390 matches
-
sunt interzise toate intervențiile chirurgicale efectuate în alte scopuri decât cele terapeutice sau de diagnostic, care provoacă vătămarea ori pierderea unei părți sensibile a corpului sau alterarea structurii osoase; ... b) este permisă debecarea, atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului și canibalismului. Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puțin de 10 zile, la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar și numai de către persoane instruite; ... c) autoritatea competentă poate autoriza castrarea puilor, care se realizează sub supravegherea medicului veterinar
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 30 martie 2010 (*actualizată*) privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259263_a_260592]
-
fost construite multe tipuri de avioane cu motoarele respective , de concepție proprie sau în licență , de toate categoriile : de scoală și antrenament , de sport și turism aerian , de mare raid , precum și avioane militare de vânătoare , de asalt , de bombardament în picaj , de observație , de recunoaștere ,de bombardament . Prima comandă pentru nevoile aviației militare au constituit-o 30 de avioane Morane-Saulnier M.S.35 , serie care a fost terminată în toamna anului 1928 . Următoarea comandă a fost pentru 70 de aparate de tip
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
tacticile de luptă în Războiul Civil Spaniol (1936-1939), când Legiunea Condor a fost trimisă în Spania să sprijine rebeliunea antirepublicană condusă de generalul Francisco Franco. Printre aparatele moderne folosite în luptă au fost unele care au devenit faimoase: bomardierele în picaj Junkers Ju 87 Stuka și avioanele de vânătoare Messerschmitt Bf 109. Deși această forță aeriană l-a sprijinit activ pe Franco, însemnele Luftwaffe au fost îndepărtate ca să nu se creadă că Germania sprijină în mod activ revolta. În locul zvasticii naziste
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
al Doilea Război Mondial, "Luftwaffe" devenise cea mai puternică forță aeriană din lume. Astfel, a jucat un rol important major în succesele germane de la începutul răboiului, având un rol determinant în conceptului războiului fulger, în principal datorită folosirii bombardierului în picaj Junkers Ju 87 ("Sturzkampfflugzeug"—Stuka). Armata germană a învins fulgerător Polonia, Norvegia, Danemarca, Luxemburg, Belgia, Olanda și Franța în numai câteva săptămâni între septembrie 1939 și iulie 1940, în mare parte datorită "Luftwaffe", care părea invincibilă, și care acorda sprijin
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un mare avans tehnologic și de piloți foarte bine pregătiți. Pilotul Hans-Ulrich Rudel, pilotând un bombardier în picaj Stuka, a devenit cel mai decorat pilot al războiului, fiind distins cu Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar din Aur ("Das Ritterkreuz mit Goldenem Eichenlaub"), Spadele și Diamantele ("Schwertern und Brillanten"), și a fost avansat la gradul de "Oberst
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
sau Stuka (din germană "Sturzkampfflugzeug" = bombardier în picaj) a fost un avion de luptă german din timpul celui de-al doilea război mondial, fabricat de firma "Junkers Flugzeug- und Motorenwerke AG" (Junkers). A fost proiectat de Hermann Pohlmann, produs începând cu anul 1935 iar în 1936 a fost
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
a fost folosit prima oară în luptă de Legiunea Condor, în războiul civil spaniol. A fost una din cele mai de succes arme folosite de germani în blitzkrieg. Acest avion, spre deosebire de bombardierele obișnuite ale timpului respectiv, putea să intre în picaj controlat, având astfel ținta mereu în vizor și trimițând bombele cu o precizie mult mai mare decât ar fi făcut-o oricare alt bombardier clasic. S-a observat că, pe lângă efectul devastator care îl produceau bombele, sunetul avionului în picaj
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
picaj controlat, având astfel ținta mereu în vizor și trimițând bombele cu o precizie mult mai mare decât ar fi făcut-o oricare alt bombardier clasic. S-a observat că, pe lângă efectul devastator care îl produceau bombele, sunetul avionului în picaj producea un efect de teroroare psihologică asupra liniilor inamice. Ulterior aceste aparate au fost dotate cu sirene pentru a spori efectul. Toate aceste capabilități au fost observate de Ernst Udet, unul dintre marii eroi aeronautici ai primului război mondial. Acesta
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
