2,222 matches
-
de un actor sau altul, i-ar fi greu să se descotorosească de această magmă vocală. În acest concert de voci, i-ar fi imposibil să găsească un ton al său.[...] Apoi, ca să pui În scenă Livada de vișini sau Pescărușul trebuie o trupă pe măsură” (am citat din portretul/interviu semnat de Nichita Danilov). Iată, deci, două tipuri de eschivă artistică: unul depășit ( respingerea oricărui spectacol ulterior spectacolului În care ai jucat tu) și altul prudent ( dacă eu nu voi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos cel urît, Pescărușul din livada de vișini, Ha-ha-Hamlet!, Scufița cu trei iezi, Albă ca zăbava, Regina Lear ș.a.m.d. Cred că un tînăr spectator care știe povestea reală, are dreptul să cunoască (& judece) și variațiuni, d’apreuri, parafraze, spiritul ludic avînd nevoie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
picioare, din tot sufletul, pînă la uitarea de sine, pînă la tîmpenie și pînă la nebunie!”... Hm! Să fie joacă, ori disperare? Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut pe scenă, fiindcă totuși Cehov a idealizat-o. Mai puțin insistentă, dar la fel de ghinionistă, a fost și matematiciana Olga Kundasova; Mi-ar fi necaz să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relație cu actrița ucrai neană Maria Zankovețkaia, căreia i-a promis chiar că-i va scrie un rol, Într-o viitoare piesă! Sigură, dar efemeră, a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia - cea care a intrat, peste noapte, În Pescărușul și care, spre finalul vieții dramaturgului, Îl căuta avidă de continuarea relației lor, Într-o localitate Însorită. Era prea tîrziu, Anton Pavlovici fiind grav bolnav și, În plus, În etapa exclusivă Knipper („ultima pagină” a vieții lui)... În noiembrie 1895
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de intervenția poliției, care a dat afară cîțiva scandalagii” (relatarea aparține tot lui Troyat). Critica a considerat textul un eșec. Și piesa a rămas, În timp, pîndită de ghinion, fiind cel mai puțin jucat text al dramaturgului... După ce a scris Pescărușul ( piesă inspirată, crede Troyat, „din mizerabila aventură a Likăi și-a lui Potapenko”p.182), Îi spunea Elenei Șavrova:”... Nu e nimic deosebit.În ansamblu, aș zice că sunt un dramaturg mediocru” (nov.1895). Ca și În cazul piesei Ivanov
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
inspirată, crede Troyat, „din mizerabila aventură a Likăi și-a lui Potapenko”p.182), Îi spunea Elenei Șavrova:”... Nu e nimic deosebit.În ansamblu, aș zice că sunt un dramaturg mediocru” (nov.1895). Ca și În cazul piesei Ivanov, premiera Pescărușului a fost o cădere :”...publicul a izbucnit În rîs, apoi a huiduit și a fluierat.La finele primului act, cîteva aplauze slabe s-au pierdut În strigătele de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți, actorii Își uitau rolul și jucau În gol. [...] Toți erau de părere că nu se mai pomenise pe scenele rusești o asemenea cădere”. PÎnă și Tolstoi considera Pescărușul „o piesă foarte proastă” (vezi jurnalul lui Suvorin). Autorul a primit o lovitură atît de dureroasă, Încît i-a scris aceluiași Suvorin „de-aș mai trăi o sută de ani, n-aș mai scrie o altă piesă de teatru! În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cerși iertarea păcatelor, pe cînd Varia va Înălța compor tamentul său sacrificial la rangul de virtute” (p.51) ; „Cehov face din livadă un sălaș al fantomelor, diseminare secretă a aceluiași Hamlet pe care Kostea Îl cita În primele pagini ale Pescărușului și pe care Lopahin Îl va parodia aici, mai tîrziu”(p.53) ; „Să cheltuiești fără să ceri În schimb, ca Timon din Atena, dragoste”(p.55); „Iașa Îmburghezit are mîrșăvia unui personaj de Brecht - valetul Matti, de pildă”( p. 70
