274 matches
-
boală urâtă și nevindecabilă, penetrând toți porii vieții sociale, intoxicând și victimele, dresate să se aranjeze cu ura din jurul lor, Într-un soi de târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care nu va Îngădui nici unui popor mic, precum al nostru, să se ridice și să se Întărească prea mult”... Vrăjmașii românismului și ai creștinismului, căutând Încontinuu nod În papură, Îi reproșează Căpitanului nostru că l-a Împușcat mortal pe torționarul, persecutorul și criminalul prefect al poliției ieșene, Manciu, deși se știe prea bine că atunci a fost vorba, nu de o faptă premeditată, ci de una comisă În legitimă apărare. De-altminteri, justiția l-a achitat, absolvindu-l de orice pedeapsă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
apostolic a rămas fără de nici o urmare și Asan nu se făcu nici fiu al bisericei romane, nici frate de arme cu latinii. Mânia Scaunului papal s-aprinse cu pornită fierbere și, din amicul interesat, se demască curând inamicul fățiș și persecutorul neîmblînzit. De mult deja Inocențiu III alesese și pusese mâna pe regele Ungariei Bela IV(carele pentru sprijinul ce-i se dăduse era personal îndatorit la mare gratitudine), alesese zic în el o unealtă predestinată pentru lățirea credinței catolice și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce har ai primit în schimb/ pentru harul facerii binelui ?/ Unde sunt sprijinul și ajutorul din partea/ unor ființe trăind o singură zi ?/ Ai uitat becisnica lor neputință. La Victor Eftimiu, muritorii îi sunt la fel de nerecunoscători lui Prometeu ca și Zeus, persecutorul lui actual, care nu mai ține seama că titanul l-a ajutat cândva să triumfe în lupta împotriva vechilor divinități și să dobândească astfel tronul ceresc. Ingratitudinea oamenilor față de cel care le-a adus focul apare și la Alexandru Philippide
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și maestrul din Normandia, Geoffroy de Charney. Regele hotărăște În aceeași zi: se ridică un rug În capătul lui Île de la Cité. La Sfințitul soarelui, Molay și Charney sunt arși. Tradiția pretinde că marele maestru, Înainte de moarte, a profețit prăbușirea persecutorilor săi. Într-adevăr, papa, regele și Nogaret mor În cursul aceluiași an. Cât despre Marigny, după dispariția regelui va fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această perspectivă (supraistoria: panaceu iluzoriu!), suferințele prezentului parcă nici n-ar exista. Simplitatea soluției dă seama indirect de situația disperată, la limită a grupurilor de iudei (sau creștini) aflate în vizorul ocupanților sau persecutorilor. Prelungind teoretizarea, se poate spune că „instinctul” apocaliptic se dezlănțuie, explodează în momentul de maximă constrângere sau opresiune. * Simbolic vorbind, Noul Testament e organizat după scara celor trei virtuți creștine: Evangheliile, având în centru viața pământească a lui Isus, întruchipează în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la noi și cucoana aia bătrână, Sturzeasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
există o liotă de nebuni care suferă de mania persecuției, cea care se transformă în manie de a persecuta, și acești nebuni încep să-l persecute pe Don Quijote când el nu se coboară până la a-i persecuta pe presupușii său persecutori. Dar ce voi fi făcut oare eu, iubite Don Quijote, ca să devin magnetul nebunilor care se cred persecutați? De ce vin să se oploșească la mine? De ce mă acoperă cu elogii dacă în cele din urmă au să mă acopere cu injurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui pe care o consideră perfectă, își acordă prea multă importanță și nu prea găsește calități celor din jur. Experiența mea de la catedră s-a „îmbogățit”și cu câteva cazuri de copii care au manifestat trăsături psihopatoide, caracterizate prin delirul persecutor, veșnic nemulțumiți de rezultatele obținute la învățătură, de temeinicia integrării sale în colectivul de elevi, de felul în care este tratat de cadrul didactic și de colectivul de elevi, de activitățile la care iau parte, etc. Total opus acestui tip
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la justificarea ierarhiei. Individul care urcă treptele acesteia se apropie de acel punct sacru, ceilalți rămîn la distanță. Cum se explică importanța ei, puterea sa de interdicție? Am putea invoca o cauză socială, apărarea împotriva unei lumi exterioare dușmănoase, împotriva persecutorilor și a inamicilor. Majoritatea mișcărilor sociale au cunoscut astfel de persecuții, o parte a existenței lor a fost clandestină. Amintiți-vă de creștinii refugiați în catacombe pentru a supraviețui într-o societate deloc ospitalieră. Toți au plătit prețul muceniciei, mărturisind
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și totodată urmărea firul unui discurs rostit prin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să nu neglijeze subtilități ce-ar putea să-i atragă atenția: "Primii ce-au dat în vileag această voință de răzvrătire, Giovan Battista Biblia și Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a o face
