333 matches
-
pe tînărul Nicolas, pe Chantal și pe scriitorul acela pe care abia Îl cunoșteam? Hai, dați-i drumul, nu vă jenați, nu mai am nimic de pierdut. - Ryan te-a acuzat direct, Gwen. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, persiflă ea, reluînd cu bună știință cuvintele lui Lucas. Cuvintele pe care Yvonne le-ar fi putut rosti. Aproape Întocmai. Marie o contemplă pe femeia așezată În fața ei și se Întrebă dacă Gwen se schimbase, sau dacă ea era cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
distracții În colțul ăsta de lume. Distracții, ochii ei lansară fulgere. - E tocmai cuvîntul pe care-l căutam! - Dacă vrei să te oprești din anchetă că să te consacri viitorului tău soț, am să Înțeleg foarte bine. - E minunat, Îl persiflă ea. Numai că eu, una, cînd mă angajez să fac ceva, merg pînă la capăt, ți-am mai spus-o. - Genial. Și trase cu violență de lanțul clopoțelului de la intrare. Cu privirea tot fixă, ca Întoarsă spre interior, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ne Întoarcem... - Nu vrei să discuți liniștit cu scumpul dumitale fiu? - Ba da, dar mai tîrziu, În altă parte, dragă Pierre-Marie, o să avem tot timpul... - Nu vorbeam de mine, ci de fiul dumitale mai mare, Erwan cel de neînlocuit, Îl persiflă PM. Arthus rămase atunci Înlemnit cînd văzu venind spre el scafandrul care-și scoase masca, Își smulse cagula și-l fixă cu privirea lui de un albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers și dăunător, că ne-ai distrus pe toți? - Nu primesc lecții de la un hoț și un asasin! persiflă bătrînul cu morgă, adevărata lui fire dovedindu-se mai puternică. Atunci mai vechea mînie a tînărului Erwan ieși din nou la suprafață În Ryan. Își alese cuvintele cu grijă ca să lovească În ceea ce conta cel mai mult pentru tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stil și mai tiranic: - Ce zi e azi? - Marți. - Nu‑i marți. Orice adult știe În ce zi din săptămână se găsește. - Atunci, trebuie să fie miercuri. - Da. Și ce dată? - Habar n‑am. - Mă rog, te pregătești să mă persiflezi - să faci un joc. Dar de acum Înainte va trebui să cunoști data exactă la care ne aflăm, ca orice om normal. Ai s‑o verifici În fiecare dimineață și pe viitor ai să‑mi comunici ziua din săptămână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
puține, candidații bine pregătiți și o selecție riguroasă. Diriginta o avea aliată pe sora lui care era hotărâtă să urmeze o carieră legată de chimie. Lui i se părea că pierde prea mult timp pentru această materie și mereu își persifla sora când observa cât tocește la chimie. Stani studia broșura ,, Admiterea în învățământul superior,, luată de soră-sa și în sfârșit și-a găsit vocația, geolog! Cum s-a format pământul, atmosfera, rocile, metalele, peșterile, ce mai chestii interesante, își
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
istoriei evreiești, un „spațiu paralel”. Aici se Întâlneau oamenii, se discutau probleme specifice, se colportau zvonuri - reale sau false, ele erau o formă originală de „informare” - și, nu În cele din urmă ca importanță, se spuneau bancuri În care era persiflată realitatea politică. În mod obiectiv, fără voia conducătorilor vigilenți ai comunității, se crea o anume formă de „societate civilă”. În ciuda controlului permanent al Puterii, În diversele foruri comunitare se Întâmpla „altceva”. Aici se nășteau uneori și forme originale de rezistență
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nici un gust să contrarieze pe Pomponescu, de aceea nu alimentară controversa. Dintre toți, numai Ioanide rămăsese complet absent și, ciugulind din migdale, din smochine, din tot ce era pe masă, surâdea ca pentru sine. Pomponescu fu încredințat că arhitectul îl persifla pe el și se simți invadat de o indispoziție psihică ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin așa nara întîmplarea Ioanide, care nu uita să facă pe Gonzalv "dobitoc". De aceea Gonzalv Ionescu privea, contemporan cu Pomponescu, la distratul Ioanide și se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui. În treacăt fie spus, Ioanide nu persifla în acel moment pe Pomponescu, reflecțiile