96,681 matches
-
cînd în România salariul celor mai mulți n-atinge suta de dolari, cum să-ți dea prin cap să propui amenzi de cinci milioane? Și dacă polițistul de la circulație e indispus - are dreptul să te amendeze și cu zece milioane! Ne-am pierdut mințile? Nu mai știm pe ce lume trăim?! Majoritatea celor care au mașină în țara asta își rup de la gură ca să pună benzină în rezervoarele unor Dacii de muzeu sau ale unor rable aduse de prin cimitirele de mașini din
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
fac cinci kilograme de carne de cocoș! Folosirea unei cifre precise pentru indicarea greutății însumate a eroilor zilei a aruncat dintr-odată toată agitația lor de până atunci în derizoriu. Lupta terifiantă, plină de dramatism la care asistasem și-a pierdut brusc importanța. Nu fusese vorba decât de burzuluiala unor orătănii, din care, cu concursul unei gospodine pricepute, ar fi ieșit o ciorbă și o piftie. Aceeași nemiloasă și sarcastică aducere la realitate o practică Ilie Șerbănescu în șocanta sa carte
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
rămîn. Trăim însă într-o lume reală, care are niște reguli iar regulile respective sînt foarte crude. Un film est-european își găsește din ce în ce mai puțin locul în spațiul occidental, pe drept și pe nedrept. Pe drept, pentrucă filmul est-european a cam pierdut trenuri importante, în ultimii zece ani. A rămas ușor cantonat în ceea ce era el înainte de căderea Cortinei de Fier. Pe nedrept, pentru că există totuși, în filmul est-european, vîrfuri, filme splendide, care ar merita să aibă o soartă mai bună. Am
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
intră și cine nu intră în N.A.T.O. Extinderea N.A.T.O. e determinată de computere. Adică de calculul probabilităților. Sunt sigur că de luni întregi, calculatoarele C.I.A.-ului scot fum alcătuind scenariu după scenariu: ce se câștigă și ce se pierde prin includerea sau neincluderea Bulgariei și a României pe lista privilegiaților. Ce se riscă într-un caz, ce se riscă în celălalt. Adevărul e că N.A.T.O. nu riscă mare lucru neextinzându-se în Balcani. Relațiile diplomatice și, mai ales
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învățând să descifreze semnele și să treacă prin încercări de neevitat (străbaterea deșertului, vraja iubirii, înfruntarea morții), să se bucure de prezent și în același timp să nu piardă esența, să accepte schimbarea ca pe însăși viața pământului, să se considere eroul principal al Istoriei, indiferent de ce se întâmplă în lume, să se afle în dialog cu elementele, să afle comoara - iubirea care transformă spre Bine - cititorul lui Coelho
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
artistul are nevoie de valorile concrete ale mediului economic, și omul de afaceri are o nevoie imperativă de valorile simbolice pe care i le poate oferi mediul artistic. Fără valori economice reale și utilizate ritmic, artistul se sufocă mecanic, își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
imperativă de valorile simbolice pe care i le poate oferi mediul artistic. Fără valori economice reale și utilizate ritmic, artistul se sufocă mecanic, își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este tocmai suspendarea neîncrederii, încetarea ostilităților și renegocierea pozițiilor pe un spațiu socio-economic și cultural care și-
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
ce companie, ori cum am subtilizat un săpun Lux din galantarul unui shop, iar de la Mall un televizor digital, cu efecte de relief și cu diagonala maximă, cu care am fugit în brațe atât de repede, încât bodiguarzii mi-au pierdut urma. Dar cărui televizor, informatorii săi - un grup de generali al căror nume și armă deocamdată nu le destăinuie - îi certifică prezența în unul din saloanele vastelor mele apartamente, disimulat în spatele acvariumului cu rechinași. Pretindeam o sută de milioane, Curtea
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu, fiindcă atunci cînd bați pe cineva, îți pierzi capul și poți să întreci măsura. Pe copii, de exemplu, niciodată nu trebuie să-i bați cu cuțitul sau, în genere, cu ceva de fier, iar pe femei, din contra: niciodată nu face să le bați cu picioarele. Animalele, se
