244 matches
-
nu mă crede, / Codrul are frunza lui / Și nu-i trebu-nimănui. / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș câmpului, / Câmpul are peliniță, / Gura mea n-are credință."128 Alteori, suferința umană este transpusă în universal prin intermediul naturii personificate, utilizarea polisindetului intensificând sentimentul comuniunii om cosmos: "Foaie verde sălcioară, / Rău e când ești bolnăvioară, / Că pe mine tot mă doare / Din cap până în picioare. / Rău îi, doamne, nu pot spune, / De-mi vine să merg în lume / Și să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
leac, / Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz, văzută mai mult sociologic, e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de bâlci, oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în America, și într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei și frica. Romanele sunt monografii de cartier și interesează mai ales prin aspectul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ambele faze sunt condiționate de influențe străine și se definesc și prin aceste influențe. Prima fază, a lui Conachi, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze și influenței literaturii neogrecești, care seamănă cu prima: e vremea sentimentalității fals-exagerate, a abstracțiunilor personificate, a mitologismului, a subiectelor fară legătură cu viața contemporană, a inspirației sarbede din trecutul antic etc. A doua fază e datorită influenței literaturii romantice franceze - Hugo, Lamartine -, nouă pe atunci: sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului național, deci medieval etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
secvență în care filmul atinge punctul său de maximă concentrare expresivă: e vorba de bâjbâita întâlnire dintre circarul îmbătat cu sila și soldatul orb ambele personaje (unul "arta", celălalt "conștiința"?) fiind deturnate de la rostul lor fundamental de aceeași forță brutală (personificată, în film, de mâna care ucide porumbelul)... Și cred că tocmai în lipsa de ostentație a acestei scurte dar bine pregătite secvențe trebuie căutată adevărata măsură a înzestrării regizorului-scenarist Alexa Visarion. Tot de Caragiale sau, poate, de Dostoievski: celălalt pol, mărturisit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Charlottei pentru că le supraviețuise părinților mei. Îi purtam pică pentru calmul ei din timpul înmormântării mamei. Și pentru viața, atât de europeană prin bunul ei simț și prin curățenia ei, pe care o ducea la Saranza. Găseam în ea Occidentul personificat, Occidentul acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari - războaiele, în care muream cu milioanele, revoluțiile, cărora ea le-a scris scenariile pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este numit în mod explicit sophía, si vestirea lui e pusă în opoziție cu „înțelepciunea omenească”, pură virtuozitate retorica sau speculație filosofica. Dumnezeul la care ajunge această din urmă este doar pentru o elită, insă înțelepciunea lui Dumnezeu a fost personificata în Hristos cel răstignit, întruchipare a planului de mântuire pentru toți293. Personificarea Înțelepciunii este însă mai veche: ea se întâlnește și în texte veterotestamentare precum Proverbele și Înțelepciunea lui Solomon. În lumina acestor texte, putem înțelege cuvântul misterios al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în texte veterotestamentare precum Proverbele și Înțelepciunea lui Solomon. În lumina acestor texte, putem înțelege cuvântul misterios al lui Isus din Mt 11,19: „Înțelepciunea s-a dovedit dreapta din faptele ei” că referindu-se la el însuși. Asemenea Înțelepciunii personificate din Șir 24,19, care îi chema pe oameni: „Veniți la mine voi cei care mă doriți și săturați-vă din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când cel biblic este substantiv: înțelepciunea personificata din unele texte sapiențiale ale Vechiului Testament devine în Noul Testament nume hristic. 4.2.12. Muntaqim, 9ó al-intiq"m (2.1.10.6.) și ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5.)/ ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.) au semnificații foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cele trei nume divine din Coran. 4.3.9. șal-țLa” f (2.1.8.14.), în contextele în care pare să însemne „Cel ager/pătrunzător” poate fi echivalat cu trei dintre multiplele atribute ale „duhului” care se află în înțelepciunea personificata din Înț 7,22-23: leptón, „subțire, subtil”, eukíneton, „sprinten, ager”, tranón, „pătrunzător”. Însă un nume divin comparabil nu se găsește în Biblie. 