1,827 matches
-
ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în plin soare, doar în ideea de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scrisoare despre omul care i-a călăuzit primii pași pe drumul vieții. Narațiunea este o evocare, reînviind amintiri plăcute, astfel încât acestea par a se derula înaintea ochilor noștri. Chipul luminos al învățătorului este evocat în cadrul larg al amintirilor din copilăria petrecută întrun vechi târgușor moldovenesc de pe malul Siretului Întors după multă vreme în târgușorul natal, omul nostru este cuprins de un fel de neliniște a aducerii-aminte. El colindă în lung și-n lat locurile cunoscute, spunând că ,,au rămas vii” sufletului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și, când se trezise, constatase că era deja dimineață. Aproape că mă așteptam să aud pe cineva deschizând ușa din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o vreme, pentru că simțeam că nu mai avea sens. Ne-am luat rămas-bun aproape formal și, în timp ce flutura mâna prin fereastra compartimentului, figura ei vădea o plictiseală cel puțin la fel de mare ca cea încercată de mine în decursul ultimelor zile petrecute împreună. Privind-o detașat, de la distanță, am realizat că era genul de fată cu care să te arăți în societate și nicidecum să-ți petreci o vacanță intimă în doi. Nu arăta deloc rău și era exuberantă, fotogenică și zgomotoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ales să exprime miracolul din jurul ei. Poate și ea este obiectul unui miracol lent și adânc ce-i va marca cu siguranță existența. Cristina vorbește cu mulțumire despre progresele ei, dar în sinea ei speră mai mult. În anii petrecuți aici a strâns sau trăit nenumărate istorii, care mai de care mai năstrușnice. Una dintre ele a rămas exemplară pentru ea. I-a pus răbdarea la încercare și i-a schimbat total accepția despre miracol. Un băiat tânăr ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
necunoscută de tine, Mitică, tu ți-ai căutat norocul în altă parte, eu l-am găsit în durerea acestui loc în care nu se întâmplă nimic de sute de ani, aștept să vii și să-mi spui după prima noapte petrecută împreună dacă sunt la fel de gingașă ca acum 31 de ani, de apetisantă și sexy, însumând toată feminitatea brăilencelor la un loc, tot misterul feminin devastat de fericire, ruina unei tinereți-cetate, a frumosului și simplității, poezie-vie, bibeloul de porțelan al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răsuci mirat capul înspre locul de unde se auzise glasul. Cea care vorbise astfel era o studentă din primul an, judecând după faptul că își purta încă uniforma de elevă și peste părul împletit cu grijă în două cozi groase avea petrecută o bentiță albă. Dar ochii negri și vii, psihologia feței, precum și felul cum vorbise sugerau cu totul altceva. Fata, care stătea rezemată cu spatele de un perete, nu departe de locul unde se oprise el, strângea la piept o gentuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aproape), Mariana nu uita să-și reamintească de acea nenorocită istorie și spunea că mai bine ar fi fost dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil avea propria lui versiune în privința celor petrecute, dar cunoscută nu devenise decât versiunea soției sale. Cât despre milioanele frumoase de la nuntă, pe care el, prevăzător, preferase să le păstreze, în loc să se facă proprietari de casă la București, nu le folosiseră la nimic, fiindcă un an și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
conviețuirea legitimă a soților Ana și Vasile Berechet iat-o pe punctul de a contabiliza semicentenarul. Iubirea de care au avut parte acești oameni le-a înnobilat viața cu armonie și împliniri ce au atribuit substanță, sens și consistență anilor petrecuți împreună. De aceea pregătirile pentru marele eveniment, de care puține cupluri ajung să aibă parte, le-au început cu aproape un an înainte de marcarea lui, ca niște gospodari cărora dintotdeauna le-a plăcut ca lucrurile să fie făcute cu temeinicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un bărbat cucernic ce mă purta pe o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conversație lejeră: Pe Angi îl cunosc de mulți ani. Am fost prieteni buni în timpul facultății, de nedespărțit. Ce-i drept, cele mai multe foloase le trăgeam eu de pe urma lui, Angi ajutându-mă cu profesorii atunci când făceam tot felul de prostii. Atâtea veri petrecute împreună și nu ne-am văzut de atâta timp! Îți vine să crezi ? Și ni s-au intersectat viețile cât am fost acum plecat. Ne-am întâlnit și am încercat să recuperăm timpul pierdut. Ciudate sunt căile destinului! Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zi, Alex a plecat fără nici un cuvânt, imprevizibil. Își făcuse viața lui, dar ar fi renunțat Ia tot să fie iar prieteni.. Doar că el nu a mai apărut și nimeni n-a mai știut de el. Optzeci de ani petrecuți împreună și douăzeci distanță. Și, dintr-o dată, se trezi cu Alex și cu o lovitură de sabie. Ceea ce-1 rodea era că nu luase din Alex ce era mai bun, ci doar ceea ce era mai important, energia lui vitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s au simțit atât de bine amândoi că ar fi fost păcat să strice totul printr-o astfel de mărturisire. Bine că nu i-a spus că nici nu se așteptau ca aceasta ar fi putut fi ultima lor seară petrecută împreună, la care se vor gândi mult timp amândoi cu umbră de regret. La despărțire, a strâns-o atât de tare în brațe pe când ea își lăsa capul pe umărul lui și au stat așa mult sub clar de lună
