430 matches
-
efectua o excursie nici măcăr În țările comuniste prietene nu mai vorbim dacă are cunoștințe ori rude În țările capitaliste. Așa dar, uită de vizita turistică În Israel, oricum acolo nu ai ce vedea. În țara de peste Marea Mediterană În afară de unele pietroaie aride, răscolite și așezate asimetric de zvârcolirile scoarței planetare, lipsite de orice farmec al vegetației te poate surprinde o furtună de nisip de o așa manieră Încât voi fi nevoit să răscolesc cu buldozărul danele de nisip să te aduc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lung, toată lumea a tăcut, apoi Drew a zis: Vâsliți înapoi. Toată lumea și-a pus vâslele în apă și-a început să lupte împotriva curentului. Barca și-a încetinit viteza, iar Drew s-a folosit de vâsla lui ca să ocolească un pietroi. Jina s-a întors către Alice. Sunt surprinsă c-ai venit. Alice și-a plecat capul. Mai surprinzător e că tu ai venit. După o oră de plutit pe ape liniștite și nici un semn de turbulențe, Jina i-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vâltoare ? Unde-o să campăm ? Sunt urși pe-aici ? Lei de munte ? Pot să am și eu caiacul meu ? Drew a râs. Stai puțin, a zis el. Câte-o întrebare o dată. Apoi Drew l-a ridicat pe Danny pe-un pietroi și, politicos, s-a prefăcut că avea tot timpul din lume la dispoziție ca să răspundă la întrebările unui copil de unsprezece ani, când, în realitate, el trebuia să descarce proviziile, să pregătească masa, să așeze vesela și să instaleze corturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
destrăbălat, iar socialismul, vizibil doar prin ochean. Mergeam seara în cimitirul central, beam palincă, dădeam foc la un badog de prenadez, ne puneam vestoanele pe cap și expiram adânc. După un sfert de oră visam. Mihai se ducea la un pietroi greu, îl ridica deasupra capului și urla „ACDC! ACDC!”, iar noi începeam să lălăim toate cântecele formației ăleia. Ce socialism, care dictatură? Inocularea mizeriei a început după aceea, în 1987, când am terminat facultatea. Am primit repartiția la Turda. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe Sampath ca pietrele de moară. Camera era încinsă și sufocantă. Trupul îi era greu și amorțit. Își dădu dintr-odată seama că era posibil să nu se mai poată mișca niciodată. Se îneca; avea să se scufunde ca un pietroi într-un loc la fel de adânc și întunecat ca fundul mării. Făcând un efort eroic, împins de o senzație de panică acută, Sampath își adună toată puterea. Într-o demonstrație crucială de voință, la care nu asistase însă nimeni, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, „de ne vine să credem că înadins nu se lasă spartă, să ne arate de-a dracu’ că-i mai puternică decât tehnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii și ce afla punea în poeme. Era la vedere. Dar cu haikuurile, se zvonea, puteai trece chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu de chestia asta cu plimbarea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
maică-sii explodînd ca un dovleac copt În apropierea unui bufet din Las Planas și nu simțise nimic, poate doar ceva din plistiseala mortăciunilor. Garda Civilă, anunțată de angajatul localului, care auzise Împușcătura, Îl găsise pe băiat așezat pe un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și dimensiunile șerpilor de pe insula ce le purta numele. Îl și vedeai uitând de foame și sete pentru a se informa asupra traiului și obiceiurilor acelor animale scârboase și Înțelepte. „Băi, fraților, zice, acolo era câte un șarpe după fiecare pietroi și noi, cum dormeam sub cerul liber, aveam mereu norocul să ne Întâlnim cu câte unul. Uite, eu, Într-o noapte, Îmi făcusem culcuș așa Într-un fel de gaură În stâncă, nu era mai mare decât cazanul ăsta. Ăilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În mâini, dincolo de ușă, se afla o femeie frumoasă, tunsă scurt, foarte tânără. Privește cu descurajare undeva În sus. Un bărbat foarte solid cu o beretă marinărească și cu un tricou dungat, rupt În bucăți. De gât are legat un pietroi care pare să cântărească 10-15 kg. El are o față bronzată și dură, iar mâinile Îi sunt legate la spete. Alături de el, copleșit de greutatea unui alt pietroi legat de gât, se află un copil de 10-11 ani. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu un tricou dungat, rupt În bucăți. De gât are legat un pietroi care pare să cântărească 10-15 kg. El are o față bronzată și dură, iar mâinile Îi sunt legate la spete. Alături de el, copleșit de greutatea unui alt pietroi legat de gât, se află un copil de 10-11 ani. Acesta se sprijină cu umărul de marinar Încercând astfel să nu se prăbușească sub greutatea pietrei. Poartă și el beretă marinărească și are și el mâinile legate la spate. