530 matches
-
pieziș prin apa-tampon, în parte din pricina capacității de plutire a ambarcațiunii și a elasticității materialelor ei, rezultatul cel mai grav este, de obicei, cîte o coastă sau cîte o scîndură sfărîmată, adică un fel de junghi între coaste. Aceste lovituri piezișe date pe sub apă sînt atît de frecvente în vînătoarea de balene, încît trec drept o joacă de copil. Unul din vîslași își scoate haina și astupă cu ea spărtura. 3) Nu pot face dovada, însă am impresia că, la balenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în semicerc, se înălțau în văzduhul amiezii. Spre deosebire de jeturile gemene, perpendiculare ale balenei normale, care se bifurcă în vîrf, căzînd în două șuvoaie, ca ramurile spintecate ale unei sălcii, jetul unic al cașalotului se înfățișează ca un stîlp gros și pieziș, de ceață alburie, care se înalță și cade necontenit sub vînt. Văzută de pe puntea lui Pequod, cînd vasul se ridica pe o colină de apă, mulțimea asta de jeturi aburoase, ce se învălătuceau în văzduhul albastru, îți evoca miile de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de aur și omul cărunt de pe insula Man - se prezentară. Ă Unul din voi să ia mosorul, iar eu am să las lochul la apă. Merseră toți trei la pupa, cît mai departe sub vînt, unde, sub presiunea rafalelor lui piezișe, puntea aproape că atingea apa înspumată și vijelioasă. Omul de pe insula Man apucă mosorul și, ținîndu-l de capetele fusului în jurul căruia era înfășurată saula și sub care atîrna lochul, rămase așa pînă ce veni Ahab. Acesta se opri în fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreme de furtună, valurile din Canalul Mînecii se retrag înfrînte din fața temeliei stîncilor din Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului ambarcațiunii sfărîmate, bătînd apa pieziș, ca și cum s-ar fi pregătit pentru un nou atac și mai nimicitor. Vederea epavei părea să o scoată din minți, așa cum elefanții lui Antioh își pierdeau mințile la vederea sîngelui roșu al strugurilor și al murelor aruncate înaintea lor îvezi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vechi. (Ă). Copiii noștri nu sunt Încă În afara influențelor burgheze. Ori, citind cartea Gicăi Iuteș, ai impresia că, În realitate, această bătălie a Încetat sau se duce undeva departe, de acolo ajungând până la noi doar un ecou afund. Despre loviturile piezișe ale dușmanului de clasă, despre Înverșunarea cu care el dă asalt citadelei acesteia despre care autoarea povestește, nu se vorbește. Doar Într-un singur episod (Neîncrederea bunicului) auzim de grădina boierului Hariton, acum livada gospodăriei colective și povestea nemerniciei moșierului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ci și al mizantropiei în care se scufundă cu o plăcere aproape perversă. Mai mult decât mizantrop, Marlowe este prizonierul disperării difuze, pusă pe seama singurului țap ispășitor aflat la îndemână - femeia: A doua zi dimineață ploua din nou, o ploaie piezișă și cenușie, ca o perdea de mărgele de cristal. M-am trezit cu o senzație de inerție și oboseală, m-am sculat în picioare și m-am uitat pe fereastră, având încă în gură gustul tenebros și aspru al familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dat o mână de ajutor va fi dus până la capăt, peste cinsprezece-douăzeci de ani, cei care vor veni după noi vor avea cu ușurință la îndemână marile cărți ale lumii, la care generația mea a ajuns târziu și pe căi piezișe. Minunat lucru! Dar întors acasă, noaptea târziu, m-am uitat prin rafturile mele cu cărți, mi-am aruncat ochii pe niște cataloage, am deschis două plicuri și-am cercetat și alte planuri de perspectivă ale aceleiași edituri. Și mărturisesc, m-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unui mort, un soldat cu pieptul sfârtecat de o rafală. În cădere, trupul atrase pentru o clipă privirea a doi nemți, care se dădură la o parte pentru a se feri de cadavru. O clipă care reuși să cuprindă lovitura piezișă de cuțit, un automat smuls din mâinile unuia din nemți, un tir care devansă cu puțin gestul celuilalt soldat. Pavel alerga, se arunca la pământ, trăgea - întotdeauna puțin înaintea celorlalți. Totul i se părea lent: cuțitul care se înfigea încet