lui fiind următoarele: G. Călinescu "În Asiria aș fi avut de lucru, nici vorbă. Aș fi ridicat BabiIonul pe Euphrat, zidind în cărămidă și bronz. Nu mă-n-curcam cu reparații. Scobeam un șanț uriaș în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a ocoli obstacolul unei mari vaze cu trandafiri, tu ai citit Universul? - De vreme ce l-ai confiscat dumneata, firește că nu, zisePomponescu cu ironie respectuoasă, sărutîndu-i mâna. Ce eveniment capital s-a întîmplat? Era obiceiul lui Pomponescu în general de a persifla discret orice fapt având pretenția de a se ridica asupra banalului. N-admitea decât locuri comune și oameni curenți, asta însă dintr-o secretă aprehensiune de a fi depreciat prin jocul inedit al valorilor. - Oh! Se supăra de-a binelea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel puțin temporar Mișcarea avea șanse de a izbuti, Bogdan îl privea ironic, ceea ce însemna de fapt că medita cu dificultate la această ipoteză. Spasmul lui interior de idei, provenit dintr-un proces intelectual lent, îl determina să facă, în timp ce persifla Mișcarea, declarații necerute de nimeni că respectă cultura germană și înțelege aspirațiile poporului german. Culmea, Bogdan era căsătorit cu o austriacă. Astfel se explica iritația tinerilor de toate nuanțele. Dan Bogdan voia să facă pe subtilul cu o minte lipsită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o idee simplificată. Îndoieli în sensul existenței, spleen istoric, asemenea oameni n-au. E o mare calitate pentru luptător, bineînțeles o inferioritate din punct de vedere uman. - Nu știu cum vorbești tu, tată, tu ironizezi toate. Recunoști o însușire și apoi o persiflezi. - Pica, fii liniștită, nu ironizez. Filozofam, uitând că staude vorbă cu tine. Așa am eu obiceiul să sucesc cuvintele. Voiam să spun un lucru mult mai simplu, în favoarea lui Gavrilcea. Ființele se specializează, într-asta stă atracția lor, în special
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu îndrăznească a tutui pe Indolenta? Nu tocmai, în accepția strictă a cuvântului. Ministeriabilul, om cu prestanță și emfază, nu era la întîia sa relație extraconjugală. Suferind de amor propriu, se temea să nu cadă în cursă și să fie persiflat. Aceasta era totul. Începând de a doua zi, întîlnirile Pomponescu-Ioana deveniră din ce în ce mai dese și după anume semne luară forma unei coabitații foarte acoperite. Pomponescu nu putea concepe dragostea fără aparat social și din cauza aceasta își complică existența cu o nouă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
găsește nimic de obiectat împotriva lor și sunt întîlniți în cale. Unul este arogant, chiar mușcător, și toți îl tolerează, obișnuindu-se cu ieșirile lui fără consecințe, altul, din contra, e blând, însă are ochii așa conformați încît pare că persiflează mereu pe cineva. Orice ar face acesta, o suspiciune continuă planează asupra sa. În Fine, sunt oameni plăcuți tuturor, nu așa de străluciți încît să adumbrească pe cineva. Și cu toate astea, nimeni nu-i propune când e o situație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de seamă a o face din punt de vedere absolut; estetic, rece și judecător raționalist al formei, combateți-o cu rigoarea și seriozitatea convicțiunei, nu cu pamfletul ridicol și fără preț, care detrage întotdeuna mai mult autoriului său decât celor persiflați prin el. Nu râdeți, domnilor delepturariu; pentru că secațiunea sa de pe - alocurea e oglinda domniei - voastre proprie; nu râdeți de nihilismul său, pentru că e al dv. Și dacă e vorba pe masca jos! apoi masca jos de la toți și de la toate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
