2,185 matches
-
Ă Sonia, spusei eu, mângâind dulce numele ei atât de gingaș. Am trecut colțul. Aici domnea întunericul. Doar o fereastră de la parter era puternic luminată. Sub ea se detașa un pătrat luminos în care pietrele rotunde și umede păreau niște piersici așezate pe o tavă neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la ce fac și privindu-mă fix în ochi, Sonia întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acoperite cu huse albe. Afară era încă lumină, dar în camera lui Iag cu ferestrele care dădeau spre răsărit începea să se lase întunericul. Prin ușa deschisă de la balcon, se vedeau coloanele curbate ale grilajului conturate în reflexe de culoarea piersicii. Nu, spuse Sonia, când Iag, trecând rapid spatele unui fotoliu îmbrăcat în catifea purpurie, cu rosături negre la încheieturi, îl apucă de spătar cu hotărâre, vrând să i-l ofere. Nu, spuse ea, să mergem acolo, e minunat. Și arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i duc niște flori, o sticlă de colonie Nenuco și trei clondire de suc de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
văzut-o pe Lysia Verhareine trecând prin fața localului, zâmbind, în timp ce Fermillin o saluta cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Erau și câteva mobile, un dulap din lemn masiv și un pat. Iar pe acest pat era întinsă Lysia Verhareine. Cu ochii închiși. Cu ochii închiși pentru totdeauna. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Purta rochia de dimineață, de culoarea piersicii coapte, și pantofi maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o orhidee cărnoasă. Grăsimea îi atârna gelatinoasă pe fața și brațele de culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei câine stupid era una peste alta mai lipsit de formă decât Sharpei-ul prost croit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe ea. Evona Wylezynska era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
eiii, și, ce dacă mereu am crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă nu te las, cerbule! buzele mele vor fi barieră pentru cel care vrea
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
picături de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere și dornice de frământarea unor mâini pricepute de bărbat puternic. Simțea cum buzele lui le căută pe ale sale, iar cu vârful limbii îi penetrează gura inundând-o cu miros de piersică coaptă. Savura această aromă, trecându-și limba peste buzele umezite, fără să-și dea seama că de fapt simțea parfumul creionului de buze folosit să nu i se crape din cauza gerului de afară. A fost trezită din visare de către Emma
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Peste dealuri aurii, Vântul piaptăna copacii De frunzele ruginii. Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din crizanteme și poame. Referință Bibliografică: NOAPTE DE TOAMNĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016. Drepturi
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
princiare, ca speranța ce nu se vede după spuse aruncate pe marea de cuvinte, ci după vârful de catarg al sufletului care se mișcă din depărtare spre malurile așteptărilor. Aniversările princiare răzbat din adâncul istoriei, ca lumina orange, izbucnind pe piersică toamna, în toată culoarea concentrată a florii din care s-a născut, primăvara. Aniversările princiare sunt mirabil transfigurate în ceremonial strălucitor, ca o desăvârșire a reversului iubirii de țară a Familiei Regale a României. De la Principele Carol I și până
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
a Familiei Regale a României. De la Principele Carol I și până azi, la Altețele Lor Regale, Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României, aniversările princiare translează fiecare an spre un sens magnific al timpului aurit în istorie așa cum coacerea piersicii împlinește opera de rodire, adunând în ea toată catifeaua și mierea pământului. Într-un poem există actul pur al sufletului! O aniversare, ce domină pragurile vieții fiecăruia e un poem. Iar pentru aniversările Altețelor Lor Regale, poemul este martor al
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
a Împăratului ceresc... VII. FLORIN PIERSIC, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012. Florin Piersic poezie [ ] Poezie de gand - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2012-06-09 | | Florin Piersic Flori de Mai au răsărit Lângă livezile de piersici fără de sfârșit O lacrimă lasă fiecare petală de floare Razele de soare o transforma în miere dulce-tare Iar în secolul trecut Nobil un copil de piersic s-a născut Prinț a fost de la început Iar talentul actoriei l-a primit
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
lui de-acasă Iubita-i cortina când se lasă Cuvinte Alese a rostit mereu, ... pentru oamenii ce au dorit, ... Citește mai mult Florin Piersicpoezie [ ]Poezie de gand- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2012-06-09 | |Florin PiersicFlori de Mai au răsăritLângă livezile de piersici fără de sfârșitO lacrimă lasă fiecare petală de floareRazele de soare o transforma în miere dulce-tareIar în secolul trecutNobil un copil de piersic s-a născutPrinț a fost de la începutIar talentul actoriei l-a primit din mânăde la Dumnezeu DrăguțulEste de
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