aceste capabilități au fost observate de Ernst Udet, unul dintre marii eroi aeronautici ai primului război mondial. Acesta însă a supraestimat capacitățile avionului impunând ca toate bombardierele care urmau să fie construite să aibă această posibilitate de a intra în picaj (punând astfel capăt unor modele promițătoare precum bombardierele grele Heinkel He 177). Primele zboruri ale modelului au fost înregistrate în 1935, iar câteva Ju 87A-ls și Ju 87B-ls au fost folosite de Legiunea Condor în Spania în 1938, 1939. În timpul
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
au șocat lumea a fost la invadarea Franței și a Țărilor de Jos, când, deși la sol germanii au fost depășiți numeric, totuși Luftwaffe a obținut ceva foarte important, supremația aeriană, astfel putând lovi din plin inamicul cu bombardiere în picaj, în timp ce tancurile eliminau ce mai rămânea. Ceea ce a uimit la aceste avioane era acuratețea în acțiunile lor, pentru atunci remarcabilă. Erau un fel de artilerie zburătoare, mult mai precisă și cu o rază mult mai mare. În primul război mondial
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
modele de avioane de acest tip de aflau și Ju 87 G-1, care deși aveau o dotare superioară ca forță de foc, având două mitraliere de 37 mm, erau în schimb mai lente decât versiunile anterioare. Spre deosebire de alte bombardiere în picaj, avioanele Stuka se îndreptau spre sol sub un unghi real de 90° accelerând de la 410 km/h la 540/ h (maximum de viteză era de 600 km/h) și parcurgând astfel 1.370 m. Avionul era dotat cu un sistem
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
de viteză era de 600 km/h) și parcurgând astfel 1.370 m. Avionul era dotat cu un sistem prin care, în funcție de distanța față de pământ, se semnala pilotului (prin aprinderea pe bord a unui indicator) că va ieși automat din picaj. Astfel, coborând încă 450 m, pilotul era supus unei accelerații care îl făcea să fie expus la o forță de 6 ori mai mare decât greutatea sa (forță de 6g). Performanțele cele mai bune ale acestor aparate, au fost înregistrate
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
de propriile supraestimări ale puterilor sale. Corpurile Mecanizate nu au reușit nici pe departe să distrugă diviziile de Panzere germane, dar în schimb au căzut în încercuire și au fost anihilate, după ce mai întâi fuseseră decimate de atacurile bombardierelor în picaj ale Luftwaffe. Tancurile sovietice, prost întreținute și conduse de mecanici fără experiență, sufereau de o rată a defecțiunilor înfricoșător de mare. Lipsa de piese de rezervă a contribuit din plin la eșecul unităților de blindate sovietice. Decizia de a nu
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
zile. Până în cele din urmă, Corpul al 5-lea mecanizat sovietic, relocat din Regiunea Kirov și destinat exploatării spărturii existente în zonă, nu și-a îndeplinit misiunea ordonată, în principal datorită prost organizatei apărări antiaeriene, care a permis bombardierelor în picaj germane să atace formațiile de tancuri sovietice cu mult succes. Corpul sovietic a suferit pierderi grele și a fost nevoit să se retragă din lupte. Sovieticii au avansat până pe 13 august cel mult 25 km, eliberând localitatea Spas-Demensk. Conform planurilor
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
mai ales torpile) pentru atacarea vaselor celor mai importante, iar echipajele fuseseră instruite să atace obiectivele cu cea mai mare valoare, mai ales cuirasate și portavioane, iar dacă acestea nu puteau fi găsite, să atace crucișătoare și distrugătoare. Bombardiere în picaj urmau să atace obiectivele la sol, anume avioane parcate pentru ca acestea să nu poată să decoleze și să treacă la contraatac. Când li se termina combustibilul, planul era ca ele să se întoarcă la portavioane și apoi să intre din
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
avansate sovietice erau plasate pe coamele unor mici dealuri, de unde se putea ține sub observație întreaga zonă și era puțin probabil ca Armata Roșie să fie luată în vreun fel prin surprindere. În după-amiaza aceliași zile, escadrilele de bombardiere în picaj "Stuka" au deschis într-un atac de doar 10 minute o spărtură de peste 3 km în liniile defensive sovietice din flancul nordic, după care artileria germană a continuat lărgirea deschiderii. Armata a 3-a Panzer au atacat mai apoi pozițiile
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
de transport și 50 de planoare fuseseră destinate sprijinirii Grupului de Armată B, în vreme ce 3.286 avioane de luptă fuseseră repartizate Grupurilor de Armată A și C. Principalul obiectiv al aviației germane era asigurarea sprijinului aerian prin atacurile bombardierelor în picaj și a celor medii. În 1940, "Luftwaffe" era o forță aeriană cu numeroase aeroporturi amplasate pe un teritoriu întins, fără o doctrină centrală care să îi reglementeze strict acțiunile. Singura directivă clară a "Luftwaffe" era sprijinirea strategiei naționale. Aviația militară