anii '80 s-au perpetuat, în mare măsură, și după căderea regimurilor comuniste, ceea ce explică multe din evoluțiile politice ale deceniului următor. În contrast cu această stabilizare a reprezentărilor, în manualele de istorie est-europene aprecierile asupra perioadei comuniste s-au schimbat radical. Persiflând post-factum ideologia de dinainte de 1989, ele se remarcă prin vehemența cu care denunță violențele, abuzurile și nedreptățile foștilor guvernanți. Mai mult, manualele au devenit receptive la istoriile paralele, îndelung cenzurate de regimul comunist. Dar și această deschidere s-a dovedit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de frondă și aici, accentuând persiflarea a tot ce ține de convenție. Poetul își manifestă ostilitatea față de "războiul odios, față de literatura de goarnă și cădelniță care acompania zelos și festiv crimele și teroarea fascismului"9. Este epoca în care el persifla malițios arta, prietenia, adolescența, romantismul, eroismul: Mai sus, mai sus, vom trece de Dumnezeu/ pământul este o virgulă, cercul un ban -/ de sete, de veacuri, suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru prea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
romantică. "Un șir de zile" (1966), "Nuduri" (1968) sunt volume pentru care Al. Piru face trimiteri la Hölderlin, Blaga și G. Călinescu, pentru ca apoi să treacă, după M. Mincu 1, la adevăratul debut, prin "Patimile după Bacovia". Aici încearcă să persifleze pustiul și târziul bacovian, trăirea apăsătoare în locul unde nu se întâmplă nimic, târgul în care ceața este chinuitoare, căruia-i lipsește pitorescul de altădată: "Numai tusea mai aruncă pe caldarâm frunze însângerate". O mlaștină filistină, care la strigătul poetului rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentelor, care apar ca expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un anumit fel de a privi lumea, cu bunăvoință, cu ironie, înveselindu-se și întristându-se totodată. Așa se explică succesul de public pe care l-a avut poetul și rezervele pe care le-a formulat critica. Al. Piru îl persiflează: "Așa intitulatele poeme din volumul "La lilieci" de Marin Sorescu nu sunt poeme, ci scurte narațiuni în proză, fals transpusă în versuri, pentru cursivitate, în stilul umoristic al lui Mircea Damian, Ion Iovescu, ori, mai curând, Amza Pellea, foarte gustat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trecerea iubirii întâmplătoare ("mai rămâi cu mersul tău"), fără a simți emoție sau bucurie. Din ultima strofă desprindem atitudinea contemplativă ("Stau întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o viziune exterioară a iubirii pe care o persiflează. Nichita Stănescu a parodiat, în acest text, poezia clasică, limbajul voit convențional al liricii galante, împrumutând ceva din ritmul și muzicalitatea de tip folcloric. Elemente neomoderniste: 1. Ambiguitatea se desprinde din confuzia aparentă între creație și femeie; starea de grație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unul din numeroasele eșantioane stilistice cu care operează autorul. Este un produs ecumenic, o sinteză de voci intermitente diacronic și sincronic, având în prim-plan estetica uluirii, a fabulosului feeric, grotesc sau terifiant, chiar dacă delirant și vizibil artificios. Baudolino însuși persiflează, când și când, exagerarea. Soarta scrisorii, un text promoțional, e să devină, ca și romanul postmodern, o versiune multiplă. Și o enciclopedie de voluptăți verbale și imagistice ce fac să i se ierte autorului unele scene cumulative, descrieri trenante, relatări
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
curent (vizibil și în literatura română) al dezinhibării autenticiste. Esterházy, departe de a ridica sexul la rangul de viziune și grilă exclusivă, aduce în scenă cupluri litigioase ce nu ezită să dezbată locuri comune obsedante de istorie și literatură națională, persiflate în cheie erotică. Eroul, acest Don Juan intramilenar, în timp ce explorează catalogul de eșantioane feminine, se vindecă de incontinență înălțând imnuri și epitalamuri pe adresa femeii adorate, ca alternativă la episoade de depravare, violență și deznădejde. Departe de a fi doar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși impulsul de a uzita de acest gen de scriitură este subsumat deseori unei tendințe de semn contrar, resimțite și mai acut de congenerii lui Mircea Popovici: nevoia de a persifla, de a se situa la antipodul oricărui model cultural. Din balansul nu tocmai lejer între cele două ia naștere nota specifică, cea de emoție gravă, fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]