290 matches
-
lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se întoarse în pat, încercă să-l urnească pe Roddy, nu reuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am Împins ușa. Nimic. L-am trecut din nou și am Împins din nou, ceva mai tare de data asta. Nimic. — „Some boys kiss me, some boys hug me, I think they’re okay-ay”, a Început să fredoneze cu voce pițigăiată, de după biroul lui, Eduardo, agentul de pază cel rotofei și veșnic transpirat. La dracu’. Știam deja, fără să mă uit la zâmbetul lui conspirativ lățit de la o ureche la alta, că voia din nou - ca În fiecare zi din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scos telefonul și l-am sunat pe Alex la școală, unde, conform amintirilor mele cam Încețoșate, era posibil ca la ora aceea el să ia prânzul la cantina de la catedră. A sunat de două ori, după care am auzit vocea pițigăiată și spartă a unei femei. — Bună ziua. Ați sunat la PS 277, la telefon doamna Whitmore. Cu ce vă pot fi de folos? — Alex Fineman e cumva acolo? — Pot să Întreb cine e la telefon? — Sunt Andrea Sachs, prietena lui Alex.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
curios, În speranța arzătoare că vocea de la celălalt capăt era cea a iubirii lui, a rațiunii lui de a exista. Speranța nu i-a fost În zadar. — Emily? Tu ești, Emily? Abia te aud! a venit vocea Mirandei, furioasă și pițigăiată. — Bună, Miranda. Da, sunt eu, Andrea, am declarat eu calm, În vreme ce Sebastian a sărit În sus de fericire la auzul numelui ei. — Îmi gătești cumva personal masa de prânz, Andrea? Pentru că, după ceasul meu, ți l-am cerut cu treizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei abia dacă s-au Întredeschis ușurel, dar mie, În starea aproape de delir În care mă aflam, mi s-a părut că și-a dezgolit niște colți ascuțiți. — E ceva În neregulă? m-a imitat ea În batjocură, cu glas pițigăiat, care nu aducea câtuși de puțin cu glasul meu sau cu vreun alt glas omenesc. Și-a Îngustat ochii până au ajuns niște fante și s-a aplecat mai spre mine, vorbind tot fără să ridice vocea: — Da, e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puțin, nu reușeam defel să mi‑o controlez cu totul. —... dar nu prea reușim să Îl găsim pe domnul Lagerfeld. Am sunat deja În cel puțin opt... Nu prea reușim să Îl găsim? m‑a maimuțărit ea batjocoritor, cu glas pițigăiat. Cum adică „nu prea reușim să Îl găsim“? Care anume din cele șase cuvinte care formaseră fraza cu pricina Îi crea dificultăți de Înțelegere? m‑am Întrebat eu. Nu. Prea. Reușim. Să. Îl. Găsim. Mie una mi se părea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a sunat cumva domnul Scarlat? Tata își stinge țigara când mă vede și-și freacă mâinile cu o veselie care mi se pare destul de forțată (nu-i stă în fire să fie ve sel). îmi spune cu un glas ușor pițigăiat: — Bine-ai venit, Clara! Te așteptam! Felicitări pentru diplomă, suntem foarte mândri de tine! Mă uit la ei nedumerită. Pentru o clipă nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despărțit, în fond, tu și mama? De ce s-a ales praful de familia noastră? Domnul Martin își trase nasul și deodată începu să plângă. Un plâns spasmodic, cu sughițuri. — Și mie mi-e dor de ea! răbufni el, cu glas pițigăiat. Mi-e dor în fiecare zi de ea, nu mai trăiesc de când ne-am despărțit, nu-ți dai seama? Sunt o epavă umblătoare, se vede de la o poș tă! Și tu te-ai schimbat de atunci! Crezi că n am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o emoție neașteptată, neîndrăznind să se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în blocuri executate neglijent, după un grafic întâmplător, cu materiale de o calitate execrabilă, pomădată de presă, prin metamorfoze stereotip. Mircea o însoțește, la fiecare înapoiere, pe Cristina, până în pragul vilei acesteia, cu portiță care se închide, scârțâind, în tonuri pițigăiate, ca al unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În spațiul ocupat de avertismentul legal ori de coming atractions, montam un filmuleț al casei de producție Celebrul animal. De pildă: Slide show cu icoane făcătoare de minuni, fotografiate de Sorin În cuvioasele lui pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Alta, tot așa, cu toate că știa bine cine sânt a întors la un moment dat capul înapoi spre mine în timp ce o iubeam țiindu-i spinarea în brațe s-a holbat: Cine ești tu, zice, de unde vii?" Szekely izbucni într-un râs subțire, pițigăiat, înalt... Asanache îl potoli: "Șandor, mai încet, nu uita unde sîntem..." Totuși, nu se clătina nimeni când am plecat, iar eu am făcut bine că i-am ascultat și n-am mai băut. Au luat-o toți trei înainte, discreți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a căzut peste tine, în timp ce alții au pensii și funcții de conducere, tu ai aterizat aici, să-ți rămână ciolanele prin galerii. Ce-ai făcut, Grünfeld, spune-ne și nouă, uite, domnul colonel e chiar curios..." Și deodată Grünfeld izbucni pițigăiat, cu un puternic accent: "Ce-am făcut? Mă întrebi ce-am făcut? Am făcut, acolo la Auschwitz, ce faci tu acuma aici! Asta am făcut!... Tot așa, am fost șef, capo, turnător ca și tine și o să ai soarta mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și escorta sa. Pentru că până ce Gosseyn să-l observe, băiatul deja ridicase mâna. Câteva secunde mai apoi, acesta vorbi cu aceeași voce de copil, pe care o auzise deja Gosseyn; și cu aceeași furie. - A trebuit să așteptăm! spuse vocea pițigăiată. Ce v-a făcut să-ntârziați? Unde ați fost? Vocea Patru se opri în loc, plin de respect. Fața sa, văzută din profil, era încordată din cauza nerăbdării nejustificate din întrebare și a imposibilității de a explica unui băiat că era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a știut că nu trebuia să întârzie nici o clipă. Așa că, atunci când fusese împins pe ușa de lângă podium, o rupse la fugă de bună voie. Scurta trecere în revistă a acestor momente fu întreruptă. - Aduceți-l aici în fața mea! porunci vocea pițigăiată. Îi arăt eu lui! De data aceasta, abia mergeau. Dar creierul lui Gosseyn mai remarcă ceva. Super-creierul său era stimulat. Primea un flux energetic. Diferit. O asemenea senzație nu mai fusese percepută de nici un predecesor Gosseyn, a căror memorie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În sala tronului. ...Ca și cum scurta ședere a băiatului - rege în întunericul din capsulă - i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
după ce serviți micul dejun, va trebui să vă legăm. Șeful vrea să vină să te vadă. Nu prea era momentul indicat pentru o mișcare rapidă. Păru că și Majestatea Sa Imperială își dădea seama de asta; pentru că vocea sa deveni pițigăiată, dar controlată: - Să-i las să facă asta, domnule Gosseyn? Era necesar un răspuns. - Nu, Enin. Gosseyn analizase informațiile din vorbele purtătorului de cuvânt al intrușilor. El explică: - Sunt de părere că îi vom întâlni pe câțiva dintre cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ambasador) sau poate avea ceva împotriva spirtului pe care-l foloseam pe post de after-shave; scuipase și mă îmbrâncise repede, după care continuase să se bucure de unul singur. Alerga și fâlfâia din brațe, țipând la adversari cu vocea lui pițigăiată: „Sigani prosti! La mine cur pupi!“. Lucrurile s-au complicat brusc în momentul când, în afară de noi, echipa din „Ioanid“ a devenit la rândul ei nerăbdătoare să-și exprime recunoștința. Probabil că bănuiseră că or să piardă (puseserăm o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alterarea funcționării sociale/ profesionale. Copiii cu sindrom Asperger sunt de obicei etichetați de colegii de școală ca tocilari sau ciudați ori excentrici datorită felului de a vorbi care poate fi foarte formal în mod inutil sau „ca de roboțel” ori pițigăiat, ca și obsesiei pentru anumite subiecte despre care pot să vorbească la nesfârșit, transformând conversația, fără să conștientizeze acest lucru (pentru că nu știu să citească indicii nonverbali), în monolog. De asemenea, ei nu înțeleg emoțiile, nu manifestă empatie față de ceilalți
