254 matches
-
de Nicole Casanova). 487 Gustav Janouch, Conversations avec Kafka, Maurice Nadeau, 1978, p. 74. 488 Ibid., pp. 244-245. 489 Lettre au père, OC, II, p. 880 (cităm după ediția Pléiade). 490 În Castelul, tema parazitismului era legată de cea a picarescului. Într-adevăr, K., despre care se spune că are un chip de actor, se străduiește prin mijloace diferite să pătrundă într-un mediu care îl respinge ca pe un corp străin. "Nu ești din sat, nu ești nimic. Din nefericire
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
represiva. Scopul ei: dominația prin forță sau prin manipulare mentală (imperiul, puritatea sângelui, onoarea). În circuit economic, aurul permitea momentan luxul și privilegiile nobleței, militar favoriza aventură și violență, social crea o pătură de jos și un stil de viață picaresc făcut din mizerie, agitație, inventivitate. Dus la limită, sistemul respingea sau altera valorile, intina binele, frumusețea și adevărul, ducea spre degradare generală ("toți fură, toți mint, toți înșeală și, ce este mai rău, se mândresc cu această"-Mateo Alemán). În
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
antagonism tot sistemic, dar între narațiunea realistă (novel) și narațiunea fantezista (românce) care se desfășoară în planul reprezentării artistice. Corelația pe care o stabilește el între ferreo ("epoca detestabila pe care o trăim") și novel (reprezentarea realistă, coroziva, extremizantă în picaresca neagră a lui Mateo Alemán) pe de o parte și afinitatea dintre aspirațiile ideale, diamantine, și reprezentarea fantezista, pastorala sau feerica, pe de altă parte, sunt juste și exegetic productive. Aplicată la proza cervantină, opoziția duce la situarea lui Quijote
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
în genere, chiar în eșecuri, în desventuras, cavalerul are un aer, aduce o boare de vis, mit și legendă, proprii, după Riley, modalității românce, iar după noi, sistemului diamantin. În sfârșit, introducerea în discuție, ca element extrem realist, a românului picaresc, capabil de a reprezenta oroarea (paricidul din La codicia desordenada de Carlos García), e un bun prilej de a afirma că, spre deosebire de Shakespeare, Cervantes era incapabil organic să creeze monștri și să exprime infamia. Dacă ludicitatea înnobilata susținută de Nicolae
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
Ce făceau când alții amenințau să le descopere? Toată problema romanelor și a poveștilor romantice a devenit critică în momentul în care Cervantes și-a adăugat "Nuvelele exemplare (Novelas Exemplares)" (1613) celor două volume din "Don Quijote" (1605/15). Faimosul roman picaresc țintea împotriva romanului "Amadis de Gaula" care l-a făcut pe Don Quijote să-și piardă mințile. Adepții poveștilor romantice elevate pretindeau, oricum, că replica satirică la vechea poveste eroică abia putea să ofere vreo învățătură: "Don Quijote" nu oferea nici un erou
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
răspuns că ele ofereau lecții atât prin exemple bune, cât și prin contraexemple. Cititorul putea să simtă compasiune și simpatie pentru victimele crimelor și ale intrigilor, dacă s-ar fi dat exemple rele. Alternativa la romanele “îndoielnice” și la romanele picarești era mai bună, respectiv poveștile romantice elevate; a venit astfel ca posibil răspuns o producție de “romanțe” scrise după modelul lui Heliodor, cu incursiuni în lumea bucolică. "Honoré d’Urfés L’Astrée" (1607/ 27) a devenit cea mai cunoscută operă
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Defoe era orice în afară de roman, așa cum era termenul înțeles la acea dată. Nu era nici scurt, nici nu se concentra pe o intrigă, nici nu era spus de dragul unui punct culminant. "Robinsosn Crusoe" nu era nici un antierou dintr-un roman picaresc, deși vorbea la persoana I singular și se băga în tot felul de încurcături. Nu invita neapărat la râs (deși cititorii avizați ar fi perceput toate proclamațiile lui despre faptul că este un bărbat adevărat ca și scrise într-un
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
