317 matches
-
de lespezi din vârful muntelui, platou circular, megalitic, înconjurat de foarte ciudate statui. Primitive, strâmbe, cu granitul înnegrit de trăznete, aveau încleștate în piatra craniilor organe fragede și vii, de parcă statuile ar fi adăpostit în ele ființe acoperite de lavă pietrificată: doi ochi bombați, compuși din mii de hexagoane, lucind roșii-fosforescent, o trompă subțire, răsucită-n spirală, în veșnic tremur ca un arcușor de ceas și o pereche de antene penate ca niște piepteni gingași. Toate statuile priveau spre interiorul platoului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
li se-arate gol cu desăvârșire, ras și pudrat cu talc pe tot trupul, văruit cu un alb marmorean până și pe părul ce-i înfășură craniul, așa încît doar marii lui ochi căprui mai erau vii pe o față pietrificată. Foarte puține lucruri se știu despre ultimii lor ani. După 1644 nu mai există nici o urmă a lor, ca și când nu doar că ar fi pierit brusc de pe fața pământului, ci li s-ar fi șters și amintirea, și numele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe piedestalul său, cânta încremenit incendierea Romei în mijlocul bicicliștilor și automobilelor din Spui. Nu era imaginea lui Nero aceea, și nu era Nero însuși: era mai Nero, cel mai Nero, foarte Nero, nespus, incredibil, neverosimil, minunat, revoltător, extaziant de Nero. Pietrificați ca niște vechi numuliți, oamenii-statuie învățaseră să fie mai buni, zi de zi, decât personajele lor și să-și disciplineze corpul nu doar în exterior și aparent, ci în fiecare ungher moale, elastic și umed al său, așa încît, sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înotau iar, arătîndu-și spinănle-ntu-necate. Pe fundul îndepărtat al golfului strălucea o lumină. Maarten se opri în mijlocul imensității de gheață. Picioarele-i tremurau. Se așeză direct pe sticla fragilă și scoase din desagă o coajă mucegăită de pâine și puțină brânză pietrificată. Nu le putu mânca. Timpul șuierase mânios pe deasupra lui. Se privi în oglinda gheții: un chip bătrân, înconjurat de păr cărunt. Se lungi în băltoaca de apă, așteptând să moară. Gheața troznea-n toate părțile: pe alocuri ajunsese subțire ca unghia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nutriția ca un bătrân desfrânat care adoptă o orfelină, zvâcnea în ea cu acul lui veninos, marea păcătoasă nu mai era decât un singur organ de simț, incapabil să mai primească și altceva decât unicul stimul ce-l activează: codul pietrificat al marelui perete, de parcă peretele însuși ar fi fost retina fragedă a femeii, macula lutea în care s-ar fi îngrămădit spectacolul total al lumii. Peretele era, în întregime, un uriaș insectar. Ordonați în rânduri și coloane, pe toată suprafața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un borcan cu formol în care era un ochi uman conservat, despre care proprietarul lui spunea că are însușiri magice și că aparținuse Sfântului Augustin, ba chiar și un cristal bizar, galben, despre care aflase că era urina Sfântului Augustin pietrificată undeva în munți. Unii dintre neguțători recunoșteau imediat că pur și simplu nu era în firea lor să lase ocazia dobândirii unei încărcături de austral să treacă pe lângă ei fără a încerca să pună mâna pe ea. Alții aveau povești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Aveau nevoie urgentă să găsească un adăpost; iar când Audbert, aflat, ca de obicei, în avangardă, se întoarse ca să se consulte cu Balamber, care îl urma la circa zece pași distanță, putu recunoaște de pe chipul acestuia, deși însemnat - și parcă pietrificat - de numeroase cicatrici, că îl frământa o mare neliniște. — Marcoman blestemat! îi strigă hunul prin rafalele de vânt, ținându-și strâns de zăbală calul îndărătnic. Unde ne duci? — E o grotă la o jumătate de milă mai în față! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care o exploraserăm Armin și cu mine și făcuserăm chiar o descoperire, după părerea noastră, importantă: ca un text ce nu poate fi încă descifrat, în peretele de pământ se întindea o structură de pietre, un rând de litere pietrificate, acoperit de un strat de lut, barat la ambele capete de ziduri verticale. În această groapă excavată se găseau bucăți de cărbune și cioburi de ceramică care atestau existența unei așezări din epoca de piatră timpurie și, după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rămâne Auschwitz -, naratorul respinge, firește, și sloganurile evreiești, chiar cele impuse de Împrejurările extreme ale supraviețuirii, obsesie iudaică ce nu pare să devină desuetă.Confesia (necruțătoare, În primul rând, cu sine) a supraviețuitorului din Kaddish nu este altceva decât suferința pietrificată În tăcere și solitudine: „Evreitatea mea rămâne o vagă circumstanță a nașterii, doar altă culpă-greșeală printre multe, o femeie cheală În fața oglinzii”. Deloc surprinzător, sensul tragic al ne-asimilării sociale, etnice, politice, religioase: „Asimilarea m-ar fi omorât chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mintea cu nevasta aia de milițian? Blondă vopsită și cârlionțată artificial, ușor sărită de patruj’ de ani, înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În ruptul capului nu s-ar cruța, n-ai ce-i face, pasionată-n draci de munca ei, madam Trifu, mai cu milă, mai trageți naibii sufletu’ că tot banii ăia-i iei... Curg apele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
