580 matches
-
sufletesc și moral, trebuie cultivat și Întreținut permanent, Întrucât el este mereu amenințat de tentațiile vieții, ale experienței, care sunt și sursa viciilor, a abaterilor de la valorile morale, având drept consecințe „tulburările sufletești, ce Întristează și amărăsc viața nechibzuiților” (Ciceroă. Pervertirea morală este sursa tuturor tulburărilor psiho-morale, așa cum vom arăta mai departe, dar, spre deosebire de bolile sufletului, considerate ca afecțiuni psihopatologice pure, independente de persoana respectivă, tulburările psiho-morale „nu sunt provocate de vreo forță a naturii, ci ele sunt opinii și judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
traume psihice pentru individ. Evenimentele vieții trăite sunt asimilate de către individ indiferent de voința sa. Ele lasă Întotdeauna urme adânci În viața persoanei. Efectul lor de schimbare a individului poate fi pozitiv, de progres, sau negativ, de regresiune sau de pervertire morală. Care este consecința interiorizării valorilor moral-spirituale și culturale de către o persoană? Ele vin Întotdeauna să se suprapună peste tipul constituțional somatopsihic al individului. Tipul psihologic este constitutional. Tipul moral este intern, spre deosebire de cel psihologic, care este extern. El constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
erotică, este folosit simțul tactil și gustativ. Nu putem neglija participarea gurii În conduitele perverse sau actele de violență, exprimate prim mușcătura celuilalt/adversar sau prin cunilincție etc. În ambele situații, atât cele de normalitate psihomorală cât și cele de pervertire psihomorală, gura are o funcție și o participare importantă de care suntem obligați să ținem seama. Trebuie ca să mai adăugăm un lucru esențial legat de funcțiile gurii. Acesta este reprezentat prin preferințele alimentare, legate de gustul și contactul acestora cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
alese” și „verificate” În gură. Plăcerea gustului sau dimpotrivă dezgustul, preferințele, abținerile sau refuzul alimentar, trebuie judecat și Înțeles prin raportarea „alimentelor” la un anumit sistem de valori al persoanei. În fine, trebuie să avem În vedere și cazurile de „pervertire a gustului” și „apetențele anormale” care apar În cursul unor afecțiuni psihice cum ar fi „pica” etc. 4. Cuvântul Cuvântul este cel de-al treilea instrument sau mijloc prin care o persoană acționează asupra alteia sau asupra unui grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea morală reunește doi factori: unul de tip constituțional psihologic și altul de ordin moral dobândit prin educația incompletă sau lipsa de educație, influența mediilor și a modelelor negative. Caracterul pervers, imoral, reprezintă substratul pe care, și din care, se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipologice În care să recunoaștem tulburările psihomorale propriu-zise, complet diferite de tulburările psihice sau de altă categorie. Tulburările psihomorale se manifestă În mai multe feluri: tulburări de caracter, tulburări de adaptare-comunicare, tulburări de comportament și relaționare, intenții și acțiuni negative, pervertirea gusturilor, a sentimentelor și dorințelor etc. Înainte de a trece la descrierea acestor tipuri psihomorale, vom analiza cauzele și circumstanțele care le produc. În cadrul cauzelor și a circumstanțelor care stau la baza tulburărilor psihomorale, menționăm următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acte și conduite de refugiu, de dependență și de regresiune. 2Ă Tulburările nucleare ale eului sunt cele de factură structural-constituțională. Ele nu mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de utilizare liberă a vieții, În care să se poată realiza orice fel de dorințe, indiferent de căile de obținere ale acestora. Într-o formă sublimată, avem de-a face cu aventura, iar În forma nudă, malignă, a acesteia, cu pervertirea. Atât aventura, cât și pervertirea sunt expresia unor dorințe care scapă de sub controlul represiv al rațiunii și normelor morale, ducând la uzarea și degradarea rapidă a persoanei și a vieții acesteia. 2. Atitudinea pasivă Atitudinea activă a persoanei față de propria
