540 matches
-
în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric avea privirea ageră și piezișă. Un ropot de aplauze m-a făcut, în cele din urmă, să tresar, însoțit de un strigăt repetat: „Flaviano! Flaviano!“. Drept care acesta și-a făcut apariția în arenă. Mie mi s-a părut că zăresc o cocotă, dar, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ești tu cu adevărat. În adâncul sufletului, îți dorești mereu... mai mult. În adâncul stomacului îmi doresc niște mâncare, spuse Darcey. E verde, maman. Mișcă-te. Sunt lihnită de foame. Minette pufni și porni mașina. Dar îi tot arunca priviri piezișe lui Darcey, care se uita drept înainte, cu o expresie impasibilă întipărită pe față. Capitolul 27tc " Capitolul 27" A vionul ateriză pe aeroportul Shannon, într-o zi frumoasă de vară cu cer limpede și un vânt cald, care bătea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
adio și porni spre casă. — Te simți bine? o întrebă pe fiica ei pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și să fie mulțumită de sine. De multe ori i se păruse că Darcey avea nevoie de ajutorul ei în privința asta. Îi părea bine că acum reușise; era însă șocată că reușise de una singură. Nieve îi aruncă o privire piezișă lui Aidan și văzu că și el se uita spre masa la care stăteau Rosa, Carol și Darcey. Înghiți în sec. Ar fi vrut să-i citească gândurile. Și în același timp îi era teamă de ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a după-amiezii, ori poate cerul încă albastru profund, sau musculițele încă active din aer, ca și cum ora ar sta în toate astea și nu în ceasul meu de la mâna stângă, mai degrabă o amintire pioasă de la părintele Ioan și nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
băut numai o cafea de dimineață, m-am întrerupt din lucru, pentru că nu sunt mulțumit de galbenul de fond, ceea ce mi-a reușit de la bun început e privirea lui Andrea, exact cum am văzut-o atunci, ușor într-o parte, piezișă, ca ploile de soare, voi ieși în căutarea galbenului de fond și să-mi iau ceva de mâncare, mă roade stomacul de foame, 20 aprilie, Piazza di Spagna, Barcaccia lui Bernini, Flori de vânzare, primăvara stăpână, am terminat portretul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copacilor ce înconjură mănăstirea, soarele lăsându-se leneș spre apus și-n stânga mea în iarba măruntă desenul lui Ioan Gură de Aur, orbit de soarele încins în propria lui căldură, pentru câteva clipe fascinat de metamorfoza sfântului în lumina piezișă a soarelui, smulg o coală albă de hârtie și cu cărbunele moale încep cu frenezie să desenez, mă uit când la Ioan Gură de Aur orbit de soare, reflectorizant în lumină, când pe foaia mea albă pe care din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce În ce mai repede, mă refugiam În jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul Întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, În curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit În inevitabila confruntare cu Șaman 15 vocile. CĂci, deși eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pal din apropiere foșneau Înmiresmate În timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea Îndepărtată. Din curtea capelei Închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, În razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide Își trecu În revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tentația de a coborî una în defavoarea celeilalte. Narațiunea biografică streiniană amintește în chip izbitor de modalitatea călinesciană aplicată la Creangă. Ipotezele biografice sunt avansate cu prudență acolo unde documentele de arhivă sunt neîndestulătoare sau neclare. "După afirmații directe sau numai piezișe, s-ar zice cu egală îndreptățire (despre copilul Hogaș, n.n.Ă că se naște primogenit, că se află printre întâii născuți, că vine după primii patru și chiar, potrivit singurului arbore genealogic, stângaci alcătuit în familie, că ar fi ultimul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Traduceri: Cele mai frumoase balade germane, București, 1969; Dorin Popa, Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1994, Niemand versteht niemand - Personne ne comprend personne - Nimeni nu înțelege pe nimeni, ed. trilingvă, Iași, 1998 (în colaborare); Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik - Lumină piezișă. O selecție a liricii românești contemporane, ed. bilingvă, îngr. Simone Reicherts-Schenk, Kastellaun, 1994; George Vulturescu, Augenlieder, ed. bilingvă, Kastellaun, 1996; Lucian Vasiliu, Tanz der Monaden, Kastellaun, 1996; Ștefan Aug. Doinaș, Geboren in Utopia, Kastellaun, 1996; Marin Sorescu, Die Leere der
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
sub un clopot de sticlă. Micul lăcaș ortodox de la Putna, situat în preajma vestitei ctitorii ștefaniene ("Ierusalimul nea-mului românesc", definea Mihai Emi-nes-cu complexul mănăstiresc de la Put-na), stă aproape într-o rână. Prin acoperișul de draniță, prin bârnele și stâlpii pereților ploile piezișe, viscolele pătrund lesne înlăuntrul bisericuței, grăbind stricăciunile timpului. Iar la poalele obcinelor bucovinene, ploile reci, zburlite rău, viscolele, adesea, siberiene, își fac de cap cam jumătate de an. După atestări istorice (în pomelnice, pisanii și alte inscripții, în felurite izvoade
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