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
într-un spațiu deschis, ci într-un loc bine delimitat, ascuns privirilor iscoditoare, cu puțini participanți, organizat, la fel ca și hora românească, pe principiul economic: În fundul hambarului se dansa mereu, Clou umfla acompaniamentele trombonului, al cărui tunet acoperea cântecul pițigăiat al micii viori. Sudoarea curgea de pe trupuri, își adăuga acrimea la putoarea fumegătoare a lămpilor. Nu se mai vedea decât funda roșie a Fricoasei, care se învârtea în brațele lui Nenesse și ale lui Delphin, pe rând. Și Berthe era
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
o văd ("mi-o închipui") joasă, nu înaltă. Verbul a auzi admite doar adjective participiale care încorporează informația [+Manieră a vorbirii], ca răgușit, înfundat etc. În aceste construcții se exprimă recepționarea indirectă a unui mesaj verbal: (118) Îl aud [răgușit/pițigăiat]. < Îl aud √ vorbind cu o voce răgușită/pițigăiată. Adjectivele PS care denotă proprietăți temporare pot fi suprimate fără a antrena modificări de sens, în timp ce adjectivele PS care denotă proprietăți permanente pot fi suprimate doar cu o schimbare substanțială de sens
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Verbul a auzi admite doar adjective participiale care încorporează informația [+Manieră a vorbirii], ca răgușit, înfundat etc. În aceste construcții se exprimă recepționarea indirectă a unui mesaj verbal: (118) Îl aud [răgușit/pițigăiat]. < Îl aud √ vorbind cu o voce răgușită/pițigăiată. Adjectivele PS care denotă proprietăți temporare pot fi suprimate fără a antrena modificări de sens, în timp ce adjectivele PS care denotă proprietăți permanente pot fi suprimate doar cu o schimbare substanțială de sens a verbului din matrice 114: (119) Îl văd
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
251) Muzica sună bine. vs (252) Clopotul sună ("emite sunete; răsună"). Complinirea circumstanțială respectă aceleași constrângeri/variații ca și numele predicativ al verbului a arăta. Sunt admise: (a) adjectivul (253) și adverbul (254), în variație: (253) Vocea lui sună prea pițigăiată și prea de copil. (www.tpu.ro) (254) Trebuie să recunosc și că mi se pare amuzant faptul că o cântăreață cu o voce frumoasă ca a Innei sună așa pițigăiat și enervant. (www.blogfierbinte.ro) (b) doar adverbul: (255
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
adverbul (254), în variație: (253) Vocea lui sună prea pițigăiată și prea de copil. (www.tpu.ro) (254) Trebuie să recunosc și că mi se pare amuzant faptul că o cântăreață cu o voce frumoasă ca a Innei sună așa pițigăiat și enervant. (www.blogfierbinte.ro) (b) doar adverbul: (255) Muzica suna interesant/*interesantă. (c) GPrep cu centrul prepozițiile ca sau a, exprimând o predicație comparativă sau categorizantă: (256) Vocea lui sună ca a ta. /Limba vorbită de ei sună a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
al căutărilor și-al rătăcirii - într-un episod neverosimil, Ramses își povestește înmormântarea din postura unei prezențe/ absență: percepe tot, dar nu mai poate reacționa. Același mecanism care a făcut posibilă prezența unui pitic în rol de voce ("peltică" și "pițigăiată") a conștiinței, deturnează finalul romanului spre ultima zonă infernală a identității lui Ramses, viziunea incinerării sale. Arderea ultimă este semnul ce poate scurtcircuita cercul vicios al identității. "Mă vor împinge în cuptorul unde urmează să intru pe burtă, pentru că atunci când
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]