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
epistole; prima e din 5 august 1632: "Aceste noutăți despre adevăruri străvechi, despre lumile noi, despre noi stele, noi sisteme, noi națiuni sunt începutul noului secol". Galilei i-a mulțumit lui Tommaso pentru curajul său, dar l-a prevenit că persecutorii respectivi erau niște vulturi fără scrupule. În octombrie, confirmându-i omului de știință admirația lui, Tommaso a continuat: "Carnea mea n-ar mai rezista la nicio siluire, devenind un înveliș fragil al trupului, totuși nu voi conteni, căci adevărul trebui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
creșterea creștinilor într-un climat de nonviolență, care îi educă la iubirea tuturor dușmanilor: Așadar, care sunt principiile noastre în care am fost crescuți? „Eu vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru persecutorii voștri, pentru ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5, 44-45). În De resurrectione
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conor, după cum de altfel e posibil să observăm în alte opere ale sale. Analog acestui text, Apologeticum, 37, 1-8, ne vorbește despre sporirea numerică a creștinilor în aparatul de stat astfel încât, dacă ar fi voit ar fi putut opune rezistență persecutorilor. În Apologeticum, 42, 2-3 creștinii par să participe la viața socială prin activități comerciale și meșteșugărești, și tot de aici aflăm că se află în senat și în palatul imperial, ocupând funcții civile; dar nu numai, creștinii sunt prezenți și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
slujește de acesta în scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Carpocrates, Manete și Tertulian etc., din partea instituțiilor statului roman, îndreptățit să se apere de dușmanii interni sau externi. Dreptul autorităților imperiale de a interveni în această chestiune nu a fost recunoscut mereu de către creștini, care i-au prezentat pe împărații persecutori - uneori exagerat - drept cruzi și perverși, ostili peste măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa specifică. Astfel, în timp ce persecutio la origine, indica pur și simplu o supraveghere judiciară ce putea duce până la urmărirea unei acțiuni, treptat, în limbaj creștin, a devenit sinonim cu urmărirea crudă și nedreaptă efect al unei judecăți negative atinse prin persecutori, termen depreciativ la origine. Un atare raționament a condiționat pentru multă vreme istoriografia creștină, iar faptul este cu atât mai natural cu cât a impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în favoarea unor texte stereotip, în care martirii impasibili reușesc să-i înfrunte pe guvernatorii plini de furie. Necesitatea unei atenții sporite asupra acestui ultim aspect unilateral al surselor noastre, precum și al încercării de a înțelege din punctul de vedere al persecutorilor aspectele politice, sociale și religioase ale acțiunilor lor, variabile în funcție de persoane, locuri și perioade etc. devine tot mai evidentă. Tot aici amintim și diversitatea martirilor care ne grăiesc despre varietatea creștinismului antic, care deși aparține marii Biserici astăzi nu mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eforturi pentru a conduce persecuția neroniană spre adevăratele proporții, de care s-a îndepărtat uneori propaganda creștină de-a lungul secolelor. Scriitorii creștini s-au lansat împotriva lui Nero deformându-i imaginea și alterându-i faptele: l-au definit ca persecutor prin excelență, tiran blestemat și ticălos (execrabilis ac nocens tyrannus) și chiar o personificare a Anticristului; l-au făcut precursorul diavolului, cel care la sfârșitul lumii va trebui să devasteze pământul și să răscoale neamul omenesc; l-au numit misterul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o obligație față de stat: cine încerca să se sustragă trebuia să fie pedepsit. Evreii au reușit să-i târască după ideile lor și pe creștini, provocând contra lor o persecuție nedeclarată oficial. Critica modernă nu recunoaște în Domițian un adevărat persecutor al creștinismului și respinge judecățile, în opinia sa, superficiale ale lui Irineu, Eusebiu, Orosius, Sulpicius Severus și Tertulian asupra entității și calității persecuției sale dintre anii 95-96. Aceiași critică pune la îndoială creștinismul lui Flavius Clement și al soției sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Cristos au preferat, fără ezitare și fără să mai discute, mărturisirea lui Cristos în schimbul măririi aparente și bunăstării avute înainte. Consecința acestor acțiuni imperiale a fost deosebită. Spre sfârșitul secolului III, creștinii erau destul de numeroși; de teama mulțimii lor, persecutorii evitau provocarea deodată a unui război împotriva tuturor. În anumite regiuni, precum cele dunărene, unde creștinii nu erau majoritari, persecuția împotriva soldaților creștini a fost cumplită. Astfel, din dorința evitării izbucnirii vreunei revolte necontrolate, epurările au vizat palatul de la Nicomedia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]