313 matches
-
copacii și să-i sădească în alt loc (Lc. 17, 6). De aceea apostolii, simțind măreția acestei puteri, cereau să li se adauge credință (Lc. 17, 5); credința, care, ca un grăunte de muștar (Mt. 17, 20; Lc. 17, 6), pișcă în chip folositor sufletul și crește în el mare, încât se odihnesc (Mt. 13, 31-32; Mc. 4, 31-32; Lc. 13, 19) în suflet cuvintele care vorbesc de cele cerești”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. I, 2.5
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă și apoi transmis românilor. Pentru a nu rămâne mai prejos și a realiza un fel de reciprocitate, Pușcariu spune că „avem, cum era firesc, și împrumuturi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aere de războinici și care se agită ca niște bondari îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o zi de Lăsata Secului de tarantula carnavalului, împăunați cu un nas fals și dansând cancanul dramatic după beție. Unei retorici limfatice, mișcarea de la 1830 i-a substituit o retorică nervoasă și plină de sânge, asta-i tot." Zola
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe câmp puteai vedea vaci și oi adevărate. — Dar ce credeai că o să vezi pe câmp? întrebă Nieve. —Habar n-am, zise Courtney. Dar n-am mai văzut niciodată o oaie adevărată. Aidan râse răutăcios auzind-o, iar americanca îl pișcă prietenos. Cum aș fi putut? Trăiesc în Silicon Valley. Acolo creștem doar chipuri de calculatoare pe lângă casa omului. Când ajunseră la restaurant încă mai râdeau și făceau glume; aici trebuia să se fi adunat între timp prietenii care veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey. N-am venit ca să îl îmbrobodesc pe Aidan. Nu vreau să distrug nimic. Sunt aici ca să rezolv situația dacă pot. — Da, păi, nu prea ai sorți de izbândă și nici nu pari să te strofoci din cale-afară, observă Lorelei pișcându-se de rădăcina nasului. Am rugat-o să-și facă rost de un afurisit de mobil ca să pot vorbi cu ea, dar mi-a zis că pot să o sun acasă. Tocmai am petrecut un sfert de oră vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
unii că În țara asta nu se Întâmplă nimic. E de groază. Ai patruzeci de ani și trebuie să dai dovadă de mai multă prudență. Ce harnici sunt activiștii ăștia mărunți, trepădușii de pe la județene. Ca furnicile sunt. Ca furnicile roșii. Pișcă. Agenția română de presă Agerpres este Împuternicită să declare: România salută cu satisfacție realizarea Înțelegerii de principiu dintre URSS și SUA privind Încheierea unui acord corespunzător În problema rachetelor cu rază medie și rază mai scurtă de acțiune. În restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o servesc cu un pahar de vin. Nu-i aduseseră încă nimic, poate uitaseră de ea, mă uitam în jur căutându-l cu privirea pe chelner. Nu era liniștită, îmi făcuse o favoare iar acum, cu coatele pe masă, își pișca bărbia cu o mână, nedorindu-și altceva decât să plece. Îi simțeam stânjeneala chiar și de la distanța aceea. Chelnerul se aplecă spre ea ridicând capacul în formă de cupolă care ținea caldă mâncarea. Italia folosi lingura, poate ca să mânânce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vom Încerca să vă ferim să ajungeți acolo. Jack Începu să-și facă bilanțul favorurilor. Șaisprezece bătrîne mergeau la fondul secret al lui Loew. Miller Stanton l-a ajutat să-i ungă pe cei de la Badge of Honour. L-a pișcat chiar el pe Brett Chase cu o mică amenințare - o dezvăluire În Hush-Hush despre apucăturile lui de poponar. Max Peltze ieșise puternic la interval: Loew blocase o anchetă a Fiscului asupra lui. Un serviciu à la Cupidon: În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce degajat la țărm. Când ajunse pe plajă, se rostogoli și ieși din apă, frecându-și mâinile și bătându-și brațele ofilite pentru restabilirea circulației. Te cam pișcă azi, spuse el trecând pe lângă noi. Dar nu se face să ratezi. Face bine la sănătate. — Adică faceți asta în fiecare zi? întrebă Fiona. — În fiecare zi din ultimii treizeci de ani, spuse el întorcându-se la grămada de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Duncan și zise: — Pe cinstea mea! E ceva mai bine decît tunsorile pe care ți le făcea domnul Sweet! Duncan se ridică În picioare și Începu să facă ordine În bucătărie. Strînse părul În ziar. — Domnul Sweet, spuse el, te pișca tot timpul cu foarfeca, așa, ca să se distreze. Își frecă gîtul. Se zice că odată i-a tăiat urechea cuiva. — Vorbe, zise domnul Mundy În largul lui. BÎrfe de-nchisoare, asta-i tot. — Ei, asta mi-a spus-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