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scaun pentru haizaș și legă într-o prăjină lungă prosopul cu fire de busuioc, semn că se ridică casă nouă. S-a băut atuncea un șip cu rachiu tare de curcudele. De scaun, costoroabele au fost prinse apoi cu căpriori pieziși pe care fu înălțat pe prăjini, cu mari sforțări și hăulituri lungi, haizașul de la casa veche, peste care s-au așternut paie noi. între amânari locuința a fost înfundată apoi cu bucăți de plop despicat, șușelită și lipită, iar către
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Brusc, am sărit din pat și am alergat până la Tessie ca s-o Îmbrățișez. ― Ce-ți veni? mă Întrebă. Aveam ochii În lacrimi. Tessie le interpretă ca lacrimi de ușurare, după toate prin câte trecusem. În holul Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Indiana, m-am șmecherit. Zâmbeam foarte rar. Pe tot parcursul statului Illinois m-am uitat chiorâș, precum Clint Eastwood. Era o ditamai cacealmaua, dar tot așa era la majoritatea bărbaților. Ne fâțâiam cu toții Încoace și Încolo și ne aruncam priviri piezișe. Înfumurarea mea nu era chiar așa de diferită de cea pe care o afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei o făcea credibilă. Din când În când uitam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor de fisc din provincii și la companiile de publicani care au luat în arendă colectarea anumitor impozite. Libertul ridică fatalist din umeri, ceea ce-l face pe principe să-i arunce o privire piezișă, de jos în sus. — E vina ta că nu reușești să aduni toate datele. Ianuarius se apără revoltat. — Cezare, fiscul din fiecare provincie e ca un fel de coș de monede, o pușculiță unde se adună sumele de bani din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și piardă răbdarea. Ridică tonul: — Ce te nemulțumește? Nu vi s-a garantat dreptul de a vă aduna în sinagogi pentru rugăciuni? Mârâie printre dinți: Și ce-oți mai face pe acolo... De data aceasta, evreul îi aruncă o uitătură piezișă. Germanicus nu-l ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu și pedepsit ca atare... Ridică degetul spre el: — Cu confiscarea averii! Iulius Herodes îi percepe gestul ca pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încoace sărăcia aia, că ai să te tai! își ceartă Marcia bărbatul. — E cuțitul de sacrificiu, îl apără flaminul cu palma. Își îndreaptă spatele plin de demnitate: — N-ai voie să-l atingi, femeie zăludă ce ești! Încruntat, aruncă priviri piezișe către mult mai tânăra lui so ție. Augustus se decide: — Eu trebuie să ajung la Senat. Astăzi se judecă procesul lui Scribonius Libo. Se preface că nu observă disperarea flaminului. — Sentința se pronunță până la apusul soarelui. Aici am cam terminat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea nici musca. Înăuntru nu se afla decât o treaptă aproape piezișă, în rest, camera era goală. — Acum mi-e greu să îndur întunericul, zise Nishi în șoaptă. — Ce vrei să spui? — Clădirile din Nueva España și din Spania erau luminoase și pline de soare și nu semănau deloc cu castelul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neînchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui în pletele lor negre, bogate și lungi, așa de fraged înflorite se arătau ochilor mei trăsăturile bărbătești și pline de viață ale chipului lor puternic în bătaia de flăcări piezișe a răsăritului trandafiriu!...” Cerințe: 1. Citiți textul și subiliniați expresiile frumoase. 2.Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3.Scrieți în câteva enunțuri mesajul textului! Legenda ghiocelului Eugen Jianu „ Iarna în puterea ei: peste tot numai omături