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
opt ore de luptă, de dimineața până seara. "Luftwaffe" a executat cel mai intens bombardament de aviație din toate timpurile și unul dintre cele mai puternice de-a lungul întregului război "Luftwaffe" a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (escadrile de bombardiere în picaj) pentru această operațiune. Piloții germani au efectuat aproximativ 300 de misiuni de atac împotriva pozițiilor franceze. În același timp, cele nouă "Kampfgeschwader" (escadrile de bombardament) au executat 3.940 de misiuni de luptă. Unele dintre bunkerele avansate nu au fost
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
von Richthofen au acoperit din punct de vedere tactic spațiile aflate din punct de vedere teoretic încă sub controlul aliaților, dintre liniile avansate ale germanilor și Canalul Mânecii. Această perioadă a luptelor considerată „epoca de aur” a avioanelor de bombardament în picaj Junkers Ju 87 ("Stuka") și a fost caracterizată printr-un răspuns extrem de eficient la cererile lansate de trupele terestre prin radio. Avioanele "Stuka" au deschis o cale sigură de înaintare pentru blindatele și trupele mecanizate de susținere Ju 87 au
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
lor au fost constat implicate în operațiuni începând cu 7 decembrie 1941. Unele din aceste portavioane au participat și la raidurile asupra orașelor Darwin și Colombo. Cele mai multe avioane de atac care urma să fie folosite de japonezi erau bombardierele în picaj Aichi D3A ("Val") și bombardierele torpiloare Nakajima B5N ("Kate") acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
PBY Catalina. Acesta avea să fie singurul atac cu torpile reușit de americani în întreaga bătălie. Pe 4 iunie, la ora 04:30, Nagumo a lansat primul atac asupra Insulei Midway. Atacul a fost executat de 36 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 36 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N, escortate de 36 de avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero. În același moment, Nagumo a dat ordin de decolare patrulei aeriene de luptă și celor 8 avioane de recunoaștere (un avion
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de pe portavionul "Hornet" și patru bombardiere torpiloare B-26 Marauder au participat la aceste atacuri. Japonezii au scăpat aproape fără vreo vătămare (au pierdut numai două avioane de vânătoare) și au distrus aproape toate avioanele americane. Au scăpat un bombardier în picaj TBF Avenger și două bombardiere torpiloare B-26 Marauder. Un bombardier B-26, lovit de un foc de artilerie de pe portavionul "Akagi", a încercat să se prăbușească pe puntea portavionului. A ratat prăbușirea. Este posibil ca această întâmplare a contribuit la hotărârea
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de a-și păstra forțele pentru o bătălie navală. Amiralul Nagumo, în conformitate cu regulile militare japoneze referitoare la portavioane, valabile în acel moment, a păstrat jumătate din avioanele de care dispunea în rezervă. Rezervele cuprindeau câte două escadroane de bombardiere în picaj și bombardiere torpiloare pentru situația în care navele americane ar fi fost localizate. Bombardierele în picaj nici nu erau înarmate. Ca urmare a atacurilor conduse de pe insulă, dar și ca urmare a recomandărilor făcute de comandanții avioanelor care au atacat
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
la portavioane, valabile în acel moment, a păstrat jumătate din avioanele de care dispunea în rezervă. Rezervele cuprindeau câte două escadroane de bombardiere în picaj și bombardiere torpiloare pentru situația în care navele americane ar fi fost localizate. Bombardierele în picaj nici nu erau înarmate. Ca urmare a atacurilor conduse de pe insulă, dar și ca urmare a recomandărilor făcute de comandanții avioanelor care au atacat de dimineață, la ora 07:15, Nagumo a ordonat avioanelor din rezervă să se înarmeze cu
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
16") se află un portavion. Nagumo se afla în dificultate. Contraamiralul Tamon Yamaguchi, comandantul Diviziei a 2-a Portavioane ("Hiryū" și "Sōryū"), i-a recomandat lui Nagumo să atace cu forțele pe care le avea la îndemână: 18 bombardiere în picaj de pe fiecare din portavioanele "Hiryū" și "Sōryū" și toate avioanele de vânătoare disponibile. Posibilitatea lui Nagumo de a porni un atac împotriva navelor americane era limitată de faptul că, de acum, avioanele trimise de dimineață să atace insula trebuia să
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]