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cusur, care fusese al străstrăbunicii lui - ăsta e inelul adevărat - și apoi unul foarte drăguț, de trei carate, delicat, cu diamante mici, care e mult mai purtabil. —Purtabil? —Doar nu poți să te fâțâi pe străzile din New York cu un pietroi de șase carate... Mi s-a părut foarte elegant. —Două inele? —Bette, ești incoerentă. De acolo ne-am dus la Per Se, unde tata a reușit chiar să-și Închidă telefonul mobil pe toată durata cinei și să țină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bunica; când se întoarse de la ușă să-1 vadă, RU-1 găsi cu ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a nu avea margini, izbucni: - Eliza și iar Eliza! Cu toată lipsa aparentă de legătură a exclamărilor, era între ele un acord perfect. Conducea un mecanic al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Începuse să plângă de durere. Am ieșit și mai țin minte că toată odăița mirosea a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca căcat prostul ăla. Sunt prieten cu Diogenis și am fost de multe ori la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atârna o bucată de funie putredă. Nenorocul i-a pus pe niște copii de rudari să se joace cu bariera. Se urcau spre vârf și ea Începea să coboare lin atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră frânele de la bicicletă. Zbura la vale cu o iuțeală care le făcuse să se Închine pe babele ce Împleteau ciorapi și sporovăiau la divan. Îi dăduseră lacrimile de la șuierul vântului și socotea, poate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile și pietroaiele drumului, Începuseră să suspine dureros după cuvenita hrană. Mai mult, gurile pline de praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe care Directorul o luase ca plocon pentru ăi de la Ocol, ca să grăbească lucrurile și să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trântită o bucată din pălăria ciupercii. De acolo, dinspre Miazănoapte, i se arăta lui Foiște spre sfârșitul visului cum oamenii, În căruțe trase de cai pe drumuri pline de glod din care se ițeau din când În când bucăți de pietroaie albe, ca niște ciolane de uriaș, cărau o grămadă de pâini negre, Înghesuite În saci de cânepă. După ce termină și acest vis care Îl bântuia de ceva vreme și care Îi revenea, aproape neschimbat, În fiecare noapte spre dimineață, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el un tun ce-și scârțâia fiarele prin hârtoape. Soldatul din spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră, În rotirea lor, zalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șturlubatică, la care tare îi mai place ca aleșii lor, să fie haioși, să poată bea mult cu toată lumea, și mai ales să fie golani, pe principiul academic „ori suntem golani, ori nu mai suntem, ce dracu’„ enunțat de Sile Pietroi, jupân de Ferentari la o partidă de șeptică. Cei mai de rasă, din fauna asta, pot fi recunoscuți ușor, băieții au turul pantalonilor undeva prin zona genunchilor, iar fetele prezintă, (ele motivează, că din naștere), cîte un mic semn particular
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în imensa-i nesimțire, are curajul să mai apară în fața
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele generoase cu nume ușchite, Ciobănești, Văcărești, Îndopate, Dânsa-ntr-Însa ș.cl., nu pot opri să nu iasă la suprafață, din straturi abisale, amintirea clătitelor de-acasă. Am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Doamnă... Tovarășul președinte... nu se prea dă în vânt după tratamentul meu. Ea râde, în timp ce desface trepiedul. Asta e tipic pentru el! Dr. Li zâmbește umil. Păi, tovarășul președinte este tot timpul ocupat. Are de condus o țară. E un pietroi bătrân, putrezit și urât mirositor de pe fundul unei latrine, zice ea răspicat. Știu cum te simți, doctore. Încerc de ani de zile să-i schimb regimul alimentar, fără nici cel mai mic succes. Îi place la nebunie grăsimea de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ciori. „Ciorile”, a zis ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel.” Am râs. Mi s-a luat un pietroi de pe inimă. „Știi, pe ciorile astea se poate conta”, a vorbit ea din nou. „Ce vrei să spui?” „Pur și simplu, se poate conta pe ele. Vin și pleacă mereu la aceeași oră. Oare pe oameni se poate conta?” „Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]