8,421 matches
-
tema culeasa de I. D. Petrescu) - variantă pentru violoncel și pian, terminată de compozitor la 5 IX 1939, în care este prelucrata tema Cântării din Săptămână Patimilor, De trei ori tăgăduindu-Te Petru. Interpreții sunt Theodor Lupu (v-cel), Constantin Silveștri (pian). În anii 40, Silveștri debuta că dirijor la Orchestră Simfonica Radio, fiind și corepetitor la Operă. Stagiunea 1942-43 când Opera Română e nevoită să-și desfășoare activitatea în localul Teatrului Regina Maria, reia, fără prea mare strălucire spectacolul de balet
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
În Biblioteca Societății Române de Radio există o altă orchestrație, semnată de Mihai Moldovan. Până în prezent manuscrisul contantinescian nu a fost dat la iveală. La 15/16 mai 1953 Valentin Gheorghiu interpreta în primă audiție, alături de Orchestră Filarmonicii, Concertul pentru pian și orchestră compus în cursul anului 1952. Dirijorul era tot Constantin Silveștri. Long Play-ul ECD 46-1958 (ECE 0914) realizat de Electrecord în colaborare cu Pathé Marconi imortalizează o versiune a solistului în tandem cu Silveștri și cu Orchestră Radiodifuziunii
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
cu Silveștri și cu Orchestră Radiodifuziunii Franceze. Dealtfel, Silveștri a luptat permanent în străinătate pentru promovarea lucrărilor compozitorilor români. Reproducem mai jos o scrisoare a dirijorului, catre Paul Constantinescu, din care se desprinde ideea că și în Marea Britanie, Concertul pentru pian, interpretat de Sylvie Mercier, a avut un răsunător succes. Bournemouth, 15.VIII.63. Dragă Paul, Sunt foarte mișcat de rândurile ce mi-ai scris. Văd că ești de peste o lună în Elveția, si cețuri pesimiste încă te covârșesc. Nu-mi
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
te întorci acasă? Dacă „Noaptea furtunoasa” și Oratoriul (a fost tradus?, unde sunt partiturile?) navighează în vag... va veni ziua, desigur nu prea târziu, când vor aborda un teren solid. Ca să-ți fac plăcere, măcar un pic, Concertul tău de pian l-am programat aci cu Sylvie Mercier... rezultatul: Sylvie - deși precipitat - a cântat excelent! Solista a fost glorificata, de presă și public, iar lucrarea ta a stârnit un viu interes în orchestră, publicul de asemeni a reacționat spontan, entusiast. Presă
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
durată de aproximativ 45 de minute, fiind dedicată În mod neoficial compozitorului Richard Wagner și având premiera În 1857. Liszt Începuse să lucreze la Dante Încă de prin 1840, schițând anumite teme pe care apoi i le-a cântat la pian amantei sale poloneze, prințesa Caroline de SaynWittgenstein. În această etapă componistică timpurie, intenția lui era ca interpretările lucrării să fie secondate de un vernisaj cu picturi ilustrând scene din Divina Comedie, realizate de artistul Bunovaentura Genelli. De asemenea, Liszt avea
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Dante: Fantasia quasi Sonata), Încadrând-o apoi În volumul Ani de pelerinaj. Considerată drept „cea mai mare realizare” din acest grup de piese și „una dintre cele mai formidabile compoziții ale lui Liszt”, sonata Dante este o lucrare substanțială pentru pian solo, reprezentând totodată una dintre cele mai dificile piese din repertoriul standard pianistic. Inițial de dimensiuni mici, Dante a fost revizuită de Liszt În 1849, atunci când a primit și titlul Împrumutat de la opera omonimă a lui Victor Hugo. Sonata Dante
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret continuitatea sonoră, pe un aspect sau altul. De exemplu, o piesă pentru pian se derulează cert în câmpul continuității timbrale a respectivului instrument. Adesea, diferitele moduri de instrumentare muzicală, în aspectele de: articulare instrumentală (staccato, legato); dinamică (p, f, crescendo), tempo (adagio, presto) sau agogică (accelerando, ritenuto) ori chiar de percepție subiectivă (precum
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
obiecte (ca gen, categorie, specie etc.), căreia însă trebuie să-i atribuim valoarea unei expresii de continuitate. De exemplu, considerarea Vf ca moment/eveniment în/din evoluția unui gen formal. Se poate spune despre Vf a unei anumite sonate pentru pian că are un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în acest caz expresia de continuitate în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Pavia, 2000, p.510. footnote>, în care orchestra se implică masiv și colorat. Primele impresii favorabile următoarei partituri lirice, Boema, G. Puccini le primește de la Edoardo Mascheroni, primul dirijor al operei Falstaff. Acesta este entuziasmat atunci când compozitorul îi cântă la pian primele două acte<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford,2002 p.153 . footnote>. Umbra lui Falstaff plutește dominant și asupra partiturii Boema. Temele ascunse în voci complicat împletite, la care ia parte și orchestra sunt doar un exemplu de modernitate verdiană
