468 matches
-
ales prin metoda nivelelor de eroziune, iar câmpia după coloana stratigrafica și scară teraselor, evoluția piemonturilor face apel la ambele. Pentru a deduce toate aceste raporturi, studiul piemontului trebuie să cuprindă analiza sedimentelor (grosime, granulometrie, litologie) și analiza formelor (formă piemontului, altitudine, extinderea conurilor, suprafețele de eroziune, terasele și studiul hidrografiei). Piemonturile au și o importanță practică deosebită. Prin forma lor netedă și foarte extinsă, oferă condiții agriculturii (pomiculturii) și așezărilor. Când râul intra în ocean dispare că organism și, o dată cu
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
și scară teraselor, evoluția piemonturilor face apel la ambele. Pentru a deduce toate aceste raporturi, studiul piemontului trebuie să cuprindă analiza sedimentelor (grosime, granulometrie, litologie) și analiza formelor (formă piemontului, altitudine, extinderea conurilor, suprafețele de eroziune, terasele și studiul hidrografiei). Piemonturile au și o importanță practică deosebită. Prin forma lor netedă și foarte extinsă, oferă condiții agriculturii (pomiculturii) și așezărilor. Când râul intra în ocean dispare că organism și, o dată cu el întreaga sa activitate. Dacă relieful peste care șerpuiește râul, în
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
mare, reprezintă o zonă joasă, atunci aluvionarea se produce peste tot unde profilul longitudinal este sub echilibru; iau naștere astfel, la marginea mării câmpii premarine de nivel de bază. Ele au o oarecare înclinare, dar mult mai mică decât a piemonturilor, deoarece aici ajung numai aluviuni fine, în general argilă și nisip. Pantă lor este în medie sub 0.2‰. Caracterele principale ale câmpiilor premarine sunt: netezire și uniformitate a reliefului, varietate hidrografica, extensiune mare în spațiu inclusiv la scară Globului
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
speciale și au acel «gout du terroir», pentru că aici se întrunesc toate elementele necesare: un climat temperat-continental cu influențe mediteraneene - veri calde și secetoase, ierni blande, cu precipitații accentuate; solurile cu o structură litologică variată și o mineralitate bogată, specifice Piemontului Motrului, parte a celei mai mari unităși piemontane din țară, Piemontul Getic; vița de vie nobilă cu soiurile potrivite, furnizată de Pepinieres Hebinger și munca atentă și responsabilă a echipei Corcova Roy & Dâmboviceanu. Cramele construite de prințul Anton Bibescu au
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
toate elementele necesare: un climat temperat-continental cu influențe mediteraneene - veri calde și secetoase, ierni blande, cu precipitații accentuate; solurile cu o structură litologică variată și o mineralitate bogată, specifice Piemontului Motrului, parte a celei mai mari unităși piemontane din țară, Piemontul Getic; vița de vie nobilă cu soiurile potrivite, furnizată de Pepinieres Hebinger și munca atentă și responsabilă a echipei Corcova Roy & Dâmboviceanu. Cramele construite de prințul Anton Bibescu au fost refăcute complet în perioada 2008 - 2009. Cu sprijinul FEADR (Fondul
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii. Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al "Societății literare
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
trecut, Fântânelele) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Bozieni și Fântânele (reședința). Comuna se află în estul Prahova, în zona de contact dintre Câmpia Mizilului, subdiviziune a sectorului Câmpia Bucureștilor, și Dealu Mare, componentă a Piemontului Subcarpaților de Curbură. Se învecinează la nord-est cu comuna Vadu Săpat, la sud-est cu orașul Mizil și la vest cu comuna Ceptura. Se mărginește la sud cu șoseaua națională DN1B, care leagă Ploieștiul de Buzău. Lângă Fântânele, acest drum se
Comuna Fântânele, Prahova () [Corola-website/Science/301671_a_303000]
-
naționaliste (Austria, Franța, Germania). În Germania, unele partide cu tendințe neonaziste (mai ales NPD, „Partidul Național-Democrat”) au câștigat în alegeri cîteva locuri în parlamentele unor landuri. Partidele clar neonaziste sunt însă interzise prin lege. Olt, limita străbătând câmpia Română și piemontul Cotmenei, traversând văile din bazinul superior al râului Vedea. Limita vestică, dinspre județul Vâlcea, traversează valea râului Topolog. Relief Relieful este proporțional repartizat, coborând in trepte de la nord spre sud, cuprinzând toate unitatile geomorfologice carpato-trans-danubiene, de la altitudinea de peste 2500 m
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