India și Dumnezeu mai știa În ce alt loc. Anglia Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau nu cumva nimicurile astea sînt tot ce ai? N-ar fi cazul, de fapt, să le păstrezi? Să le transformi În mărgele de cristal pe care să le pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
față inexpresivă. Clătină din cap și dădu să zîmbească. Len părea dezgustat. — Nici nu știi ce pierzi, Îți jur pe Dumnezeu. Fata-i trăsnet. Are un tip, dar e În armată. Era obișnuită s-o facă regulat, și-acum o pișcă. Pe cuvîntul meu că, dacă soră-sa n-ar fi atît de drăguță, m-aș ține eu după ea... O ținu tot așa pînă cînd se auzi sirena fabricii, apoi zise: — Ei, bine, ți-au sunat clopotele de-nmormîntare. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tine, lua-m-ar naiba. - Sunt bine. Un pic obosit. Tu? Cum ți-a mers? Arăți excelent! Ți-a priit? Tura-vura, dă-i din gură, poate scapi. - Ai cearcăne. Ai făcut prostii? Și râde. Mă prinde de braț, mă și pișcă. Apoi face un salt, se pune cu fundul pe tejghea, pozează, picior peste picior, coapsă dezvelită. - Zi, mă, ce mai faci? Nu merge treaba? Văd că n-ai clienți. Vezi bine! Dar atâta bai să fie! Încă Îmi bate inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
complicată de referințe și aluzii, de avantajele manierei compacte a post (post) modernismului. Cititorul din peșteră, de Rui Zinc, tradusă de Michaela Ghițescu și apărută la Humanitas, în Cartea de pe noptieră. Un vapor plin cu cărți-momeală, condus de un căpitan pișcat de o manie, aidoma lui Ahab, purtînd, se pare, infirmități care nu se văd, dar care nu sînt cu nimic mai prejos de cele fizice, pornește în căutarea (la capătul căreia e vînătoarea) ultimului cititor, o "fosilă" din Marea Uitării
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează că multe cuvinte nici nu să pot ceti îndată corect. Cum să va scrie după ortografia etimologică d. e. mușcă, ca să nu să citească nici muscă, nici musică? Tot așa e cu cuvintele: pișcă și pisică, moșie și moașă, pasiune și pășune, mană și mînî, paturi șl pături, satul și sătul, urzeau și urdeau (a urdi, a face urdă), coseau (iarba) și să coșeau (pînile tn cuptor), mințeau și aminteau etc. Cum să vor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sunt cea mai bună pentru că eu pot să mă strecor pe unde ceilalți nici nu reușesc să intre. ― Ca un vierme, replică fratele ei, scoțând limba. Ea îl îngână. ― Ți-e necaz, ți-e necaz. El întinse mâna să-i piște limba și ea țipă de spaimă, aruncându-se îndărătul unui analizator de filoane. ― Potoliți-vă, porunci Anne Jorden cu un glas în care era mai multă iubire decât supărare. Stați și voi locului două minute măcar, da? Nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dacă nu eram atenți, mișcam din loc dintele, cu tot cu rădăcina lui de-oțel. Doar nopțile curgeau mai liniștit, adormeam imediat, sub plapuma de două kile adusă de la Constanța. Cât despre micuțul și antipaticul Coco, când îl parașutai din cușcă, te pișca de ureche sau zbura pe degetele Feliciei de la picioare și se-apuca să le pigulească. Era un peruș verde, infect, căruia, trimestrial, îi cădeau penele și fugea sub pat ca un șobolan. Procesul necrozei aviare părea accentuat și de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în pernă. Pentru că totuși trebuia să mă odihnesc, găsisem o soluție: dădeam la o parte corpul, dar nu renunțam la minte. Dincolo de pleoape, creierul funcționa, ținut în priză de plasa gândurilor. Carnea picotea, mușchii zvâcneau rar, necontrolat, puteai să mă piști de degete și n-aș fi simțit. Cu nervii era mai greu, jumate încremeniseră, jumate transmiteau în