607 matches
-
zakăt" „danie”, "imăm" „imam” etc. În limbile care nu s-au aflat în contact direct cu limba arabă, împrumuturile de lexic arab au fost făcute prin intermediul altor limbii; de exemplu, majoritatea cuvintelor de origine arabă din urdu au intrat prin persană, multe cuvinte arabe din limba tătară|tătară]] au fost împrumutate din limba turcă|turcă]] etc. Și în limba română, ca, de altfel, în toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi: Numeroase împrumuturi datează din perioada preislamică (înainte de secolul al VII-ea), împrumuturi din limbi semitice, ca și araba, precum aramaica, ebraica, sud-arabica, etiopiana (geez), precum și din limbi nesemitice precum persana și greaca, limbi purtătoare ale unor civilizații superioare celei arabe de atunci. Împrumuturile din limbile semitice-surori sunt destul de dificil de decelat, având în vedere marea asemănare dintre ele. Această asemănarea poate fi pusă în evidență prin cuvântul "câine", de exemplu
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de tip islamic), împrumutat din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
își numesc țara "Sakartvelo" ("საქართველო", "Țara kartvelilor"), iar limba "Kartuli" ("ქართული"). Aceste nume sunt derivate din numele unui zeu păgân numit Kartlos, despre care se spune că este tatăl tuturor georgienilor. Numele "Georgia", folosit în toată Europa, este derivat din persană گرجی "Gurji", via "Jurj" din arabă. Deoarece scrierea a fost influențată de greacă prin rădăcina "geōrg-" (γεωργ-, indicând lucrarea pământului), cuvântul a fost presupus greșit ca având ca origine cognomele "Gheorghe" (sfântul patron al țării), sau "γεωργία" ("geōrgía", agricultură). Numele
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
printre geografii antici care aplicau acest nume doar locuitorilor din peninsula Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). "Gurj", numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul "gürcü" (pronunțat "gürdjü") și rusescul "gruzin". Numele țării este "Gurjestan" în persană, "Gürcüstan" în turcă, și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv "vir" și "Vrastan". (Sunt alte cazuri în care prefixul persan "gu-" este derivat din mai vechiul "wi-" ori "wa-
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
ul (numele grecesc tradițional; în arabă: الفرات "Al-Furat"; în armeană: Եփրատ "Yeṗrat"; în ebraică: פְּרָת "Perath"; în kurdă: "Ferat"; în azeră: "Fərat"; în persana veche: "Ufrat"; în siriacă: ܦܪܬ "Frot" sau "Prâth"; în turcă: "Fırat"; în akkadiană: "Pu-rat-tu") este un mare râu ce formează limita vestică a Mesopotamiei, limita estică a acesteia fiind constituită de un alt mare râu, Tigrul. Atât ul cât și
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
varsă, reunite, pe teritoriul Irakului, în Golful Persic. În Biblie Pământul Făgăduinței promis de Dumnezeu lui Avraam și descendenților săi (printre care se numără Isaac și Iacob) se întindea până la acest râu. Numele "Eufrat" ar putea proveni din "Ufratu" în persana veche, sau din avestană "*hu-perethuua", însemnând "potrivit pentru traversat" (din "hu-", însemnând "bun", și "peretu", însemnând "vad"). O altă origine ar putea fi kurdă. În această limbă, "fere" înseamnă "lat", "re" înseamnă "apă curgătoare" iar "hat", "curgătoare", astfel "fererehat" ar
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
a numelui mai vechi. Totuși, etimologia indo-europeană a numelui este disputată din cauza numelor sumeriene și akkadiene, repectiv "Buranun" și "Pu-rat-tu"; "Buranun" fiind atestat într-o inscripție a regelui Gudea (secolul al XXII-lea î.Hr.). Pare astfel probabil că numele în persana veche a apărut prin etimologie populară, pe baza numelui preiranian al râului. Eufratul este cel mai lung fluviu din vestul Asiei. El are o lungime de aproximativ 2.780 kilometri. Se formează prin confluența a două râuri, Kara (Eufratul apusean
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