care munții se înalță abrupt la nord, iar la sud dealurile scad în înălțime, pierzându-se treptat în câmpie. Dealurile înalte subcarpatice, acoperite de păduri de foioase, domină spre sud un relief larg vălurit, cu spinări netede și văi largi. Piemontul Getic reprezintă a treia treaptă morfologică a reliefului județului, a cărui limită cu subcarpații este marcată de șirul depresiunilor intracolinare, spre care se termină prin creste. Pe teritoriul județului Argeș se află parțial piemonturile Cândești și Cotmeana și în totalitate
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
cu spinări netede și văi largi. Piemontul Getic reprezintă a treia treaptă morfologică a reliefului județului, a cărui limită cu subcarpații este marcată de șirul depresiunilor intracolinare, spre care se termină prin creste. Pe teritoriul județului Argeș se află parțial piemonturile Cândești și Cotmeana și în totalitate piemontul Argeșului (dealurile Argeșului). Câmpia Română constituie treapta cea mai coborâtă a reliefului județului Argeș, având două subunități: Câmpia înaltă a Piteștilor (în totalitate) și Câmpia Găvanu-Burdea (parțial). Prima subunitate are un caracter piemontan
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
Getic reprezintă a treia treaptă morfologică a reliefului județului, a cărui limită cu subcarpații este marcată de șirul depresiunilor intracolinare, spre care se termină prin creste. Pe teritoriul județului Argeș se află parțial piemonturile Cândești și Cotmeana și în totalitate piemontul Argeșului (dealurile Argeșului). Câmpia Română constituie treapta cea mai coborâtă a reliefului județului Argeș, având două subunități: Câmpia înaltă a Piteștilor (în totalitate) și Câmpia Găvanu-Burdea (parțial). Prima subunitate are un caracter piemontan având altitudinea cea mai ridicată din toată
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
aparținând comunei Stremț; la vest cu satul Geoagiu de Sus situat la în amonte pe valea Geoagiului; la sud-vest cu satele Cetea și Benic aparținând comunei Galda de Jos; la sud cu centrul de comună Galda de Jos. Satul aparține Piemontului Trascăului, care ocupă o poziție mediană între munții Trascăului la vest și zona joasă a Culoarului Mureșului la est, zonă ce aparține marii Depresiuni a Transilvaniei. Față de satul Stremț, localitățile cele mai apropiate se află la următoarele distanțe: Localitatea Stremț
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Galicea este o comună în județul Vâlcea, Muntenia, România, formată din satele Bratia din Deal, Bratia din Vale, Cocoru, Cremenari, Dealu Mare, Galicea (reședința), Ostroveni, Teiu și Valea Râului. Este situată în zona de contact a Piemontului Cotmeana cu terasele de pe stânga Oltului, la confluența râului Topolog cu râul Olt. La 1 iulie 1998 avea 4186 locuitori dintre care 2035 de sex masculin și 2151 de sex femeiesc. Prima menționare documentară a satului Galicea este din 1219
Comuna Galicea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302024_a_303353]
-
("Carlos Segundo") (6 noiembrie 1661, Madrid - 1 noiembrie 1700, Madrid) a fost rege al Spaniei, Napoli, Siciliei, aproape întregii Italii (mai puțin Piemontul, Statele Papale și Veneția), și suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la Mexic până la Filipine. Carol a fost singurul fiu supraviețuitor al predecesorului său Filip al IV-lea, împreună cu a doua lui soție (și nepoată) Mariana a Austriei, tot din
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
bizantine. Sub aspect militar, Authari a reușit să înfrângă atât pe bizantini cât și pe franci, îndeplinindu-și astfel mandatul pe care ducii i-l încredințaseră. Astfel, în 585 el i-a respins pe franci în teritoriul de astăzi ale Piemontului și, totodată, i-a silit pe bizantini să solicite, pentru prima dată de la sosirea longobarzilor în Italia, încheierea unui armistițiui. În cele din urmă, regele a ocupat ultimul punct întărit deținut de bizantini în nordul Italiei: Isola Comacina din Lacul
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
promis că se va gândi la plângerile lor, generalul Alessandro Nunziante și-a adunat trupele i-a înconjurat pe rebeli și i-a împușcat. Incidentul a dus la desființarea întregii Gărzii elvețiene. Cavour a propus din nou o alianță între Piemont și Neapole pentru a diviza Statele Papale dar Francisc a respins o idee care i se părea ca erezie. Filangieri a susținut insistent o Constituție ca singura măsură care ar putea salva dinastia, dar la refuzul regelui, a demisionat. Între
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