4.3.10. Šakr, Š"kir (2.1.10.5.). Și în Biblie Dumnezeu este arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cosmogonic, trecerea, facerea /desfacerea și Înfruntarea. Acestea generează o constelație de scheme epico-simbolice, dinamizate de operatori narativi (metamorfoza, blestemul, binecuvântarea, lupta, vânătoarea) și articulată de numeroase figuri și categorii de figuri (de la divinități creștine la animale, de la plante la locuri personificate, de la stihii și astre la micii demoni benefici și malefici). Coerentă și mobilă, În ceea ce privește structurile ei profunde, gândirea mitică generează, În manifestările ei, texte, risipite În numeroase genuri folclorice și În complexe simbolice (gestuale În ceremonii, figurative În arta populară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca muncă (sau munci), veac de creșteri, luptă grea (...). Ce să mai spunem despre amintitele încercări ale tinerilor poeți Rău și Nicorovici? Ele nu sunt la urma urmelor decât modeste «contribuții» la o prezentare pasionată și caldă a unor abstracțiuni personificate purtând numele de «iubire», în comparație cu acele producții care dau tonul în această privință, identificate în persoana Cântecelor de iubire (Contemporanul nr.14/1953) ale poetului Eugen Frunză. Pentru că, dacă e vorba de prezentarea pasionată și caldă și pe deasupra și puținel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și lumea zeilor. Din acest motiv, el este unicul preot autentic, care deleagă altora practicarea cultului, dar rămâne adevăratul responsabil; mai mult, el este responsabil și de realizarea ordinii cosmice pe care egiptenii o numesc maatxe "maat" (J. Assmann,1989), personificată, de asemenea, Într-o zeiță; maat este ceea ce regele trebuie să ofere zeilor ca ofrandă perfectă. 2. EPOCA ARHAICĂTC "2. EPOCA ARHAICĂ" Singura mărturie din epoca străveche este reprezentată de vestigiile arheologice, dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeului Sokarixe "Sokari" ca o formă a lui Osirisxe "Osiris". În concluzie, jocurile de cuvinte și structurile În care cuvintele se articulează sunt pline de sens. Nu este deci nimic uimitor În faptul că există divinități care sunt doar cuvinte personificate și divinizate, cum ar fi Huxe "Hu" (Autoritatea), Siaxe "Sia" (Mintea), Maatxe "Maat" (Adevărul, Celxe "Cel" Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrarea sa din 1938, Akkadische Götterepitheta. Textele, În continuă creștere, ne fac mereu cunoscute nume divine noi (sau epitete care pot părea divinități propriu-zise). Multe nume divine din registrele menționate sunt doar diferite denumiri ale aceleași zeități, adică epitete divine personificate și devenite astfel divinități aparente. În En¿ma eliș (sfârșitul tab. VI și tab. VII În Întregime) apar 50 de „nume” ale lui Mardukxe "Marduk"; acestea pot părea alte divinități, Însă, În realitate, nu sunt decât epitete sau personificări mitice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp ce etimologia numelui Varuna rămâne necunoscută, cea a lui Mitra este sigură: Mitra (masculin), nu este altceva decât masculinizarea neutrului mitram „contract” (la fel cum, de exemplu, numele latin Venusxe "Venus" este feminizarea neutrului *venos „dorință”); Mitra este deci „contractul” personificat, prin contract Înțelegându-se recunoașterea și respectul pe care fiecare trebuie să Îl aibă pentru misiunea proprie În promovarea universală a •ta-. De la acest neutru s-a format și compusul amitra-, „cel care nu respectă contractul”. Acesta primește sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cabinetului Militar, Col. Davidescu. și un număr foarte redus de ofițeri mai mici, se găseau întrunite două puteri: Puterea politică a Statului, reprezentată de Conducătorul Statului și personificată în Ion Antonescu; Puterea militară reprezentată prin comandantul șef al oștirii și personificată tot prin Ion Antonescu. Astfel, deși factorul politic lua măsuri politice, cum aceste măsuri erau transmise dela "trenul" M.C.G. printr'un ofițer oarecare, cei cari le primeau înțelegeau că au primit ordin dela M.C.G., ceeace era cu totul inexact. Numai
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
pentru rezolvarea celor mai diferite probleme din domeniul științelor sociale" (p. 262). Toate acestea justifică pe deplin desemnarea perioadei Republicii Socialiste România (post-1965) drept "Epoca Ceaușescu" (Almaș și Fotescu, 1986, p. 166). Prin aceasta, istoria recentă a României este complet personificată. Încercând să deslușească geneza socio-culturală a cultului ceaușist, C. Durandin (1998, p. 338) corelează instituirea cultului personalității cu doi factori: i) tranșarea luptelor intestine dinlăuntrul partidului și cristalizarea relațiilor de putere, clarificate în favoarea lui Nicolae Ceaușescu odată cu marginalizarea, urmată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]