de oră deschidea porțile cu telecomanda. Pășiră amândoi într-o curte plină de flori. Foarte mulți oleandri. O casă impunătoare, cu etaj, se dezgoli după niște copaci înalți și frunzoși. Se simțea în aer un parfum de lămâi și de piersici. Un câine alb, mare, cât un urs, îi întâmpina în pragul ușii. - Nu-ți fie teamă! Când sunt și eu alături nu e periculos. Dă-i laba! Laba, Epicur! Câinele a întins laba dreaptă ridicându-se în picioarele posterioare. Era
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
ce ostenesc la toate de-atâția ani și ani ! Pe deal expuse la feții cu soare hectare de podgorii cu viile-ncărcate cu purceluși de struguri de diferite soiuri, un elixir al vieții cu har de sănătate. Gutui, smochine și piersici aromate ce le-adunase moșul cu migală, în paie sub covercă adeseori găseam, că mă culcam cu el în fiecare seară. Era pândar la vie în fiecare toamnă. Făcuse o sfârlează cu multe ciocănele - sperietoare. Cădeau nori negrii graurii pe
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
harță. * Mă fulgeră mesajul nu întotdeauna inspirat literar, dar mereu purtător de emoții. * În România de azi numai un răuvoitor mai poate nega existența unor forme de nostalgie după deceniile ''comuniste''. * A fost odată ca niciodată, pe vremea când exportam piersici și struguri, o țară frumoasă și mândră. * Până și castelul spaniol l-am găsit îngropat într-o carte lichidă, vierzuie. * Patronul boierește, însă proștii plătește. * Nu uitați că Jacques Brel spune: '' Umorul este cea mai sănătoasă formă a lucidității''. * Fiecare
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
DOI!“ sau “Floricele minunate/ Are Carla în buchet,/ Cinci, și încă cinci Giovana,/ ZECE trandafiri, cu tot! “ Catrenele cu ritm muzical și rimă perfectă aduce în prim plan “jocul “ inteligent despre scădere, folosind elemente cunoscute de copil din natură:”Nouă piersici bucălate/ Din borcanul cu compot/ Mi-au făcut cu ochiul, frate!/ Una am mâncat, sunt OPT. Folosind aceeași metodă a cunoașterii prin joc, poeta în “POEZIA legumelor, fructelor și cerealelor“, pune “accentul pe latura estetică a textului” cunoscând faptul că
VERSUL CA METODĂ ÎN EDUCAREA COPIILOR. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367457_a_368786]
-
să fie chiar atat de pasionată de ceea ce vrea să-mi demonstreze, sau a simțit ardoarea mea?E cititoare de gânduri indecente? Din cand in cand ii zăresc limba roz jucăuș răsucind cuvinte fără sens...și deja îi simt gustul.Piersici.Sau caisa.Sau amândouă...Mătase umeda.Petala.Coniac cinșpe stele.Imi simt palmă tremurânda atingandu-i obrazul...degetul gros mangaindu-i conturul catifelat al buzei de jos,ușor răsfrânta...apoi îi simt pielea fină a gâtului sub palmă mea nu
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
Cu cheia ruginie a raiului oprit, Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată. Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri, Arzând în umbră, piersici de jar și-albaștri struguri Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum. Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară Din basmul cu o mie și-una de nopți, mă-nchin: Văd pepeni verzi - smaragde cu miezul de rubin
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
un câine lup priponit într-un ham roșu. Peste ochelari de soare, pescaruși taie aerul în bucle ascuțite, tot mai aproape de înghețata de căpșuni a Scumpei. - Să mergem pe dig, Scumpo! Spune bunica și bea apă minerală cu aromă de piersică dintr-o sticlă din plastic. Mami, bunica și Scumpa merg pe dig unde se opresc în fața instalației cu ceas în formă de cadă. Roți propulsate de apă marchează ora și jumătatea. Mami, bunica și Scumpa merg printre mame îmbrăcate în
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
umbrele în mișcare care se petrec de-a lungul falezei. - Mă dor picioarele. Bunico, ia-mă-n brațe! - Nu pot, Scumpo, nu cu hernia mea. Spune bunica și mai ia o înghițitură din sticla cu apă minerală cu aromă de piersici. - Mami, ia-mă-n brațe! - Ești prea mare ca să fii dusă în brațe acum! Cocuța din burta mea nu va aprecia! Și nu uita „te rog” Scumpo! - Mă dor picioarele. Mami, ia-mă-n brațe! Zbiară Scumpa. Pelicanul cel mai
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
tot mai sus urcă pământul/în oasele mele” - cf. Destin, p. 30; și chiar extraordinarul, aproape mirificul paradox al celui care pleacă, întru dedublare ființială, odată cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Călătorie a Re-Inițierii: „și miros tot mai plăcut/putrezind”, cf. piersica - nemulțumirile și motivațiile ei senzuale, p. 12) - întrerupte de delicatele experimente poetico-elixirice, dar și cu zvâcnituri de revoltă contra resemnărilor senecte, cu încercări de frondă juvenilă verbalo-formală: când apropieri de caligramele apollinaire-iene (la noi, mai curând vasluianul Ion Gheorghe Pricop
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare, cu pomii văruiți până la brâu: cireși, vișini, zarzări, meri, peri, gutui, pruni, piersici, deasupra cărora înmiresmau cerul și pământul, cu coroanele numai diademe, ca aurele Sfinților, cu grădina din jurul casei plină de trandafiri, de zambile, de narcise, de mărgăritar, de iasomie, de liliac, de bujor, de lalele ... În porțile cele mari de la drum
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]