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o biată reumatică, degetul ei arătător trăgea tigheluri perfecte pe piele, apoi medita puțin asupra năsturașilor și ridicăturilor Întâlnite pe traseu și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea la suprafață ca un pescăruș săltându-se deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o eliberează din acest joc pe cea pe care eu o iubesc atât de mult, dar să am grijă, el nu crede În iu bi re, el cre de cel mai mult În moar A doua noapte am visat un pescăruș strivit de roțile unei mașini. M-am aplecat să-l ridic de pe asfaltul Însângerat și când l-am luat luat te În mâini, era mama care se chinuia să mă nască e sin și pierduse mult sânge. M-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care, nu știu din ce limbă vine și că n-o să mor curând, să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase tiptil, pe nesimțite În ficțiunea mea. re vi ne În tot dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
carte. Era liniște, cu excepția zgomotului produs de valuri atunci când se loveau de barcă și a cântecului păsărilor de pe țărm. Întregul golfuleț era al nostru - cea mai privată plajă pe care ai putea-o găsi vreodată. Din când În când, un pescăruș zbura prin apropiere, cotind spre noi ca și cum ar fi vrut să tragă cu ochiul pe puntea noastră. În răstimpuri, se auzea vocea plăcută a vreunui membru al echipajului Întrebând: „Doriți ceva de băut“? —Auzi? zise Hunter, pe neașteptate. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Ed. Cartea Românească, 1979; ediția II-a, Ed. Junimea, 2008; Cursa rapidă, roman, Ed. Junimea, 1982; Vremea brândușelor, Ed. Cartea Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Ed. Junimea, 1989; Sfârșitul înserării, roman, Ed. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cei de la Bexhill Bears, dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze mingea lui Bull, care conducea plutonul celor de la Wanderers, venind tare din spate. Bull strânsese la piept mingea caldă. Scorul total era de patruzeci și două de puncte. Pescărușii se învârteau și țipau deasupra porții celor de la Bears. În depărtare, Bull vedea reflexia soarelui în valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la valuri și încerca să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și o noapte, dar m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit-o degeaba. Nu știu ce să zic. Deși mă consider norocos că am avut șansa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
subterane sînt sigure. Bombele nu pot pătrunde În ele. Rowe mai văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
19 pînă la Oakley Street, iar de acolo autobuzul 49 Îl duse la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
foarte urgent. Dar mi-a ieșit pur și simplu din cap, și apoi, Îmi spuneam c-o să te mai văd. Dar nu te-am mai văzut de-atunci. — Aici a fost? Întrebă Rowe, privind spre bloc. — Da. Un om hrănind pescăruși, un funcționar trecînd cu o valiză sub braț... Simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. — A fost un cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a crezut vreodată că ești un asasin... S-a vorbit chiar atît de mult despre asta? — Păi, firește... — N-am știut, zise Rowe. Și gîndul i se duse În altă parte - de-a lungul cheiului, pe care un om hrănea pescărușii... Un altul trecea cu o valiză... Aici pierdu firul gîndurilor, dar deodată Își aminti de fața unui portar de hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt și începu să calculeze variabilele: mărimea și forța valului, viteza vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor - dacă era bun. - Să vedem, zise Aurel cu voce tare, dar nu-l auzi nimeni. Sus, pe faleză, oamenii îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
parte a problemei, dar mai trebuia să iasă cumva la lumină. Strigă „Ajutor“ de câteva ori, dar degeaba. Continuă să strige de trei ori pe zi, din ce în ce mai slab. Într-o dimineață sau noapte, se trezi speriat din somn. Visase un pescăruș care-i zisese că mai poate striga doar de patru ori, după care își va pierde glasul și va muri. - Ajutor! zise. De undeva de sus se auzi vocea unei fete: - Alo? - Ajutor! Aici jos! urlă lupul din nou. - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]