پاشا اولدو, care poate fi citită "Mehmet Pașa oldu" (Muhmed a devenit pașă) sau "Mehmet Pașa öldü" (Mehmed Pașa a murit). Scriitorii otomani au trebuit să găsească soluția pentru asemenea ambiguități prin folosirea unor circumlocuțiuni, de obicei, preluate din limbile persană sau arabă. Abandonarea alfabetului arab nu a fost doar o expresie simbolică a secularizării statului prin ruperea legăturilor cu textele islamice otomane, la care aveau acces doar un grup restrâns de ulemale, dar alfabetul latin a făcut ca rata alfabetizării
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Literatura persană (persană: ادبیات فارسی) este una dintre cele mai vechi literaturi din lume. Isoria ei se întinde pe două milenii și jumătate, deși mare parte din materialul pre-islamic a fost pierdut. Sursele sale au fost în Persia istorică, inclusiv în Iranul de
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
Caucazului, precum și regiuni din Asia Centrală, unde limba persană a fost istoric, limba națională. De exemplu, Molana (Rumi), unul dintre poeți cei mai iubiți în Persia, născut în Balch sau Vakhsh (în ceea ce este acum Afganistan sau Tadjikistan), a scris în persană, și a trăit în Konya, apoi în capitala Marelui Imperiu Selgiuc, Nișapur. Fără nicio îndoială, nicio altă formă de artă nu era atât de iubită precum poezia în Iran. Se poate spune că ea era arta supremă a culturii iraniene
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
în cadrul imperiului Mogul. Mama lui a jucat un rol foarte important în educația să, având grijă că el să primească o așa zisă educație modernă, Alături de ea a invatat coranul, un lucru destul de neobișnuit pentru mentalitatea vremii. Ahmad Khan vorbea persana, arabă, urdu, engleză, fiind format într-un spirit musulman ortodox. A invatat de asemenea matematică, astronomie și drept musulman. A început chiar și studiul medicinei pe care însă nu a reușit să îl finalizeze. Datorită fratelui său, deținător pe atunci
Syed Ahmad Khan () [Corola-website/Science/336473_a_337802]
-
(în persană: قادر عبدالله , n. 12 decembrie 1954) este un scriitor, poet și jurnalist olandez, de origine iraniană. A scris cărți și multe articole în olandeză și este celebru pentru influențele de natură persană din lucrările sale. Apare în mod regulat pe
Kader Abdolah () [Corola-website/Science/321602_a_322931]
-
de origine iraniană. A scris cărți și multe articole în olandeză și este celebru pentru influențele de natură persană din lucrările sale. Apare în mod regulat pe posturile de televiziune din Olanda. "" este pseudonimul lui Hossein Sadjadi Ghaemmaghami Farahani (în persană: حسین سجادی قائممقامی فراهانی). Kader Abdolah s-a născut în data de 12 decembrie 1954 în Arak, Iran. Kader Abdolah a studiat fizica la Universitatea de Științe din Arak. Scriitorul a făcut parte din mișcarea de rezistență, mai
Kader Abdolah () [Corola-website/Science/321602_a_322931]
-
artiști în curtea sultanului, atât din lumea islamică cât și din recentele cuceriri din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte sunt: pictori, cojocari, bijutieri. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultură persana , domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persana și turcă sub pseudonimul Muhibbi. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
culturi europene. Artizanii de la curte sunt: pictori, cojocari, bijutieri. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultură persana , domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persana și turcă sub pseudonimul Muhibbi. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o serie de proiecte, inclusiv poduri, moschei, palate și diferite instituții de caritate și sociale. Cea mai mare dintre acestea a fost construită de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era, la rândul ei, să aducă în robie alte entități statale, populate de alti viitori subiecți plătitori de impozite pe baza căreia, închizând ciclul, armata să poată fi din nou extinsă și întărită, alături de concepția specific musulmană (dar cu origine persana și ea) de exploatare fiscală discriminatorie a subiecților de altă religie decât cea a clicii militaro-religioase conducătoare (adică exploatarea discriminatorie a non-musulmanilor, si nu trebuie uitat că o destul de lungă perioadă statul islamic a avut o populație majoritar creștină și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
