712 matches
-
război pentru convocarea companiilor din Oltrarno. Poetul Își mușcă buzele. Apoi, Încercând să Își mascheze temerile, Îi dădu drumul omului. - Întoarce-te imediat la treburile tale. Voi transmite eu Consiliului mesajul tău. N-avea altă grijă. Trimisul aruncă o privire perplexă spre ușă, prea puțin convins. Mai Întâi păru decis să insiste, Însă mai apoi se hotărî să se răsucească pe călcâie și să se Întoarcă de unde venise. Dante Își Încordă auzul, temându-se ca cineva să nu Îi fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul căruțului, la picioarele mortului. - Urmați-mă. La abația Maddalena. - De acolo venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică celălalt perplex. Priorul Îi smulse opaițul din mână. - Veniți, vă conduc eu. Mai Întâi, trebuie să Încărcăm lucrurile, zise el pornind la drum. Din spate auzi o bolboroseală perplexă. În cele din urmă, cel mai Înalt dintre cei doi Își făcu curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică celălalt perplex. Priorul Îi smulse opaițul din mână. - Veniți, vă conduc eu. Mai Întâi, trebuie să Încărcăm lucrurile, zise el pornind la drum. Din spate auzi o bolboroseală perplexă. În cele din urmă, cel mai Înalt dintre cei doi Își făcu curaj. - Messere, ce-i asta, o glumă? Ai confundat carul mortuar cu unul de evacuare? - Faceți cum vă spun și nu vă temeți. Sunt priorul Florenței și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră la această Înfruntare de la Început până la sfârșit, În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral al Baptisteriului, intrând pe străduța Îngustă care Îl despărțea de construcțiile cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dacă va fi obligat. - Doar nu crezi În toată pălăvrăgeala socialistă pe care o debitezi. - Nu știu. Până n-am discutat cu voi, nu m-am gândit prea serios. Nu eram sigur nici de jumătate din ce spuneam. - Mă lași perplex, a zis bărbatul cel solid, dar toți sunteți la fel. Se spune că Bernard Shaw, În ciuda doctrinelor sale, este cel mai pretențios dramaturg când vine vorba de drepturile de autor. Până la ultimul bănuț. - Bine, a zis Amory. Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea pe englezește. Și cum Marian nu știa o boabă de engleză, a închis ușa pe dinafară și s-a întors la Fundație. Mai târziu când s-a întâlnit cu el și i-a povestit toată tărășenia, Marian a rămas perplex. Dar viitorul lor tocmai de acum începe. El s-a înscris la cursurile MISA ale lui Gregorian Bivolaru și a devenit un fervent ioghin și ea cea mai căutată artistă de muzică indiană din țara noastră cu glasul ei de
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
fetei, se aplecă să o sărute pe obraz, numai că Emanuela îl cuprinse cu mâna de după gât, îl trase spre ea și ridicându-se pe vârfuri, îl sărută pasional, cum nu o mai făcuse cu nimeni până atunci, lăsându-l perplex pe Condurache, om trecut prin multe situații de acest gen în tinerețea sa. - Știi! Asta-i ca să ai la ce te gândi după plecarea mea și mai ales la ce ai pierdut, spuse ea amețită de lichior și aroma de
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
faptei spor de cumpăt și temei. S-au observat toate astea în momentul în care colegul nostru Nicu Ionescu, chitic, timid, mirat de minunățiile ce ni se aștern în minte și de regulă la locul lui, a dat un răspuns perplex, la întrebarea catedrei „Ce mănâncă tigrul?”. Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerșește și obligă doar pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându-și, credea, toții laurii cuveniți pentru un merit pe care demult vroia să
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
întrebărilor „extraterestre“ întru cunoaștere reciprocă puse de Omul-Fantă din Necuvintele, de Fant-Om - întrebări reluate în titlul: Cine sunt eu ? Care-i locul meu în cosmos ? -, protagonistul poematic stănescian, răspunde categoric, aducând chiar și „dovezi“ menite a-l lăsa pe „interlocutor“ perplex: Fără mine nu se poate, dovadă că sunt. / Fără mine nu s-a putut; / dovada e că m-am tras din mine însumi / adică din acel mine care a fost. // Eu sunt cel care nu se poate fără de el. / Eu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
