48,335 matches
-
știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim în sărutări iar trupurile se iubesc de rușine.
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim în sărutări iar trupurile se iubesc de rușine.
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
-și cumpere pijamale albastre Cu ursuleți. Sifonax Lui Sifonax îi plac secretele. Totul e un secret: Chiria pe care o plătește, unde va dormi la noapte, Prețul biletului de tramvai, ce a mîncat la prînz Fără secrete se simte în pielea goală: cu cît Îi ești mai apropiat, cu atît E mai stînjenit, mai ursuz. Și are dreptate! Termoplantina Termoplantina ar dărui tot ce are: cercei, brățări, Jaluzelele din bucătărie, roata de rezervă de la mașină, Jumătate din pepenele abia cumpărat... Ceva
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
de-a dreptul în gerul de ianuarie: o, gemene Geometrii, după miile de rescrieri și freamăte, râme, virgule, și semințe! Peste trei ore, a început și în mine Marea Simplificare, doi vestiți croitori în halate verzi au tot forfecat o piele demodată probabil ca să nu se vadă petecul cu pricína, apoi m-au încredințat, se pare, unei calfe cu mult mai puțin îndemânatice, - îmi dau seama acum, judecând discutabila estetică a cusăturii. Pe semne, atunci când se scorojește rama, are și pânza
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu pescărușii stoluri de pești aleargă cu luna pe frunte Stânci aride alhambre forme în pielea goală suferă o jupuire de ranguri Nenumărați sunt stânjeneii mării.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
mea crește o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
simt acum am simțit și când am asistat prima oară la hipnotizarea unei bolnave. întâi spaima adâncă de parcă mă aflam într-o casă în întuneric necunoscută până atunci din care mă agitam să ies lovindu-mă de lucruri ascuțite. apoi pielea de la încheieturile mâinilor mi s-a umezit anunțând o bucurie fără motiv. poate că totuși am primit în dar ospiciul. mă văd în dreptul ferestrei care se întunecă dintr-odată. un zgomot înfundat de pene. de aripi lovindu-se și ele
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
și sisi așezată între irma și uca la măsuța din cofetărie în fața înghețatei de violete înainte de întoarcerea la hotelul beaux rivage. ucăi îi e teamă că atunci când va fi tras în față voalul des ar putea să lase totuși vederii pielea tăbăcită a obrajilor lui sisi. așa că se uită țintă la firma unui mic magazin de unde vor cumpăra mâine aristonul și douăzeci și patru de plăci cu arii din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la possenhofen. copiii și câinii s-au tolănit pe covoare. în dreptul ferestrei arcate mama care mișcă ușor din buze de parcă ar fi greșit o
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură în falduri albastre dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu ghinturi plesnesc sacadat crupele cailor. dau ocol zidurilor cetății o dată și încă o dată și încă până când sunt atât de aproape încât aș putea să ating piciorușele gândacilor prinși în mortarul ce leagă pietrele troiei. știu că târăsc după
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mea crește o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc ce mă-nghite într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer Aura gîzelor din jurul capului meu Încărcat de aripi străvezii minuscule În oglindă pielea ta palidă și gura aprinsă Un fagure În urcare alerg pe un deal înfrunzit Pe sfîrșitul de vară În cer în ocean În ocean cu mine în brațe Plutești În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
nuc căzând. Cum, în aer, ar scrie. 3 De fapt am doi nuci. Ce mă țin sub ăst tir. Ei, doi; și eu, singur. 4 Ce morman de frunze, sub nuc! Și nucile pe cer - ofrande. 5 Nucul rămas în pielea goală, atletic. L-a bătut, cine? 6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru nucul ce-
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
-l rad pe altul și m-am și întrebat atunci pe loc de ce-l rad eu pe acest străin cu care nu am nici o legătură vizibilă dar nu s-a terminat totul aici dimpotrivă l-am văzut pe străin în pielea goală în baie în locul meu presiunea care-l împingea în sus părea să fie egală cantității de apă dezlocuită de corpul lui iar aceasta din urmă egală cu aceea pe care ieri o dezlocuia chiar corpul meu cel cu care
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
cel cu care se obișnuiseră și câteva femei altădată nu aveam nici o explicație pentru felul în care se produsese substituirea aceasta și nici unde era celălalt cum se băgase în patul meu acest corp străin cum mi se băgase pe sub piele și-n patul propriei mele soții de ce l-am ras cu atâta atenție ar fi meritat să-l mai și tai din când în când cu mâna lui tremurândă l-am și îmbrăcat cu hainele mele din dulapul meu și
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
într-un păienjeniș de urmări Întocmai cum un izvor se preschimbă în fluviul Care cu o jumătate de pântec astâmpără setea unui popor Și cu cealaltă jumătate de pântec îl îneacă Plutesc pe deasupra mea. Privesc cum în fiecare por al pielii mele Trăiește câte-o civilizație de bacterii Câte-un imperiu de microbi câte-o împărăție de viruși Cuvintele Tale, Iehova, Dumnezeul meu, cad printre boturile lor. Vine trupul meu și le paște. Vine mintea mea și le uită. Și cuvintele
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
din celulele creierului precum ai sumețit Tu stâncile din mare Bătrân, intru în satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe pielea ei rozalie dar îi simt solzii de reptilă. Nu-i văd în ochi vinul frumuseții și înjur: „Rimbaud, cine este aducătorul apei vii?” Piatra este reală cimitirul real strigoiul vine spre tine cu chipul tău îl lași să treacă o
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul îndoit cum face olena. ca o femeie bătrână. ca un animal în așteptarea loviturii. simte cum i se întinde pe sub piele o plasă rece care se înnoadă în dreptul inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru care îmi bate cuie în șira spinării care ne îndepărtează unul de altul definitiv. Nu vom sfârși în nici un paradis în
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
Am mereu un vis: cărțile citite se năruiesc ca o avalanșă de zăpadă peste mine fugi - îmi spun - fugi departe! cărțile se năpustesc din toate direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
respect nici să scâncesc n-am voie că moartea-i aridă tăcerea ei are și forme ciudate aș prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează doar o parte din trup cu puțină piele și cu altceva dincolo senzația asta e descrisă adesea apoi cineva se străduiește să mă imite și lucrurile din jur rămân la fel dar se transformă cum le descriu eu detaliile nu se mai observă pe dedesubt mă scormonesc fără
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
un ștrudel fierbinte peste care torni înghețată. atîta ostilitate a naturii și societății ce o să fie în următoarele luni oboseală și frig și bani din ce în ce mai puțini o să construiască în jurul saltelelor un fel de scut magnetic un cocon paradoxal în care pieile și ciolanele noastre în sex și în somn o să se lăfăie în intensitate ca o ureche rece lîngă o ureche fierbinte iar ăsta e tot cadoul pe care-l mai poți smulge ororii și să zici mersi.
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]