apăru candidă și sinistră între două stânci, apoi dispăru în dosul Panaghiei și pe urmă, după ce stătu o vreme nehotărâtă de-asupra prăpastiei, veni pe biserica schitului. A doua zi, pe Ceahlău... Bolta imensă de azur, acoperind priveliștile scânteietoare... Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul platoului.) Culmile negre din vale tîrîndu-se spre piciorul muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-o carte că înflorește numai o dată la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să mergem. Dă-mi brațul. Mergând pe drumul stricat și pavat cu rădăcinile aparente ale brazilor, ca niște enorme cracatițe pietrificate, uneori călcâiele ei "Louis Quinze" o trădau, și atunci, în panică, și ca să se echilibreze, mă apuca de braț, în care simțeam încordarea trupului ei întreg. Eram sus detot, aproape de poiană. Pârâul se auzea undeva, în fund. Îmi simțeam sufletul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
formând straturile condesate a unora din planete cu sateliții lor,desigur un factor decisiv, a fost și temperatura mediului cosmic care atinge incredibila cifră de 273 grade Celsius. Deci, având la bază aceste cunoștințe, teoretic e puțin probabil, lava odată pietrificată se se prăbușească În nucleul incandescent al planetei. Mai degrabă presupun, drept urmare a temperaturii celor peste două mii de grade Celsius, la suprfață, materia magnetică În permanenta ei fermentație produce presiuni enorme generând o expansiune În care nucleul molecular datorită gazelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat, jegos și cu un ochi de sticlă atârnând pe sârmulița lui, zăcea pe podea, lângă o țeava vernil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se la cei mai fini
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate lipsă, un ceas deșteptător pietrificat, un schelet de pisică, alb și curat, o baterie mare, cu hârtia mucedă și cu unul dintre elementi scos din stratul de smoală, bețișor de grafit uns cu vaselină și puțind a țipirig... Am înaintat de-a lungul peretelui curb
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de copii); în culoarul cu fosile Gina n-a fost cuminte: a deșurubat o piuliță cu care era prins genunchiul cerbului uriaș, al cărui schelet era dominat de niște coarne galbene, mucede, ca de ipsos, s-a cățărat pe cupola pietrificată a mamiferului cu carapace și-a încercat să deschidă geamul în spatele căruia, ca un fel de struț scheletic, se afla diornisul. Lângă ghearele lui, în nisip, se rotunjeau două ouă fosilizate. Geamul vitrinei glisa într-o parte și Gina ridică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai tare, fiindcă înțelegea că nu exista nici o cale de a se integra în lumea nouă ce se deschidea dincolo de stâncile întunecate și de nesfârșita întindere pietroasă. Simpla idee că devenise un fel de fosilă vie, la fel de nefolositoare ca moluștele pietrificate pe care din când în când le găsea în munți, îl făcea să cadă într-o depresie cumplită. Cu douăzeci de ani în urmă, tatăl său era încă un inmouchar mândru de obârșia sa și de sângele care-i curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bine îmbrăcat. Dar sufletul meu, n-am cu ce să-l îmbrac! El nu e corp, și dacă pui pe el îmbrăcăminte - cunoștințe care nu-i folosesc - el se topește înăuntru, devine ofilit, și abia atunci, ca formă rigidă și pietrificată, devine el însuși anexa „corporală“ a felului în care îl îmbrăcăm prost, pe dinăuntru. Am câteodată o tendință de nestăpânit de a da cu bâta-n baltă, de a spune ceva enorm, grosolan, chiar scârbos poate, tocmai în clipa în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu mâinile sprijinite stângaci pe genunchi. O derută a rămas îngropată în privirea lui translucid-albastră, așa cum, sub sutele de metri de apă trans parentă, poți, în zilele senine, să întrezărești - mișcătoare umbră - carcasa ruginită a unei corăbii, încrustată cu scoici pietrificate și înlănțuită de alge verzi și roșii. Și deodată, scoate cea mai sinceră dintre exclamații : — O, Doamne-Dumnezeule ! Ce-o să se aleagă de această țară dacă într-o bună zi vom ajunge să dăm politica pe mâna femeilor ! Trezită de vecinătatea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cel mai însemnat act de creație în reprezentarea unei personalități poetice. Am însemnată odată că tonul fundamental este elementul tonic în care ni se împlinește intuițiunea totalității unui caracter. Tonul fundamental ne sensifică trăsura fundamentală a caracterului, esistența habituală, obicinuită, pietrificată a caracterului, ceea ce grecii numesc etos al caracterului {EminescuOpXIV 360} în sens propriu, în antiteză cu patosul aceluiași. Cred că deosebirile lui Kant și Schopenhauer între caracterul inteligibil (liber) și cel empiric(determinat) este mai clară și mai folositoare pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată într-o stranie pădure care a încremenit aidoma ca în basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, îți dau impresia lemnelor reale, care urmează să fie puse pe foc. Pun mâna pe
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
alb, Blegălăul, zise ea cu ciudă, logodnicul fericit și intră în baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și pietrificată în ea, încât dacă cineva ar fi împuns-o cu cuțitul nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu, nu și capul. Sfâșiată între râs și jenă, văd cum capul monstruos, cu buzele spasmodic răsfrânte în somnul agitat, se instalează pe o traiectorie clară. Cu fiecare secundă, se apropie de umărul ei subțire, de gâtul transparent, de coafura pietrificată stalactitic. Sunt convinsă că, atunci când impactul se va produce, ea nu va mai rezista. Se va ridica și își va schimba locul. În vagon, nimic nu întrerupe liniștea în afara sforăitului grotesc al servietei diplomat. Mi se pare că toți urmăresc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]