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
tipărite. Primele ediții din muzica lui Bach (Clavecinul bine temperat a apărut prima oară în 1802) erau de asemenea pline cu greșeli de note. Iar tentativa de a da, în sfârșit, o ediție corectă și completă a operei bachiene pentru pian (clavecin), dusă la îndeplinire de Carl Czerny, cu toată rigoarea cu care s-a străduit să propage textul bachian, a pornit involuntar de la o mentalitate străină, modificată într-un timp de peste 100 de ani (de la prima apariție a Clavecinului bine
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
apariție a Clavecinului bine temperat în 1722 până în anul 1837, anul ediției Czerny), mentalitate ce a generat introducerea în textul original, nud de orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul respectării unei gândiri vertical-armonice). Când Carl Czerny, ajutat de Griepenkerl și Roitzsch, a întreprins editarea operei complete pentru clavecin a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
introduceri improvizate, lăsată în seama interpretului, a fost în Concertul pentru vioară în Re major op. 61 de Beethoven, la momentul trecerii de la partea a II-a Adagio la partea a III-a Rondo. În orice caz, în muzica pentru pian, nu avem cunoștință de apariții ulterioare ale acestui tip de intervenție a interpretului în textul muzicii, acceptate de compozitori. În ce privește Cadențele, multe Concerte de Mozart și toate Concertele compuse de și după Beethoven au Cadențe scrise de autorii lor. Improvizația
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
fi invocate și formulate explicit. „Așa îmi place” - nu poate fi un argument, deși probabil pe aceasta se bazează, nemărturisit, în sufletul multor interpreți, decizia finală. În acest context, se înscrie și discutarea problemei unor indicații neobișnuite de pedalizare la pian, șocante nu atât prin disonanță (azi nerelevantă) cât prin aparenta ieșire din stil. Problema s-a pus mai ales în legătură cu unele indicații beethoveniene, controversate încă și adeseori corectate. Beethoven notează, așa cum am spus, numai esențialul, socotind că interpretul are cunoștințele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
pare astăzi a avea cu totul alt înțeles decât cel original, care voia să spună că se cântă cu pedală (cu amortizoarele de sunet ridicate, fără „sordini” sau „dämpfer”, adică amortizoare de sunet) și nu fără folosirea pedalei stângi a pianului (denumită din totdeauna una corda, nu surdină), cum se înțelege uneori. Desigur, în lipsa unor indicații mai precise, pedalizarea se face bogat dar normal, fără suprapuneri armonice nedorite, tempo lent și armonia larg extinsă favorizând acest deziderat. A doua oară, însă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
indicații (care, repetăm, nu este facultativă, la un compozitor și interpret ca Beethoven). S-a invocat surzenia sa, uitându-se faptul că, în 1801-1802 când compunea sonata, compozitorul era încă departe de a fi infirm. S-au făcut referiri la pianele epocii care ar fi sunat, pasă-mi-te, altfel<footnote Alfred Brendel, Musik beim Wort genommen, Piper Schott, Mainz, 1995 footnote>. Se poate obiecta la aceasta că, dacă argumentul ar fi fost valabil și pianele ar fi permis într-adevăr
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
S-au făcut referiri la pianele epocii care ar fi sunat, pasă-mi-te, altfel<footnote Alfred Brendel, Musik beim Wort genommen, Piper Schott, Mainz, 1995 footnote>. Se poate obiecta la aceasta că, dacă argumentul ar fi fost valabil și pianele ar fi permis într-adevăr, pedalizările lungi ar fi putut fi mai frecvente, mai generalizate, nu legate doar de anumite efecte și structuri. Arthur Schnabel pretindea cu fermitate, ca regulă, respectarea tuturor cerințelor beethoveniene. El deosebea folosirea „instrumentală” - coloristică a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
pedalei, de cea „muzicală” - când efectul este esențial pentru structură - considerând indicațiile Titanului ca făcând parte din această din urmă categorie. Schnabel a experimentat instrumente contemporane creației sonatei și a constatat că efectul de neclaritate este același ca și pe pianele moderne<footnote Am repetat experiența personal, cu aceleași concluzii (CIV). footnote>. De aceea, el presupune că este vorba despre o necesitate de prelungire enormă a armoniei de Dominantă, indiferent halo-ul de disonanțe creat<footnote K. Wolff, op.cit., pag.100