romanului sentimental. Laurence Sterne a încercat să scrie un roman în stilului lui Swift aducând o perspectivă unică asupra biografiei (modelul majorității romanelor de până atunci) și a capacității de înțelegere prin "Tristram Shandy". Detractorul Tobias Smollett a promovat romanul picaresc prin opera sa. Fiecare dintre aceste romane reprezintă de fapt o divergență tematică și formală între acești scriitori. Fiecare romancier era atât în dialog dar și în competiție cu ceilalți și astfel, romanul a devenit un gen variat și deschis
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopei, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo și Alarcón. Lope de Vega provenea dintr-o familie modestă, originară din Valle del Carriedo, din munții cantabrici. Nu
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
va fi publicată decât postum, și se poate încadra în curentul literar denumit "Conceptismul" Baroc. Tot acestei perioade aparțin și unele opere scurte în proză relaționate cu viața de la Curte, scriindu-și prima versiune a celebrei cărți „"El Buscón"”, roman picaresc. Aceste schițe i-au adus ceva renume între studenți, dar avea să se dezică de ele în timpul maturității literare. Tot în această perioadă are loc un schimb epistolar între Quevedo și umanistul Justo Lipsio, în care cei doi deplâng războaiele
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Nuvelele exemplare"”. E vorba de o grupare de douăsprezece narațiuni scurte, unele dintre el compuse cu mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă („"Rinconete și Cortadillo"”), miscelaneul („"El licenciado vidriera"”) nuvela bizantină („"Spaniola englezoaică"”, „"Amantul liberal"”) sau chiar nuvela polițistă („"Forța sângelui"”). Pentru dintre ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura”), s-a păstrat o a doua variantă, revizuită de
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
literaturii universale. În ceea ce privește estetică, s-a dezvoltat una realistă, critică la adresa idealismului cavaleresc tipic Renașterii: s-au creat specii naturaliste precum „"celestinescul"” („"Tragicomedia lui Calisto și Melibea"” de Fernando de Rojas, „"A doua Celestina"” de Feliciano de Silva, etc.), nuvelă picaresca („"Lazariilo de Tormes"”, anonim, Guzmán de Alfarache de Mateo Alemán, etc.) sau tipul proteic al nuvelei polifonice moderne („"Don Quijote de la Mancha"”), pe care Cervantes a definit-o că „"escritura desatada"” („"scriere dezordonată"”). Acestei tendințe anticlasiciste îi corespunde de asemenea noua
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
autorul își anunță cititorii că nu scrie o istorie a literaturii spaniole ci își publică propriile considerații sub forma unor eseuri. Studiul se deschide cu un celebru articol, "Clasicism, romantism, baroc" și analizează motive celebre ale literaturii spaniole, curente literare(picarescul), sau opere fundamentale care îi drept autori pe Miguel de Cervantes, Baltasar Gracian, sau Calderon de la Barca, se ocupă de misticii spanioli sau de literatura mariologică, de geneza poemului El Cid, de mitul lui Don Juan în literatura spaniolă, ajungând
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
dramatic despre dragostea idealistă a personajului principal, se răspândise în Europa. La fel se întâmplase și cu "Amadis de Gaula". Dar la mijlocul secolului al XVI-lea, romantismul cavaleresc și-a găsit polul opus în romanul comic realist, așa-numitul „roman picaresc”. Primul roman de acest gen a fost "Lazarillo de Tormes" (1554), scris de un autor anonim. Acesta a fost mediul literar care l-a influențat pe Miguel de Cervantes (1547-1616) când a publicat prima parte a romanului "Don Quijote", figură de
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
rege cu "Orderi di Danilo", cea mai înaltă distincție a regatului. Gatsby prezintă medalia unui oaspete care citește scris pe fata "Montenegro, Nicolas Rex" și pe revers "Major Jay Gatsby - For Valour Extraordinary". Scriitorul Zaharia Stancu a introdus în românul picaresc "Jocul cu moartea" (1962) o referire la regele Muntenegrului. Diplomatul (un mincinos notoriu) îi spune tânărului Darie (un alter ego al prozatorului) că este un as în ceea ce privește trișatul la cărți, dar că, înainte de Primul Război Mondial, a cunoscut un trișor
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
