1,249 matches
-
de sărbători. Voi repara drumurile. Dar nu voi mai putea să vă reprezint oficial! În fața autorităților centrale, tot mai rigide! În fața Coroanei, mereu mai lacomă! În fața Justiției, tot mai perfidă! Nu voi mai emite Ordonanțe. Prin cele câteva sute de petice de hârtie pe care le-am semnat de-a lungul anilor, am instaurat, aici, reguli precise. Atâta vreme cât le-ați respectat, a fost bine. Însă - acum îmi dau seama - am întors prea puțini bani către Stațiune. A fost o nesocotință. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
străzile, eram în căutarea Astrologului; încercam, totodată, să aflu ceva despre Magistrat. Fufa asta își închipuie că dacă am fost de câteva ori în patul ei, mi-am făcut din asta un scop. Mă bucur că și-a dat în petic și nu am plecat cu ea. O săptămână! Cred că înnebuneam - atâtea zile - fără hârtiile mele, fără cărțile mele, fără singurătatea mea. Fără nopțile mele. Nu-i povestești unei curve despre idealurile tale! Nu te interesează „idealurile” ei! I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia își dau în petic. Se vâră peste tot. Se cred cei mai deștepți, pentru că răsucesc, în fel și chip, cuvintele. Au dărâmat, zic, și moharhii, dictaturi, guverne, au impus religii. Îi privește, îmi voi continua studiul, oricum. Am nevoie de E. aici; mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de amănunte, din două una: ori viața noastră e mai fragilă decât ne place să ne Închipuim, ori scrisul nostru este mai important decât sperăm În cele mai optimiste evaluări. - Domnule profesor, este cazul să-ți amintesc eu că un petic de hârtie pe care Luther și-a notat cele 95 de teze a Întors pe dos Europa secolului al XVI-lea? Sau că...? - Roger, să lăsăm filozofia de ocazie și să ne Întoarcem la Centru. Te rog... Am Înțeles: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că rareori studiile lor se rezumă la cercetarea faptelor și la analiza lor științifică. Felul În care le abordează și le evaluează divulgă frustrarea comentatorului nemulțumit că trebuie să accepte modest această ipostază. De multe ori Însă Își dau În petic, substituindu-se inconștienți personalităților la care fac referire, se indignează de erorile lor, au soluții mai bune, idei mai ingenioase, rezolvări superioare. Uită că judecățile lor sunt mereu post-factum și că scurgerea timpului Îi așază În posturi privilegiate. Seamănă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut și mare sminteală iaște vederea voao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța Știucî prinseră a curăța peștele. — Mă uit, Măria-Ta, la creștinul acesta, zise spătarul Vulture așezându-se, și mă gândesc că omul poate îndura orice și oriunde, numai să-i dai un petic de pământ, o femeie și-un câine. — Așa este - răspunse Barzovie-Vodă. Puțin pământ, o femeie și-un câine. Pământ și femeie înțeleg - zise Cosette. Da’ câinele? De ce-i trebuie și câinele? — Ca să-și păzească femeia - răspunse spătarul. Fără câine eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-a cheltuit acolo aproape tot salariul pe o săptămână și a mai pus în toată treaba și foarte mult timp. În câțiva ani n-o să-ți mai vină să crezi că cineva mai că și-a părăsit casa din cauza peticului ăluia de lut, că și-a lovit soția peste față și că și-a speriat fiul. Dar în afară de mine, acela era singurul lucru pe care tata îl făcuse în timpul vieții pe care încă îl mai puteai vedea acum. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lucru pe care tata îl făcuse în timpul vieții pe care încă îl mai puteai vedea acum. M-am gândit la scrisoarea în care tata zicea c-o să mă ducă să văd plaja și valurile când o să se întoarcă acasă și peticul de pământ curățat al lui tata s-a încețoșat, iar eu știam că plâng. Capitolul șase Apoi războiul a luat sfârșit. În ziar au apărut titluri mari de cincisprezece centimetri, iar drogheria a dat artificii pe gratis la care toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
casă și am căutat peste tot, dar n-am găsit-o. Se întuneca. Mama nu era de găsit în casă, așa că m-am dus pe deal și am început să mă gândesc unde ar putea fi. M-am plimbat prin peticul de pământ pe care îl curățase tata. Pinii de acolo crescuseră deja mari. Apusul se vedea întotdeauna foarte frumos printre ei. M-am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ascunse după ele. Era luni seara, iar majoritatea oamenilor erau adunați comod în fața televizorului cu cina în poală. Laura Archer locuia pe o stradă drăguță și liniștită în Putney, într-o casă de dimensiuni medii, care avea în față un petic de iarbă verde; suburbie în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină parcată pe alee. Taxiul a plecat. Am pornit dubița și am trecut cât am putut de încet pe lângă