sunt“ / Eu sunt spiritul care înțelege cuvântul „sunt“. // Eu sunt trupul absurd al lui „sunt“ / și literele lui. / Eu sunt locul în care există „sunt“ / și patul lui, în care doarme. (SOrd, I, 371). Spre a-l lăsa și mai „perplex“ pe Omul-Fantă, spre a-l deturna de pe a adevărului pistă, protagonistul poematic stănescian îi declară într-un mod disimulat și „sursa de hrană“, sursa real-vitală putând rămâne „absolut secretă“, „invulnerabilă“, în caz că Fant-Omul ar încerca să i- o distrugă, în eventualitatea
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
s-au deschis. În fața ei se întindea o sală mare animată de lume pestriță. O muzică lentă de jazz adusese pe ringul de dans perechi înlănțuite ce se legănau in ritmuri senzuale. Lumini difuze divers colorate întregeau atmosfera glamour. Privea perplexă la chelnerii cu mănuși albe și fracuri ce serveau la mese. Nu iși revenea din mirare, nu înțelegea. O petrecere surpriză? Ea nu aflase nimic. Nici măcar nu era echipată adecvat. Căuta din priviri toaleta, să-și aranjeze ținuta. Părea în
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
boierești. De la intrare fata nu mai avea cuvinte să se exprime când a luat contact cu luxul ce domnea în interior. Băiatul din nou o luă de mână și porni din cameră în cameră prezentându-i vila. Andreea a rămas perplexă văzând în ce casă locuiau bunicii lui Cristian. Această vizită a avut același impact asupra ei ca cel asupra Săndicăi cu mai bine de douăzeci și cinci de ani în urmă. A rămas stupefiată câtă bogăție puteau să ascundă niște pereți de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
fetei, se aplecă să o sărute pe obraz, numai că Gabriellé îl cuprinse cu mâna de după gât, îl trase spre ea și ridicându-se pe vârfuri, îl sărută pasional, cum nu o mai făcuse cu nimeni până atunci, lăsându-l perplex pe Condurache, om trecut prin multe situații de acest gen în tinerețea sa. - Știi! Asta-i ca să ai la ce te gândi după plecarea mea și mai ales la ce ai pierdut, spuse ea amețită de lichior și aroma de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
de sete. Perechi matinale se-ntorceau deja de la izvorul cu apă minerală tămăduitoare. Aceleași ca până ieri, dar ce schimbare! Dacă înainte toți lăsau ochii în jos la vederea ei, cuprinși de milă sau jenă, acum se luminau în zâmbete perplexe! Și după ce trecea de ei îi auzea șușotind : «ai văzut?! e imposibil! să fi visat noi? sau e doar o simplă asemănare cu...?» și glasul li se pierdea. Până la amiază capătă un gust amar; toți cei cu care se întâlnea
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
acum se dovedi că tristețea nepotului avea motive întemeiate. Prin urmare, manifestă un moment de rătăcire și, plin de obidă, răspunse: - Ai, bre, nașu’! Tot io, că și data trecută și acu’ două dăți și... Domnul ministru rămase o secundă perplex. Nu se aștepta la atâta ingratitudine. Dar, daaar, stările de perplexitate nu îi erau caracteristice. Prin urmare răcni: - Băi, câcat cu ochi! Păi, n-am fost io un bou cân’ mă luai dupe mă-ta și te scosei din învățământ
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
-i ocupase cușca. La rândul său, vulpișorul, trezindu-se, nu schiță nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în fața fălcosului și fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la ființa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul, stătea perplex, nu știa ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de cușcă, cu capul pe labele de dinainte. Când ieșiră stăpânii casei în curte și văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cușca fiind ocupată de firavul
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
Poeme > Duiosie > REVIN DIN NOU LA TINE.... Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Revin din nou la tine.... Te privesc în adâncul ochilor ațintiți spre mine, Admir albastrul irisului tău, Rămân perplex în gândul meu, La un așa chip frumos creat de Dumnezeu. De-aș putea să-ți expun chipul tău, Și să mi-l întipăresc în gândul meu, M-aș bucura enorm, dar n-o pot face, Este dorința ta, de
REVIN DIN NOU LA TINE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365508_a_366837]
-