foarte bogată și colorată. În ciuda unor păreri foarte larg răspândite, deși erau purtătorii unei culturi nomadice, otomanii au interacționat armonios cu culturile cu care au intrat în contact. La origini, otomanii aparțineau culturii central-asiatice. Otomanii au asimilat mai tarziu cultură persana și bizantina în felul lor de viață în loc să fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-au moștenit de la înaintași. Elitele otomane foloseau limba persana pentru a-și exprima lumea lor interioară. Viața curții imperiale otomane era o combinație armonioasă dintre obiceiurile turcești și persane, dar existau și numeroase influențe bizantine și europene. Această perspectivă multiculturală otomană s-a reflectat în propria lor politică. Unul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
al culturii arabe, le continuă la Bagdad. Califul Al-Mamun, remarcând aptitudinea sa pentru studiu, îi stabilește o slujbă la "Casa Înțelepciunii" (بيت الحكمة; "Bait al-Hikma"), institut academic (fondat de acest calif la Bagdad), unde se efectuau traduceri din greacă și persană ale textelor științifice. În 833, califul Al-Mamun moare și este succedat de fratele său Al-Mutasim, care îl angajează pe ca tutore al fiului său. în 842, stingându-se din viață, califul Al-Mu'tasim este înlocuit de Al-Wathiq, care la rându
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
dintre cele mai vechi menționări apare într-un document vamal în limba engleză din 1420-1421, cu originea din limba franceză veche "Limon". Mergând pe această cale, se ajunge la latină "limone", provenit din arabică "laymūn" sau "līmūn" ليمون, și din persană "līmūn" لیمو (un termen generic pentru citrice) care este cognitiv cu sanskrita निम्ब (nimbū, "lime") . Ca medie, lămâia conține aproximativ 3 linguri (50 ml) de suc. Permiterea lămâii să ajungă la temperatura camerei înainte de stoarcere (sau
Lămâi () [Corola-website/Science/309456_a_310785]
-
amintind de el în Iliada. În secolul 492 î.e.n. perșii regelui Darius I pierd majoritatea flotei într-o furtună în Marea Egee, în timp ce circumnavigau promontoriul Akti (Actium), fapt care relativizează succesul militar terestru al lui Mardonius contra grecilor. În campaniile militare persane ulterioare, succesorul lui Darius, regele Xerxes I, decide să taie în 480 î.e.n. un canal lung de aproape 2,5 km la baza promontoriului, pentru a evita astfel laborioasa lui circumnavigare. Urmele acestei remarcabile întreprinderi de inginerie militară marchează și
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Ei au renunțat la acest plan și s-au retras în spatele Termopilelor, unde l-au lăsat pe regele Leonidas în fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor. Puternica flotă persană a înaintat în golful de la Salamina, în timp ce infanteria persană ocupa Atica și incendia Atena, părăsită cu totul de locuitorii săi. Flota a fost însă în cele din urmă distrusă, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scăpa cu viață (29 septembrie 480 î.e.n.), lăsând generalului său, Mardonius, sarcina
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul sau o mulțime de alte limbi cum ar fi: limba avestica - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeșt, 599-522 î.e.n.) și-a compus opera, limba pehlevi (sau medio-persana), limba farsi (limba persana modernă), limba osetină vorbită în Caucazul de Nord etc. - care nu are o formă unitară până în momentul de față - se manifestă printr-o sumedenie de dialecte și graiuri mai mult sau mai putin inteligibile reciproc. După părerea unor cercetători - Ali
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
(sau "Behistoun" sau "Bisistun") este o inscripție monumentală care descrie cuceririle lui Darius I în trei limbi: vechea persană, elamită, și akkadiană. Textul este gravat într-o faleză din muntele Behistun, în provincia Kermanshah din actualul Iran. Inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson începând din 1835. Este pentru scrierea cuneiformă ceea ce este Piatra din Rosetta pentru hieroglifele egiptene
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]