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
recunoști, sau ce? Doar sînt fratele tău. Eu iarăși m-am gîndit la cele spuse de el, iar el iarăși a deschis gura și a zis: - Ascultă, frate. Nu-mi ajung pentru zahăr patru ruble și îmi pare rău să pierd rîndul. împrumută-mi cinci ruble, am să ți le înapoiez după. Am încercat să mă gîndesc din ce motiv fratelui meu nu-i ajung patru ruble, dar el m-a înșfăcat de mînecă și mi-a zis: - Ei, îi împrumuți
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
cărat în vest etc. etc." acum un sfert de secol și că și-a localizat chiar textul de față la Köln, în Germania exilului voluntar al lui Caragiale?) Ce ar mai fi de spus? Poate doar că dl Popa nu pierde ocazia de a le coborî în derizoriu chiar și pe victimele comunismului, întrebîndu-se retoric cum de n-a observat nimeni că "deținuții politici, înfometați cîndva în închisorile comuniste, au fost de fapt supuși unui regim alimentar acum la modă, care
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
obsedat de o studentă. Formula romanului polițist este doar parțial respectată, ancheta glisează spre fabulos, criminalul în serie trece în plan secund, acoperit de criminali de ocazie și răpiri misterioase. Circul lumii prezintă bărbați cu frică sau inconștienți care își pierd viața sau doar reintră în cercul compromisurilor justificate și femei-victime sau călăi, care își pierd sufletul, pentru că piesa nu le atinge decît pe ele. Pe alocuri scrisul își regăsește prospețimea și fețele morții se colorează cu duioșie: "întîi dispare văzul
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
criminalul în serie trece în plan secund, acoperit de criminali de ocazie și răpiri misterioase. Circul lumii prezintă bărbați cu frică sau inconștienți care își pierd viața sau doar reintră în cercul compromisurilor justificate și femei-victime sau călăi, care își pierd sufletul, pentru că piesa nu le atinge decît pe ele. Pe alocuri scrisul își regăsește prospețimea și fețele morții se colorează cu duioșie: "întîi dispare văzul, pe urmă se duce auzul. Inima tace treptat. Față hipocratică. Pe torace, un vas cu
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
vi-l fac" - li se adresează scârbit Vizirul boierilor veniți în delegație... Aici se cuvine să ne oprim puțin și să medităm asupra acestui "să vi-l fac"... A doua zi, boerii munteni se prezintă în fața Vizirului cu propunerea lor, nepierzând ocazia să-l vorbească de rău pe Gligorie, ocărându-l blestemându-l. În estimp, Gligorie, pus la curent de marele Vizir, cu care se împrietenise, sta și asculta pitit după o perdea. În cele din urmă cu cinismul său, Vizirul
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Brucan, al lui Ov.S. Crohmălniceanu la Uniunea Scriitorilor, al lui Radu Florian, al lui Paul Cornea și al multor altora. Misiunea acestora a fost de a ocupa locurile și de a nu le ceda, de a le recuceri dacă sînt pierdute, de a reface monopolul deținut în anii celui mai negru proletcultism". Opinii, după cum vedem, demne de un A.C. Cuza. Atribuind colaboraționismul exclusiv unor evrei în calitatea lor de evrei, calitate incriminată ca atare, Mihai Ungheanu se silește astfel a-i
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
la televizor. Acolo se vede un început de scriitorinc, de turnură (de contorsionare) benefică a discursului critic. Recenzia, cronica aplicată asupra unor cărți (care nu sînt de Cioran & comp.), acestea sînt salvările Dan C.-ului. Și nu recuperările unei generații pierdute în negura timpului, în cețuri istorice și ideologice. O carte de recenzii în care să fie vorba despre "celelalte cărți", doar în ea am putea găsi un Dan C. Mihăilescu valabil și, ciudat, mai puțin perisabil. Un cronicar de întîmpinare
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