acesta, iar genunchiul care apăsa sarafanul glisa pe marginea curbată a scaunului trăgâdu-i poalele în sus. Nu-i mai rămânea decât să fie ipocrit, făcând pe nepăsătorul ceea ce, trebuia să recunoască, reușea cu brio. Seara, colegele de cameră au rămas perplex când li s-a adresat: - Fetelor, ajutați-mă, vă rog, să-mi scurtez sarafanul.... Câtă vreme a durat operațiunea colegele de cameră au sporovăit destăinuind micile șicane făcute de noii colegi de bancă. Singura care a tăcut a fost Neti
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
spiritual-emoționale și creative, deopotrivă. Din nefericire, omul ca entitate naturală vremelnică, dar cu pretenții transcedentale, nu operează întotdeauna conștient cu cuvântul, oral sau scris. Până și aici, lehamitea îl bântuie, sila îl covârșește și-i dictează (se putea, altfel!?) instrumentarea perplexă a limbajului folosit. Cu înțelesuri de foarte multe ori ambigue, multe din ele, evident, de prisos. Din subconștientul minții, încețoșat de aburul dens al lenei și inapetenței cognitive - parcă dintr-un fel de arhivă a nebuloasei corticale, pe care n-
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
veri primari. Discutam odată cu o fetiță de zece ani, despre Familia Sfântă. Am întrebat-o dacă știe ce meserie avea Sfântul Iosif și mă pregăteam, plin de infatuare, să-i răspund că a fost tâmplar. Dar fetița m-a lăsat perplex. După câteva secunde de gândire, mi-a răspuns: Avea meseria de sfânt. Între pământul din care am fost luat și cerul în care pot ajunge... Referință Bibliografică: Ecouri ale bătăilor inimii mele - 3 / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
3 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365596_a_366925]
-
cam puse pe gânduri pe ostașii legiunii romane, începând să vadă cu alți ochi întâmplările din ultima vreme, din acel ținut. Vestea despre Flavius ajunsese și la comandantul oștirii romane. Când i se povesti și lui întâmplarea cu Flavius, rămase perplex de uimire. Cum adică? Acești creștini, pe care romanii îi considerau periculoși, de fapt, sunt atât de buni? Știu ei să fie buni chiar și cu vrăjmașii lor? Asemenea fapte nu mai cunoscuseră ei de când umblau în războaie din Asia
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
cu patru inculpați, un divorț cu bucluc în care soția trăiește cu martorul soțului precum și o reclamație, sunt cele patru subiecte cu profil juridic, din sediul Judecătoriei, descrise de autorul Marian Malciu. Situații paradoxale care te lasă pur și simplu perplex. Sigur că dacă ai curiozitatea să asiști într-o sală de judecată la soluționarea cazurilor, afli tot felul de situații care mai de care mai interesante. Dar să știi să extragi esențialul din toate aceste cazuri civile și penale, este
PATRU PROZE DE ATMOSFERĂ, CONSEMNATE DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350514_a_351843]
-
picante despre starea de sănătate a membrilor ei, în loc să răspundă politicos și laconic „fine, thanks” sau, simplu, „Gut”. „Ce treabă ai matale să știi cum e ziua mea?”se pare că i-ar fi ripostat un german morocănos unui român perplex, ca răspuns la un „Bună ziua!” lăbărțat. Concluzia mea, cel puțin în ce privește limba vorbită, este că românii sunt mai sprinteni decât mai toate celelalte „popoare migratoare”. E o dovadă de istețime că ne place să comunicăm, chiar dacă uneori ne mai ia
POLIGLOŢIA ROMÂNESCĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351670_a_352999]
-
hîrtie-n care scrie Că n-am voie nici macar Să-mi văd copilul meu drag Încotro să mă mai duc Spune-mi dragă și tu mie Prin șiroaiele-i de lacrimi Îmi zisese Miri mie Din păcate eu nu știu Și perplex eu rămăsesem Dar poate știți voi careva Mame bune iubitoare La cin´se poate adresa Miri prietena mea Pe adresa ei de e-mail O puteți voi contacta De îți știți s-o sfătuiți: mery37@drei. X-Nokia-Ipaddress: 46.57.47.48
COPILUL MEU de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346639_a_347968]
-
vreo 3 ani, în autobuz, bunicii ei. “De ce vrei, maică, să pleci? Pe buni cui o lași?”se tânguia femeia. “Pentu că nu mai pot tlăi aici, plicepi? Nu e cibilizație!” Toți am început să râdem...cu lacrimi. Bunica rămase perplex la ce debita “mica vietate”. Am coborât din autobuz...și mi-am rezolvat garanțiile. Hrușcă cânta nestingherit colinde...în toate difuzoarele magazinului. Ba, de la un timp, mi se părea chiar flegmatic. “Bă, Hrușcă, îmi venea să-i strig ... să știi
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]