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un sărut. Da, Într-adevăr, era pe drumul cel bun către dragoste, către armonia perfectă. Marlena luă bomboana sperând că Harry nu se va apuca să-i facă demonstrații de pasiune În fața fiicei sale. Între timp, Esmé tot arunca priviri piezișe spre Harry și mama ei care se țineau de mână. De data asta Însă nu mai strâmba din nas pentru că nu-l plăcea pe Harry. Devenise eroul ei. Dar ținutul de mână, indiferent cine o făcea, era jenant. Femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de dorul locurilor sale natale, Grindelwald, după câte se părea. Începuse să cânte un cântec tradițional elvețian, Mei Biber Hendel, care aducea cu cloncănitul unei curci. De la o masă vecină, plină cu oameni de afaceri thailandezi, ni se aruncau priviri piezișe și se făceau comentarii șoptite. Am știut că marele final venise când și-a lăsat capul În jos până a ajuns cu fruntea pe masă și acolo a rămas până când au venit chelnerii și l-au ridicat de subsuori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fidelității Irinei când ea a avut atâta ușurință față de mine, care-i fusesem o dragoste, și nu un expedient? Și ce fel de viață e aceea fără de nici o încredere? Ne-am despărțit stângaci. Mi-a aruncat Irina o ultimă privire piezișă și eu mi-am fluturat mâna, încetișor. Apoi a dispărut în noapte. A doua zi eram la Gina. Ființă încîntătoare, dar lipsită complect de judecată precisă (dar avea să arate mai târziu, în dragoste, o voință uimitoare). - Am fost la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ține un secret, cât din amuzamentul văzînd-o pe cealaltă curioasă zadarnic. Am întîlnit-o pe doamna Ghiga în timpul cât eram despărțiți; nu-și mai putea ține curiozitatea ca să afle noutăți și nici măcar nu și-a mai început întrebarea cu o conversație piezișe după obicei, ca să-și mascheze gândurile. Eram la Operă, și ca să mă duc la locul meu trebuia să trec pe lângă ea. M-am prefăcut că nu o văd, dar m-a chemat dânsa, fără să bage de seamă că rolul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în dimineața aceea, însă, hunul, care făcea întotdeauna ultimul tur de pază, îl văzu ridicându-se în capul oaselor la primul cântat al privighetorii. înjurând printre dinți, Audbert aruncă învelitoarea, își frecă pleoapele îngreunate și, în fine, își roti privirea piezișă de jur împrejur, oprind-o asupra bărbatului care era izvorul tuturor spaimelor sale. Așezat cu picioarele încrucișate, cu blana de oaie pe umeri și cu sulița culcată pe coapse, Balamber îl fixă câteva clipe fără să rostească un cuvânt, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber, în picioare lângă el și se opri pentru un moment, aruncându-i acestuia o privire piezișă, încărcată de răutate, ca a unui lup care, pornit să-și sfâșie prada, se întoarce amenințător împotriva celui care-l deranjează. Făcu chiar și un gest cu mâna, cu intenția să-l îndepărteze. — Tu mai așteaptă! La urmă, o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându-și loc prin mulțimea fugarilor, aruncând priviri piezișe, într-o tăcere sumbră. Patru dintre ei duceau un rănit, un tânăr ce arăta cam de douăzeci și cinci de ani, pe o targă rudimentară, improvizată sumar din două sulițe și o manta. înaintea lor mergea un om îndesat, cu păr lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care servea în tavernă o cam are la inimă, pe cât se pare; în ultimele trei zile l-am văzut mai tăcut decât de obicei. Maliban, fără să-și schimbe poziția, se mulțumi să zâmbească vag și le aruncă o privire piezișă, o încuviințare plină de satisfacție și totodată o invitație a nu-l împunge mai mult decât i-ar fi îngăduit să tolereze onoarea sa de războinic. Schimbând vorba, Metronius îl întrebă dacă era bucuros că se apropia de Aureilana, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce părea pierdut și înspăimântat. Nimeni, însă, nu-l amenința. Sub presiunea loviturilor din poartă, prezența sa părea acum să trezească numai oroare fugarilor, care făcuseră gol în jurul lui și căutau la el pe sub sprâncene, evitând să-i întâlnească privirea piezișă, chiar amenințătoare, acum că simțea că i se apropie din clipă în clipă eliberarea. La intrare, însă, loviturile se răriră, începeau să fie aplicate cu tot mai puțină convingere și, în sfârșit, încetară: barbarii preferaseră, pentru moment, să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]