casă. Perdelele erau trase, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un minut a spus disperat, cu vocea alterată de dispozitiv. —Te rog să pleci. De ce ai venit? —De ce erai în fața casei mele? Nici un răspuns. începuse să mă doară arătătorul. Am făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit pe mine însumi în schimbul unei satisfacții pe care n-am obținut-o. Și abia la poartă - când Zinocika a ascuns cu grijă peticul de hârtie pe care m-am prefăcut că-mi notez numele și primul număr de telefon care mi-a venit în minte, abia în momentul când, luându-și rămas-bun și mulțumindu-mi, Zinocika s-a depărtat -, ei, da, abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mine, atingându-mă în partea de jos a burții, buzele ei se subțiară, se deschiseră și lăsară să treacă în gura mea limba ei umedă, rece și tremurătoare. Încercând sentimentul, obișnuit în asemenea momente, că tot pământul se prăbușește în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care sălta, dar parcă stătea în loc, pentru că vedeam deasupra mea doar un petic de cer înstelat în timp ce-i rupeam buzele, plin de o dulce cruzime. Apoi, poarta și, lateral, pe vârful unei bare, o cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sandale și papuci. Dintre meșterii mai cunoscuți amintim pe Vasile și Grigore Trandafir (Ciubotaru), Ilie Rusu, Costică Cucu, Vasile Bârgăoanu și Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele, coseau, băteau placheuri. Într-un timp, după 1950 pânăă prin 1955-1956 nu se găsea talpă de bovină pentru pusă pingele, dar la cooperativă se aduceau opinci din piele tăbăcită, groasă ca talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
duceau materialele și așteptai să-ți vină rândul, de la Crăciun, la Paști. Eu îl știu mai bine pe croitorul Savin din Fruntești, care, pe lângă multe altele, că te amâna pânăă îți trecea răbdarea (nevastă-sa spunea că noi nu mâncăm petice), făcea pantaloni „universali”, îi putea purta și copilul și maturul. La bată îi atașa niște „strângători”, un fel de găici cu catarame care strângeau sau lărgeau talia, iar josă se putea sufleca! Cu haina era mai greu, dar strânsă pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
e vremea. Nu întârzie mai mult de o clipă, plecă cu piciorul stâng și se întoarse cu piciorul drept, din nou fericit, aducând vestea cea bună, Plouă mult mai puțin, aproape s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
importanță a figurinelor de pe campus, altfel decât ca actanți ai unei succesiuni apostolice. Îi făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire pe imaginația lui, iar castitatea turlelor a devenit, În concepția sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe vine lângă un gard, gâfâind extenuat. Pașii din față s-au oprit și a auzit cum cineva Își muta ușor greutatea de pe un picior pe celălalt, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moale, unde a rămas un moment la pământ, râzând de ea Însăși. Pe urmă a sărit În picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția de la un petic de pământ uscat la altul. În fiecare ochi de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucruri ale camerei se ițește chipul grotesc al sărăciei care‑i amenință - și care, de fapt, e de mult prezentă - și face prietenos cu ochiul. Cu blugii lor prefăcuți de atâtea ori și pe care s‑au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie brazde în praful gros de pe podele. Mama e nevoită să facă curat la oameni străini, așa că propriul cămin e lăsat de izbeliște. La acești oameni străini există și bărbați străini. Tata zbiară din cauza asta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nevoită să facă curat la oameni străini, așa că propriul cămin e lăsat de izbeliște. La acești oameni străini există și bărbați străini. Tata zbiară din cauza asta ca o vită friptă de vie. Pentru mama nu există cruțare și nici vreun petic protector, e tracasată și călcată în picioare întruna. În plus, nu reușește deloc să răspândească acea atmosferă caldă și plăcută pe care se cuvine s‑o emane orice cămin unde există o gospodină. Și tocmai ea ar trebui s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
băgați. Ziariștii primesc buletine informative, soldații primesc misiuni, iar detectivii primesc scrisori anonime. Dacă aș fi vrut să am corespondență cu sigilii de ceară, m-aș fi făcut un afurisit de avocat. Bruno dădu din cap, trase un pic de peticul de pe ochi și apoi își transferă nervii asupra pipei - simbolul eșecului parteneriatului nostru. Urăsc toate accesoriile care însoțesc fumatul de pipă: punguța de tutun, filtrul, peria de curățat, cuțitașul de buzunar și bricheta specială. Fumătorii de pipă sunt maeștri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]