zăpezile mari și mulțimea fiarelor sălbatice făceau trecătorile greu accesibile. Trecerile peste munți, mai ales cele pentru comerț, se făceau în grup de teama răufăcătorilor și a animalelor sălbatice, cum relata și un personaj celebru, Simplicius Simplicissimus, dintr-un roman picaresc al scriitorului german Hans Jakob Christoffel von Grimmelshausen, de la jumătatea secolului al XVII-lea: "„Spre Transilvania nu pot călători două, trei sau patru persoane, cum călătoresc calfele în Germania, ci călătoria se face cam de câteva ori pe an, în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
chelnerul-șef și chiar bătut de portar. În continuare, eroul trăiește într-un fel de captivitate la casa unei femei bogate, Brunelda, concubina lui Delamarche, care îi folosește pe Robinson și Rossmann ca servitori. Romanul, cu situațiile lui de un picaresc comico-absurd, risipește iluziile idealiste ale visului american și ale capitalismului. Romanul " Procesul" prezintă episoade oarecum discontinue din viața tânărului Josef K., « prim-procurist la o mare bancă », pe măsură ce o vină din trecut, necunoscută lui sau poate chiar inexistentă, îi aduce
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„De la prima întâlnire, studentul cu ochelari rotunzi care aduce a Malec și aventurierul însingurat ca Charlot, se recunosc. Cei doi tineri străbat centre muncitorești, îndeplinind temerar sarcinile PCR. Avatarurile picarești (trase de păr) ale unui tandem bazat pe dihotomia „tipul cu idei-tipul de acțiune”, de fapt simplu pretext de a introduce trăzniți la modă și în „conspirația ilegalistă”. Se caută cu lumânarea ambianțe cât mai inedite, printre care fotogenia „corfei
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
din localitatea Băița de lângă orașul Ștei, jud. Bihor, în perioada 1945-1955. Colecția de povestiri "Epihia în stil valah", scrise după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
că 80% dintre critici au evaluat pozitiv acest film ca urmare a 71 de aprecieri, fiind în consens că "Cu farmec și un ochi îndreptat către momentele dulci-amărui ale vieții, maestrul Noului Val Ceh Jiri Menzel a realizat o poveste picarescă". Metacritic a raportat că acest film a obținut o medie de 72 din 100 puncte ca urmare a 26 de aprecieri critice, indicând în general un răspuns favorabil. Filmul a apărut în unele topuri realizate de critici ale celor mai
În slujba regelui Angliei () [Corola-website/Science/324355_a_325684]
-
Арно́льдович Файнзільберг; n. 15 octombrie [] 1897, Odesa - d. 13 aprilie 1937, Moscova) a fost un prozator rus. Împreună cu Evgheni Petrovici Kataev (care semna sub pseudonimul de Evgheni Petrov), fratele scriitorului Valentin Kataev, a scris romane satirice în manieră picarescă ridiculizând credulitatea unora sau pretențiile și suficiența funcționarilor. s-a născut în anul 1897, la Odessa, Imperiul Rus, actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absovit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca funcționar, tehnician telefonist
Ilia Ilf () [Corola-website/Science/322271_a_323600]
-
este un roman picaresc de război scris în anii 1956-1962 de Zaharia Stancu și publicat în 1962 de Editura pentru Literatură din București. Romanul reia firul narativ din "Desculț" (1948) și continuă biografia fabuloasă a lui Darie în stilul scrierilor lui Panait Istrati. El
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
fluxul mărturisirii pentru a separa adevărul de imaginație. Biografia fabuloasă a lui Darie tinde astfel să întunece biografia reală a lui Zaharia Stancu, aducându-i acesteia din urmă un spirit de aventură. "Jocul cu moartea" este construit după o formulă picarescă și prezintă descoperirea lumii de către un adolescent curios într-o perioadă de război când oamenii își arată adevăratul caracter. Darie a fost ursit la naștere să țipe sfâșietor doar în interiorul lui, fără a fi auzit, să nu cunoască fericirea și
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
însoțească un transport de oi până pe frontul sudic, în Bitolia, îi oferă ocazia să călătorească prin Serbia, Macedonia și Bulgaria în stil Panait Istrati și să cunoască medii sociale noi. Călătoria are parte de momente neprevăzute și senzaționale, tipice literaturii picarești. Darie este atacat încă din prima noapte de un ins dubios (poreclit Diplomatul, al cărui nume real rămâne necunoscut) care vrea să-i fure banii, se apără de el, înjunghiindu-l cu cuțitul, și între ei se înfiripă o relație
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]