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care să se poată realiza orice fel de dorințe, indiferent de căile de obținere ale acestora. Într-o formă sublimată, avem de-a face cu aventura, iar În forma nudă, malignă, a acesteia, cu pervertirea. Atât aventura, cât și pervertirea sunt expresia unor dorințe care scapă de sub controlul represiv al rațiunii și normelor morale, ducând la uzarea și degradarea rapidă a persoanei și a vieții acesteia. 2. Atitudinea pasivă Atitudinea activă a persoanei față de propria sa viață presupune un eu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pregătirii suplimentare plătite. Din această perspectivă putem vorbi despre modele care subliniază oferta de meditații, în care inițiativa aparține mediatorilor, și de modele care pun accentul pe cererea de meditații, unde rolul decisiv aparține părinților și elevilor. Primul caz exprimă pervertirea funcțiilor didactice care ar fi orientate, ideal, către beneficiarii direcți - elevii. Criticile românești ale fenomenului cuprind, printre altele, și acest soi de comentarii, ceea ce face analiza lor interesantă. Al doilea tip de modele asociază meditațiile cu specificul competitiv al sistemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
jucăușă și contemplativă, David Alexandru desolemnizează și el irecuperabila pierdere: copilăria furată urmele șterse de valuri Dar pierderea copilăriei nu este doar una personală, și mai acută este aceea a căderii În desuetudine a unor obiceiuri și a ireversibilei lor pervertiri: o pocnitoare colindul copiilor doar o amintire Duțu Nițu Orfanul, care pare să fie chintesența milei pentru copilul rămas fără niciun ajutor, deși În producția de serie e un brand cu apariție constantă, nu l-am găsit decît Într-un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
remarcată și funcționarea ireproșabilă a celor două adverbe: atît și doar. Ele sînt de fapt cele care surdinizează și prin asta amorsează implozia poemelor. Sensul lor este de restrîngere drastică, de delimitare, dar și cu o nuanță de degradare și pervertire a lucrurilor pe care le califică. Vorbind despre cantitate, ele vizează subtil calitatea. Ceea ce este, nu este doar mai nimic, ci, atît cît este, nu mai este ceea ce a fost. Ele mustesc de intenții și sugestii și suplinesc astfel un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei contemporane, discursul poetic transmite mișcări și atitudini sufletești [...] reductibile, în ultimă analiză, la adorația omenescului autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În proza din Drumul, simbolul Golgotei (1997) și Singurătatea măștilor (2001) S. întreprinde, pe de o parte, comentarii politice, dovedindu-se un atent observator al vieții sociale, iar pe de alta, meditează la rostul omului pe pământ, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
se interpună, în locul prezenței pure, mulțimea legăturilor „impure“ dintre părți, în concatenări artificiale și fragmentare, care decupează subiectiv realul din interiorul crizei exprimate prin dualitatea subiect-obiect. Memoria este cea care va prelua „controlul“ viziunii noastre despre Unu și multiplu, prin pervertirea în reprezen tări a sinelui, a lumii și a legăturii cu Unul. Tot prin inter mediul memoriei se vor instaura și continuitatea aparentă la nivelul multiplului, respectiv continuitatea prin atribuirea unei identități separate (și inerente) lucrurilor și ființelor. Astfel, până
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Hobbes, pentru că autorul Leviathan-ului susținuse că suveranul nu poate fi supus judecății supușilor și că este responsabil numai față de Dumnezeu. Pentru whigi, acesta nu era decât un mod de a susține absolutismul filmerian cu argumentul dreptului natural, deci era o pervertire a ideii de drept natural. Hobbes va deveni însă interesant pentru cei mai sofisticați dintre tory, în special pentru aceia dintre ei care vor îmbrățișa erastianismul hobbesian și, mai târziu, se vor coaliza cu whigii împotriva lui Iacob al II
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rațiune, ci și de cele trei pasiuni care sunt sursă de conflict: concurența, neîncrederea și gloria. Dacă pasiunile nu sunt îngrădite de legi constante și generale, parțialitatea în favoarea propriei persoane antrenează corupția și degenerarea oamenilor. În această situație are loc pervertirea obligației naturale și raționale de a conserva viața și proprietatea (obligație pe care fiecare om o primește la naștere o dată cu libertatea) și "transformarea ei în amor concupiscendi și amor sceleratus habendi"73. Această situație apare atunci când un tiran atotputernic se
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al unui cuvânt, utilizată în discurs și înafara discursului. Pe baza combinării/a transferului de idei, Fontanier identifică cinci tipuri de metafore. Jean Cohen realizează distincția între conceptul de "nepertinență semantică" și acela de metaforă, prima fiind o modalitate de pervertire a codului vorbirii - la nivel sintagmatic, iar a doua, în speță metafora, fiind o modalitate de pervertire a codului - la nivelul paradigmatic al limbii. Emile Benveniste (E. Benveniste, 1966), M. Black (M. Black, 1962) etc. - adepți ai "teoriei tensiunii" - abordează