soluția pentru că, deși are o carieră mediatică interesantă, incredibilă pentru un critic literar, deși reușește să nu se uzeze tot "aducînd cartea", el insistă, iată, să-și adune eseuri dintr-un război care va fi, dacă n-o fi deja, pierdut - eseuri despre cărțile generației '27. Nu știe cum să se vîndă, deocamdată... Dan C. Mihăilescu a prins momentul cînd să promoveze anumiti autori, dar l-a ratat pe acela în care îți dai seama că aceeasi autori sînt "fumați", cel
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
aibă o justificare externă, atunci lucrurile vor fi întotdeauna problematice, iar decanii vor da din bugetul pentru departamentele umaniste către cele tehnice. Dacă priviți un catalog de cursuri de la Stanford, departamentul de engleză este neafectat, dar celelalte limbi continuă să piardă teren, ceea ce este foarte trist, pentru că engleza nu poate fi puternică, dacă franceza și celelalte limbi nu mai reprezintă mare lucru. Nimeni nu mai știe nimic despre Stendhal, Flaubert sau Baudelaire, ceea ce face, să spunem, studierea lui T.S. Eliot, care
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
gândeam la oameni, mă gândeam la ce aveam de scris, asta e tot". Lecția învățată ar fi că adevărurile mari și dureroase nu se spun cu retorică, ci se învăluiesc, discret, în fraze scurte. Dincolo de această istorie a ceea ce se pierde, rămâne o singură certitudine: memoria a fost salvată. Pierrette Fleutieux, Des phrases courtes, ma chérie (ed Actes Sud/Leméac).
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
Marina Constantinescu Seara de 4 martie 2002 a fost grea, dureroasă pentru foarte mulți dintre noi, pentru aceia care i-au pierdut pe cei dragi sau care au trebuit să ia viața absolut de la zero, avînd deasupra capului doar cerul înstelat. După douăzeci și cinci de ani, verbalizarea amintirilor a provocat un val de emoție. Spiritul celor plecați continuă să ne bîntuie gîndurile, visele
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt apropierea, dacă nu chiar așteptarea morții. Sentimentul personajelor este un amestec de prudență, teamă și resemnare. Moartea pare mai mult familiară decât înspăimântătoare, un fapt inevitabil de viață, își pierde deseori atributul violenței (nici o moarte nu se desfășoară sub ochii noștri), este "anunțată" prin semne și presimțiri mai mult sau mai puțin vagi. Momentul de "ruptură" se lasă deseori întrezărit printr-o dezlănțuire a naturii indiferent de punctul de pe glob
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
în anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale romanului Străina. De altminteri, într-un proiect de editare a operei scriitoarei, d-l Stamatiadi, nepotul scriitoarei, are în
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
decapitări, spânzurări și poate chiar asasinate ascunse) nu duce totuși, pe plan teoretic, la înflamarea personalității, căci singurul stăpân absolut, etern și atotputernic, Dumnezeu, va "monitoriza" faptele "alesului" și dacă acesta înlocuiește cuvîntul lui Dumnezeu cu propria voință își va pierde favoare divină. Căci "puterea corupe" și Neagoe știe asta foarte bine: "cum mănîncă rugina pe hier așa mănîncă și pre om slava cea omenească deaca i se va lipi inima de dînsa". Aproape nu există pagină din carte în care
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
făcut pași, care s-au auzit, iar urmele degetelor mele pe clanțe au rămas. In oglindă m-am văzut. Am avut ceva colorat pe mine cu siguranță câțiva oameni m-au zărit. Poate în ziua respectivă am găsit un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii m-au cuprins. Acum totul e precum punctele puse în paranteze. Pe undeva m-am strecurat undeva m-am ascuns - Chiar nu-i grea arta de-a
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
auzit, iar urmele degetelor mele pe clanțe au rămas. In oglindă m-am văzut. Am avut ceva colorat pe mine cu siguranță câțiva oameni m-au zărit. Poate în ziua respectivă am găsit un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii m-au cuprins. Acum totul e precum punctele puse în paranteze. Pe undeva m-am strecurat undeva m-am ascuns - Chiar nu-i grea arta de-a dispărea din ochi. îmi tot
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]