continuare semnale electrice. Porneam micul meu electromotor neuro-economic, care mă ajuta să trec ca o fantomă prin corpul amorțit. Șaizeci și cinci de kilograme moțăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cules la momentul potrivit sau, mai bine zis, la toate momentele potrivite. Copilăria ei îmi părea decalată, frântă, pudrată cu nostalgii violente, uneori și cu urmele lor: o palmă, un ciob de la un glob spart de Crăciun, flacăra de aragaz pișcându-i degetele micuțe, bara ruginită de la un bătător de covoare. De patruzeci și șase de ani, de când fusese construit și umplut cu oameni, Pajura deplasa pe alei și prin părculețe o cantitate egală de frică și splendoare. Cartierul stătea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiert. Mirosea din drum a scorțișoară, portocale și zmeură coaptă, vinul era combinat cu sirop de fructe, până ieșea un amestec călduț și îmbătător, căruia localnicii îi ziceau punsch, iar eu vinifruct (îmi amintea de-o grozăvie de pe vremuri). Nu pișca la fel ca țuica noastră, dar, după vreo zece păhărele mici, fluierai arii tiroleze. Deasupra tarabelor, acoperișurile ascuțite, instalate de meșteșugari încă din de la sfârșitul lui octombrie, se aliniau printre crengile de brad, ornate cu baloane și panglici. Ghirlandele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o dată la Brașov, la încheiarea unui tractat de alianță cu regele Ungariei. Dar a numi pe Vlad Țepeș emancipatorul poporului, național liberal etc. e curată copilărie. Noi, nu-i vorbă, le-am dori naționalilor liberali, d-lor Giani, Cariagdi, Carada, Pișca, C. A. Rosetti, tot români de cea mai veche origine, un Vlad Țepeș, căci i-ar lecui {EminescuOpXII 42} pentru totdeuna și [de] prieteșug cu Rochefort și de multe alte suferințe. Ar vedea dumnealor ce liberal era Vlad V. Dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
patrioți neoromîni, oameni cari și-au făcut o meserie din exploatarea principielor politice, au monopolizat pentru ei patriotismul și naționalismul, cu atât mai mult cu cât n-au nici patrie, nici naționalitate certă. Ceea ce la noi se cheamă Giani, Mihălescu, Pișca, C. A. Rosetti dincolo de munți se cheamă Pausz, Szende (Frummer ) ș. a. m. d. E evident pentru oricine că nu principiile de stat sunt, în asemenea împrejurări, de vină la starea rea a românilor. Acestea se pretextează numai pentru ca o șleahtă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și panglicar din natură devine un izvor de câștiguri reversibile și nereversibile. Calitatea de cetățean e suficientă în țara noastră pentru ca mucenicul să aibă dreptul a mâna pe țărani dincolo de Balcani sub sulița căzăcească, e suficientă pentru a face din Pișca, Giani și Carada oameni de stat. În momentul în care un interes material îi înregimentează pe patrioți sub drapelul "hidoasei pocituri " și când toată politica și tot parlamentarismul consistă în mașinală ridicare de mâni, "Romînul" ne spune că d-lor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
termeni puțin deghizați în "Romînul". Ei păreau înaintea lui Mihălescu acuzați, dânsul; judecătorul. Și într-adevăr de dânsul atârna cariera și poate pâinea lor. După această spălătură juridică Mihălescu voi să aibă și un certificat de la onorabilii săi colegi. Un Pișca" hoțul cunoscut de păduri din Teleorman, se însărcină cu murdara treabă de a-l curăți în Senat. Un raport de cumătru citit înaintea unor slugi guvernamentale fu de ajuns. De atunci criminalului, spălat de complicii săi, nu i s-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o augmentează. Clement Alexandrinul le amintește celor copleșiți de tristețea de pe urma durerii bolii și de prohibiția impusă de Pitagora, care interzice celor inițiați „să‑și mănânce inima”, prin aceste cuvinte el Învățându‑i că nu trebuie nicicând să li se piște și să li se mistuie sufletul, dacă se Întâmplă să vină peste ei greutăți și necazuri nedorite. Nenorocit este cu adevărat acela despre care Homer spune În Iliada (VI, 201‑202) că rătăcește singur și‑i mistuit de tristețe 199
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]