perplexă. Astea n-au etichetă cu prețul. — Asta e din cauză că... abia le-am expus, mă trezesc spunând grăbită. Dar cred că prețul e în jur de... ăă... optzeci și nouă de dolari. — Înțeleg, face Randall scuturând din cap. Ei, nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Barbu, de pe vremea când era corector: probabil se amuza cu Gluma lui Al. Deveghi), cu citate din C. Sorescu, material în care se urmărește discreditarea criticului sub raport cultural și intelectual. Ambele avertismente, țintind sub centura bunului-simț, m-au lăsat perplex. Și nu numai pe mine. Se desprinde clar forța de care dispune E. Barbu, forță care, ca și în cazul lui Adrian Păunescu, izvorăște din deținerea conducerii a două publicații săptămânale în cadrul cărora ambii își fac o politică absolut personală
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Într-o bună zi din 1870, Lafargue, aflat împreună cu soția, se întîlnește cu Benoît Malon, o figură de seamă a socialismului francez: "Știi, îi șoptește la ureche înroșindu-se de mîndrie, ea e fiica lui Karl Marx... Marx, murmură Malon perplex... Cred c-am mai auzit acest nume. Nu-i un profesor german? Nu, este autorul lui Das Kapital! Das și mai cum?". Îl mai găsim pe Marx la căpătîiul soției sale muribunde, în iarna lui 1881, vînturîndu-i în față o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi avut în fața lui un arierat mental, venindu-i totuși foarte greu să accepte că persoana în uniformă care vorbește este în posesia tuturor facultăților mentale. Ăăă... ăsta. Arătând spre obiectul ce-l țineam pe umeri. Cum?? Primarul a rămas perplex. Și acuma ce ai de gând să faci? Îi duc la sediu să le întocmesc proces-verbal, tovarășu' primar. Bine. Trec și eu pe-acolo imediat. Mare-i grădina Ta, Doamne! Zise primarul întorcându-se în birou. Trebuia să suportăm rigorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
subiect. Doamna moașă, vă roagă mama să veniți repede că fată Miți! Doamna moașă, întreruptă brusc din starea de acalmie hipnotico-purificatoare, plutind pe valurile adormitoare ale muzicii ecleziastice greco-bizantine, n-a înțeles nimic din cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simt aproape de sufletul meu. Dar cred că mintea nu trebuie îmbâcsită cu fleacuri, nici cu obiecte, fie ele de preț, nici cu povești despre obiecte. Prefer o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre complicatele istorii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
moale cu rezistența: "Hai, nu te mai chinui degeaba, dă-i drumul", i-am spus. Cum să-și dea drumul? îl întreb pe Cioacă. Adică, mai științific, să expire psihicul, să se lase învins. Așa i-ai spus? observ eu perplex. Da, ai curaj, nea Costică, ăștia au nevoie de locuri, nu te mai țin așa, i-am spus categoric." Și? întreb eu uimit. Mi-a spus că nu-și poate permite: "Nu-mi pot permite. Nevastă-mea este singură, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
În pauzele dintre cuvinte. Le spuneam des actorilor, vrând să-i ajut să fie mai sensibili În auz, că și În tăcere ritmul trebuie să fie corect. De exemplu, tăcerea la sfârșitul Medeei era foarte penetrantă, dar era o tăcere perplexă, ca după un mister. Medeea tocmai trecuse ca o nălucă prin sală, plecând spre lumea de dincolo, regina reîncoronată, pătată de sângele omenesc al copiilor, pătată și de umilință, după ce a Încercat să devină umană, dar nu a reușit. Triumf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acceptat, oricât m-am străduit, să-mi conceadă niciodată abandonul simțurilor ei: asta m-a făcut să mă îndoiesc de știința amoroasă și de virilitatea mea. Poate că nu era deloc convinsă de autenticitatea inițierii mele. Acest lucru mă lăsase perplex, până-ntr-acolo încât am început să mă îndoiesc de necesitatea acelui iter spiritual. După aceea, am relegat în uitare această obsesie, deoarece eram cu totul prins de amorul galant. Doar mai târziu, mai exact atunci când am hotărât să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îl lansase ca pe un "Gorki al Balcanilor", girând pentru el la marile edituri și reviste literare ale vremii. Succesul acesta era, fără îndoială, nemaicunoscut în România vreunui contemporan, așa că privirile celor de acasă erau îndreptate spre romancier cu admirație perplexă dar și cu invidie răutăcioasă, dacă invidia poate fi cumva și altfel. Inițiatorii almanahului ar fi fost flatați, se-nțelege, dacă Panait Istrati i-ar fi onorat cu câteva pagini, care i-ar fi îndreptățit și la o campanie publicitară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului Manole Buhuș. Bătrânul logofăt, ruginit în deprinderile lui de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e unul de contraste. Asemenea anacronice figuri, cu fixațiile și traiul lor automatic, moșieri înconjurați de slugi de toată nădejdea, vor popula, în literatura noastră, și alte scrieri. G. întemeiază cu nuvelistica lui o tradiție. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
volume, mă întâlnesc în oraș cu un tânăr prozator care, văzându-le sub brațul meu, mă întrebă intrigat (și ușor ironic) : „Ați luat astea ! se mai poate citi azi Ibrăileanu ?”. Nu mai știu ce i-am răspuns, dar am rămas perplex și întristat : se poate așadar pune azi o asemenea întrebare ! Da, se poate ; de altfel știam asta, o știam demult, nu doar de „azi”, dar nu sunt mai puțin șocat de câte ori o aud. Reticența și incuriozitatea față de Ibrăileanu, ignorarea lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]