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te vei întoarce cu cununa de lauri, vom fi fericiți. Sau cu cununa de urzici moarte. Hi! Hi! Hi! sau fără cunună, râde Cecilia. —Spiritualo, ai încredere în tine așa cum au toți cei care te cunosc. După această zi minunată petrecută împreună, cei doi tineri îndrăgostiți iarăși s-au despărțit pentru o vreme. Cecilia și-a luat zborul spre Germania unde o aștepta o muncă asiduă, Matei rămânând să-și vadă în continuare de serviciul din cadrul spitalului. Când s-a întâlnit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
7-9). Eu mă rog în mod regulat după acest sfat și am recomandat și altor persoane să se roage astfel: o scurtă mulțumire și o cerere înainte de masă; adresându-ne foarte simplu bunului Dumnezeu aducându-i mulțumire pentru o noapte petrecută mai mult sau mai puțin bine sau pentru o zi mai mult sau mai puțin reușită. În același timp invocându-l pentru buna reușită a unei activități, întâlniri, conferințe, călătorie sau pur și simplu pentru ca în inimă să strălucească soarele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
comunistă, menționându-l doar pe tatăl viitorului arhimandrit 11. Mircea Păcurariu, precum și alți teologi ortodocși, unii dintre ei în studii recent publicate 12, invocînd implicarea preotului Ioan Șerboianu la răscoala din 1907, au preluat informația în mod unilateral, ignorând realitățile petrecute. După câte se pare, acești istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane au preluat informația dintr-un studiu publicat in 1967 de către M. Iosa, referitor la poziția studenților față de Răscoala din 190713. Acesta, utilizând fondul arhivistic al Curții de Jurați a Tribunalului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
numit Talmud (carte de-nvățătură) și care, la-nceput, se compunea din două părți Mișna (repetire) și Ghemera (îndeplinire, întregire). Mai târziu s-au mai făcut explicații și de alți învățați și rabini. 219 Acest fapt îmi amintește o întâmplare petrecută acum trei ani, la mănăstirea Cozia. Ea dă nota exactă a majorității creștine de azi, care, încă nu și-a lămurit credința: Pe perete pridvorului mănăstirii, cum intri în pronaos, este zugrăvit raiul, la stânga și iadul la dreapta. Raiul abundă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care nu băuse. Guadalmedina, Într-un superb halat de noapte și cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era una din puținele persoane În care se putea Încrede orbește; pe de altă parte, pe când Îi conducea acasă la el pe cei doi englezi, ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cred că va fi o experiență interesantă, comparabilă, poate, doar cu aceea a unui pictor care ar fi nevoit să se folosească, pentru a fixa pe pânză o imagine, doar de culoarea albă. Probabil că nici în anii maturității cele petrecute nu au avut un caracter deosebit, trăirile mele fiind doar mult mai profunde. Ar mai fi copilăria. Încă de mic am fost hărăzit scrisului. Tatăl meu tot Caligraf fusese și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe care le deslușea fără greș. Pe urmă, aranja orologiul să bată așa cum îi venea lui bine; cât să zăpăcească târgul. Cu ce mai afla pe pământ, cu ce mai urzea (multă lume era convinsă că o parte din cele petrecute erau chiar de către meșter puse la cale, printre acestea numărându-se, precis, focul de la găzărie și jefuirea Băncii) și cu ce mai citea prin hârțoagele lui nenorocite - pe unde dracu’ le-o mai fi găsit! - izbutea, numai bine, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-o dimineață, privindu-se în oglinda mare cât un stat de om, fixată în capătul holului, G. și-a dat seama, cu stupefacție, că imaginea reflectată, ce trebuia să-l reprezinte identic ca formă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iar holul nu este chiar atât de mare. Încetez. Iar îmi vâjâie capul. Vâjjjjjjjjjj... Îți scriu după moartea Rebelului. Nu mai are nici măcar puterea să capituleze. Mâine ...Cei câțiva medici care au fost solicitați să elucideze, sub aspect clinic, cele petrecute au presupus că ar fi vorba de o afecțiune nemaiîntâlnită a creierului, stare ce declanșează o serie de iluzii optice neobișnuite. Au numit afecțiunea Sindromul G., după numele primului caz - cunoscut - din istoria psihiatriei. Un singur medic - cel mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
minune întreg, groaza câtorva trecători, întâmplător aflați în preajmă... Când Poliția a derulat finalul fiecărei pelicule cu încetinitorul, s-a văzut că imaginile erau de o calitate excepțională, opera unor adevărați profesioniști, fapt ce a ușurat, destul de mult, elucidarea celor petrecute. Cercetându-se automobilul avariat și reconstituindu-se evenimentele din ultima zi de filmare, s-a stabilit - fără nici o urmă de îndoială - că anumite componente ale sistemului de frânare fuseseră demontate chiar de către Regizor, cu puțin înainte de sosire, când făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
este una de bine. Aduce un soi de relaxare. Sau, mai precis, un fel de ritm firesc. Un aer de normalitate. Astfel, lucrurile se așează în rama cuvenită. Se micșorează, cel puțin, senzația extazului obligatoriu la fiecare gest sau acțiune petrecută ca și cînd ar fi prima, singura și, pe firul logic, ultima. Peisajul s-a colorat frumos. Cred că asta îi și obligă pe creatori la adîncimi, la o altfel de concurență. Aceea care nu se naște din nevoia, păguboasă
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]