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Beethoven corespunde unei intenții artistice precise. Autorul citează pe Karl Czerny, elev direct al lui Beethoven care - în 1840, când instrumentele erau deja la un alt grad de perfecționare decât la începutul secolului - scria în Suplimentul la Metoda completă pentru Pian op. 500 publicată în 1842: „Pedala se ține pe timpul Recitativului, care trebuie să sune ca de la mare depărtare”<footnote Piero Rattalino: Le sonate per pianoforte di Beethoven, Musica Universita, Roma footnote>. La fel, Arthur Schnabel îndeamnă în ediția sa a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ființă în timpul perioadei de sclavie atunci când sclavii trăiau pe plantații, în comun, departe de casa stăpânului. White Gospel Music sau Southern Gospel (Muzica evanghelică a creștinilor albi din Sud) este scrisă în general pentru cvartet de bărbați cu acompaniament de pian sau sintetizator și preluată din imnologia protestantă, sau compusă chiar de interpreți. Identitatea modernă a muzicii gospel a fost stabilită în anul 1920 prin cântăreața de culoare Mahalia Jackson. Cel mai influent dintre toți cântăreții și compozitorii de Black Gospel
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Italia, Franța, Belgia, Olanda și Anglia. Așadar, Mark Twain a fost un veritabil turist. După moartea lui Eminescu, în perioada septembrie 1897 - mai 1899, acesta a fost unul dintre oaspeții de seamă ai Vienei, unde fiica sa urma ore de pian. Deși cunoștea opera literară a reginei Carmen Sylva, Mark Twain a avut ocazia abia acum să se întâlnească cu suverana României. Mark Twain a manifestat o prietenie și un respect sincer față de regina Regina Elisabeta (Carmen Sylva). Despre această relație
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Râmnicu Vâlcea. Seara s-a încheiat cu un concert sustinut de Trio ,,Cameral Group” al Liceului de Artă ,,Sabin Păuța” din Reșița, format din prof. Zenaida Vârdău la oboi, prof. Diana Suiogan la violoncel și prof. Lorand Balogh Remelei la pian. Spre încântarea publicului și pe acordurile muzicale oferite de cei trei, Mariana Pândaru și Dan Cioată au dat autografe cititorilor. A fost o seară absolut deosebită și magică, în care, ,,așa cum spunea Dna. Aurora Ioan, inginer de profesie, hunedorencele Mariana
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
de etnie romă, Mihaela Ursuleasa a fost un talent precoce. La vârsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce aceasta câștigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia. În 1999 a câștigat marele premiu la una dintre cele mai prestigioase competiții internaționale „Clară Haskil” în Elveția. 6 august - regizorul Harry Eliad Harry Eliad, directorul Teatrului Evreiesc de Stat din Capitală, a decedat la vârsta de 84
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
cutremurelor de pământ, seismotectonica și geodinamica. 27 august - soprana Mirela Zafiri Soprana Mirela Zafiri, de la Operă din Brașov, a murit la vârsta de 41 de ani, după o lungă suferință, în privința căreia a fost foarte discretă. Mirela Zafiri a studiat pianul, violă și chitară încă din primii ani de școală. A realizat peste 230 de minute de înregistrări radio, două CD-uri, peste 45 de recitaluri de lied, turnee în Italia, Franța, Germania, Elveția, Spania, Austria. A fost laureata a festivalurilor
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
o piesă scrisă la origine pentru vioară. În premieră, balada este transpusa de Emil Bizga într-o piesă de jazz, interpretată la flugelhorn. “Danube’s Fairy” (Zână Dunării), o altă piesă a lui C. Porumbescu, scrisă că o lucrare de pian solo, este aranjată aici în jazz waltz. „Danny Boy” este o balada tradițională irlandeză, care se adresează celor dezrădăcinați sau celor trimiși pe câmpurile de luptă. În prelucrarea lui, Bîzga îmbină sinceritatea lirica bucovineana cu patosul irlandez și bluess-ul american
EMIL BIZGA QUARTET amp; DANIELA TOCARI în New York [Corola-blog/BlogPost/93930_a_95222]
-
irezistibila. Cred că Emil este pe cale să se transforme într-un star al muzicii jazz, care în mod categoric va influența generațiile viitoare de trompetiști.” (Jack Kleinsinger - Highlights în Jazz, NY). Actrița Daniela Tocări, invitată cvartetului, a studiat mai întâi pianul și baletul că elevă la Școala de Arte „Alexei Stircea” din Chișinău, apoi artă actorului, pe rând, la Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași, cu prof. Doina Deleanu, si la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, cu
EMIL BIZGA QUARTET amp; DANIELA TOCARI în New York [Corola-blog/BlogPost/93930_a_95222]