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
identifică cinci tipuri de metafore. Jean Cohen realizează distincția între conceptul de "nepertinență semantică" și acela de metaforă, prima fiind o modalitate de pervertire a codului vorbirii - la nivel sintagmatic, iar a doua, în speță metafora, fiind o modalitate de pervertire a codului - la nivelul paradigmatic al limbii. Emile Benveniste (E. Benveniste, 1966), M. Black (M. Black, 1962) etc. - adepți ai "teoriei tensiunii" - abordează problema din perspectiva semanticii, considerând că efectul metaforei trebuie cercetat la nivelul enunțului, nu la nivelul cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
niște animale supuse și ele imediat puterii dictatoriale a unuia singur dintre ele, o metaforă a istoriei bolșevismului. în 1949, Orwell publică romanul 1984, care sintetizează practicile totalitare ale unei puteri omnisciente datorită tehnicii; înventând o „novlangue”, Orwell insistă asupra pervertirii limbajului și asupra schimbării sensului cuvintelor în regimul totalitar: „Război” înseamnă „pace”, „libertate” - „sclavie”, „ignoranță” - „forță”. Acest roman de anticipație aparține (parodic) genului utopiei, ales și de Evgheni Zamiatin pentru a denunța, în anii 1920, implacabila dictatură birocratică pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mării. În clipa în care se anunță ocuparea Basarabiei, bolnavii capabili să se deplaseze hotărăsc să se întoarcă în România. În noul Paradis este o cronică în miniatură a ceea ce aduce comunismul în mentalitatea și în starea materială a oamenilor: pervertirea valorilor, ură, minciună, mizerie. Precum în pictură, prozatoarea știe să surprindă esențialul. Ritmul narațiunii este trepidant, tensiunea situațiilor este însoțită de ironia amară, fină care străbate, de altfel, cartea, începând chiar de la titlu. Protagoniștii își poartă numele reale, iar portretele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
o societate obișnuită cu cîștigul facil, în care munca este considerată o naivitate, o societate foarte imaginativă în încălcarea legii, dominată de rețelele clientelare ale corupției, de o evaziune fiscală uriașă și o fugă a capitalurilor pe măsură, de o pervertire foarte originală a tuturor ideologiilor și conceptelor-cheie, de o redefinire chiar a semnificației cuvintelor... Și totuși, speranța moare ultima, iar Argentina nu trebuie să-și piardă încrederea. Un senator peronist a și oferit o rețetă miraculoasă: ar fi suficienți doi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este în mod universal cunoscut. Ceea ce ne interesează este de a cunoaște felul în care cultul personalității lui Stalin nu a încetat să crească, felul în care acest cult a devenit, la un moment dat, sursa unei întregi serii de pervertiri grave și din ce în ce mai serioase a principiilor partidului, a democrației partidului, a legalității revoluționare (...) Comitetul central consideră că este absolut necesar de a repune în discuție întreg dosarul acestei chestiuni la cel de al XX-lea Congres al partidului comunist al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
una de alta, incomplete, o colecție de profiluri și cadre, și gelozia mea se limita la o manifestare discontinuă, trecătoare și stabilă în același timp... Cu cuvîntul mémoire, încadrînd subiectul la nivelul epistemologiei, "instabilitatea" ontologică este prezentată aici ca o pervertire a memoriei. Ultimele cuvinte din această frază, à la fois fugitive et fixée, definesc exact natura acelor serii de cadre și explică utilizarea specifică a poeticii în roman. Erotismul are o importanță crucială: ținta acestei stabilități trecătoare este obiectul iubirii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
hipersexualitate (unele leziuni de lob temporal, de amigdală, de hipocamp induc prin efect pubertatea precoce); unele stimulări electrice determină răspunsuri sexuale parțiale (erecții, ejaculări etc.), iar în cursul actului sexual, în sistemul limbic, apar modele EEG caracteristice (importante în evaluarea pervertirii sexuale). Leziuni mici apărute la nivelul hipotalamusului, implantări locale de hormoni ori excitări electrice produc efecte mult mai importante decât în orice altă zonă a sistemului nervos central (SNC). Aceste efecte se pot datora însă și poziției anatomice a hipotalamusului
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]