România, formată din satele Arvătești, Balota, Bâltanele, Cervenița, Dragotești, Fântâna Domnească, Gârnița, Ghelmegioaia, Gutu, Igiroasa, Lumnic, Mijarca, Prunaru, Prunișor (reședința) și Zegaia. Se află a 25 kilometri est de orașul Drobeta Turnu Severin, 25 kilometri vest de orașul Strehaia, pe piemontul Coșuștei, pe cursul superior al râului Hușnița. În satul Prunișor se află biserica "Sf. Nicolae". Comuna Prunișor dispune de o stație feroviară în satul Prunișor și doua halte de c.f. (Gârnița și Igiroasa). Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Prunișor, Mehedinți () [Corola-website/Science/301612_a_302941]
-
Pojejena Sârbească sau Pojejena de Sus. Pojejena este situată în Clisura Dunării pe malul stâng, în amonte de Moldova Nouă cu 12 km. Localitatea este situată pe malul stâng al Dunării, între kilometru fluvial 1054 - 1062, înconjurată la nord de piemonturi ale căror înălțimi nu depășesc 300 m, altitudinea zonei oscilând între 110-130 m, fiind una din cele mai importante localități din Clisura Dunării. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pojejena se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul
Comuna Pojejena, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301091_a_302420]
-
I încercase să exporte, odată cu Revoluția, sistemul germinal în Europa. Deși mai întâi această tentativă a eșuat, sistemul a fost apoi adoptat, în mod liber, de Belgia în 1830, de Elveția și de Italia în 1860; "Ducatul Parma" și "Regatul Piemontului și Sardiniei" îl adoptaseră încă din 1815. Descoperirile de aur din 1848 în California și din 1851 în Australia au provocat o scădere a prețului relativ al aurului, agravată de efectele Războiului de Secesiune, care a obligat Anglia să importe
Uniunea Monetară Latină () [Corola-website/Science/323184_a_324513]
-
Carol Emanuel I (; 12 ianuarie 1562 - 26 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630. S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580. Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de
Carol Emanuel I de Savoia () [Corola-website/Science/322444_a_323773]
-
regiune franceză, provincie în perioada Vechiului Regim, ce corespunde actualmente departamentelor Isère, Drôme și Hautes-Alpes. Provincia Vechiului regim era delimitată la nord de râul Rhône care o separa de regiunile Bresse și Bugey. La est se învecina cu Savoia și Piemont, la sud cu Comtat Venaissin și Provence. Limita occidentală era râul Rhône la sud de Lyon. Capitala era Grenoble, unde era situat Parlamentul Provincei. Teritoriul era divizat în "Haut " ce corespundea regiunii muntoase din Alpi și "Bas Dauphiné" sau "Dauphiné
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
mutați disciplinar pe fregata "Contele de Geneys", la 3 februarie, pregătită de plecare în Brazilia. La 11 februarie 1834, el urma să participe la o insurecție mazziniană în arsenalul din Genova; el trebuia să însoțească operațiunea militară a generalului în Piemont la 1 februarie 1834, al cărei scop era răsturnarea monarhiei. Garibaldi a debarcat pentru a se pune în contact cu mazzinienii, dar eșecul răscoalei din Savoia și punerea în stare de alertă a armatei și poliției au dus la eșecul
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Morții, cu 3700 de oameni între care și Mazzini). Acolo a suferit la 25 iulie. Din acel moment, acțiunea guvernului provizoriu milanez s-a îndreptat către final și, la 9 august 1848, s-a încheiat un armistițiu între Austria și Piemont, fapt pe care Garibaldi i l-a reproșat violent lui Carol-Albert. Garibaldi a refuzat să înceteze lupta în ciuda ordinului regelui și a făcut apel la tineret: . A obținut un mic succes împotriva austriecilor care însă din această cauză s-au
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
sard, "Salvatore". În 1857, s-a instalat la Caprera unde a fost țăran, fierar și agricultor, proprietar de livezi de măslini, și viticultor. În 1865, admiratorii i-au cumpărat și restul insulei. Cavour, primul ministru al Regatului Sardiniei, a angajat Piemontul în Războiul Crimeei cu scopul de a se apropia de Franța lui Napoleon al III-lea. În urma și tratatului de , Cavour a obținut un acord de asistență în caz de agresiune a Austriei. Cavour a pus la punct un șir
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și tratatului de , Cavour a obținut un acord de asistență în caz de agresiune a Austriei. Cavour a pus la punct un șir de provocări, și Austria a căzut în capcană. La 26 aprilie 1859, ea a deschis ostilitățile împotriva Piemontului, ceea ce a activat condițiile alianței franco-sarde. La 27 aprilie 1859, austriecii au trecut frontiera ticineză și, în aceeași zi, francezii au traversat Alpii. În 1858-1859, Cavour, pe care Garibaldi îl întâlnise pentru prima oară în 1856, își închipuia că-l
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]