o vede pe soția lui tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor, cu sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat ușa? Ea îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea lucioasă. E o femeie micuță, cu pielea măslinie și atât de întinsă
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
chiar structura lor intimă, asemenea autori refuză neadevărul și injustiția, blamîndu-i pe profitori, punîndu-se în serviciul celor năpăstuiți, preluînd cauzele "spinoase", care nu par a avea sorți de izbîndă în viitorul apropiat. Se înscriu în cadrele istoriei printr-o poziție "piezișă", printr-un stil combativ. "Rolul scriitorului, afirma Albert Camus, în discursul său prilejuit de primirea premiului Nobel, nu se separă de datoriile dificile. Prin definiție, el nu se poate pune astăzi în slujba celor ce fac istoria; el e în
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină a sfîrșitului de iuliu, și, prin rariștea neagră a pădurilor, își trimise pînă la mine întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și răci”. „Și, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
și al unei vocații resimțite și pe care nu vrea să o trădeze. Celălalt protagonist al rememorărilor, Șerban Strava, este din altă generație decât Tin, trecut de mijlocul vieții, un om apăsat de amintirea eșecurilor, a erorilor comise, a loviturilor piezișe primite de la oameni crezuți integri și pe a căror prietenie se bizuise. Juristul cu strălucite rezultate la absolvirea facultății crezuse că va putea pune în aplicare ceea ce învățase, acționând pentru respectarea legilor, bune, rele cum erau în societatea de atunci
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
nu-l poate spune autorul de jurnal decît despre sine (și pe acela mai mult fără să vrea)". Sînt, după cum vedem, însemnări ce trădează o rea conștiință ce se reduce (dar se și potențează!) prin luciditate și formulare. O formulare piezișă, ambiguă, în care devine lizibilă nu numai o figură stilistică, ci și una morală. Dibuitor, consternat parcă de propria sa ființă, resimțindu-și anticipat efortul (și orice gînd pare pentru d-sa un efort), demersul eseistului e bucuros congruent cu
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în abis, Căzând, lunecând din stâncă-n stâncă, Orbul ce eram înaintam cât vântul Mă ajuta cu libertatea sa și cât Mă biciuiau piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De grumajii mușchiuloși, de oase, de vertebre, Sprijinindu-l jos, la temelii de zid, iar peste-o vreme Ca un oștean al adevărului l-am scuturat Peste pământ și zări: Priviți
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
promisiunile erau mai absurde și mai hilare. În fiecare zi, Chip dădea naștere la comunicate de presă, declarații financiare false, pasaje de comentarii care argumentau inevitabilitatea hegeliană a politicii comerciale brute, mărturii nerușinate care atestau apropiatul boom economic lituanian, întrebări piezișe pentru chat room-urile de investiții online, precum și răspunsuri directe și izbitoare. Dacă i se atrăgea atenția că minte sau nu știe ce spune, trecea pur și simplu la alt chat room. Scria texte pentru certificatele de acționar și pentru broșura
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
către lumină, este un drum prin junglă, croit cu maceta, extenuant, care cere viclenia animalului de pradă, spirit de observație și șiretenia furișatului prin ierburile înalte. Malik are permanent o privire de animal hăituit, animal de pradă, o privire furișată, piezișă, mimând o falsă neatenție în timp ce mușchii sunt încordați pentru săritură, o privire care ocolește oamenii pentru a le cădea în spate. Contactul direct al privirii care se face cu intermitențe poate fi socotit o formă de agresivitate, fie o formă
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]
-
apartenența la clan, etc. Aici, limbajul trupului este definitoriu, gesturile transmit infinit mai mult decât cuvintele, iar regizorul a reușit să redea această psihologie a existenței carcerale fără exagerările din filmele storcătoare de adrenalină. Imediat ce este eliberat din închisoare, privirea piezișă a lui Malik dispare și odată cu ea și tensiunea, ceva se destinde în tânărul arab și acesta privește cu afecțiune noua sa familie formată din soția prietenului decedat și copilul acesteia. E greu de spus ce drum va apuca Malik
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]
-
Păunescu și G. Pruteanu - alături, firește, de unii politicieni. Răsucirile lor nu sunt acceptate din retranșamente ideologice; după Pleșu, ei și-au bătut joc de talanții dobândiți. Într-un loc spune despre Blaga că a schițat o teorie a vocațiilor piezișe; marile reușite ale spiritului „aparțin unor inși care se exprimă în teritoriul unei anumite vocații cu înzestrările altora”. Andrei Pleșu ne obligă la exerciții de imaginație, la destinderi în formulări tainice, asemeni unor parole care, odată descifrate, oferă esența portretului
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică tot ce poate fi mai dăunător pentru exigența unei gîndiri piezișe, aflată neapărat în discrepanță față de clișeele modei. Și cum moda e atributul plebei, bunul-simț e atributul minții sănătoase și mediocre, acel gesunde Menschenverstand pe care îl întîlnim sub forma „opiniei publice”. E simțul comun și atît, adică flerul spontan în virtutea
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
ferestre, balcoane sau alte posibilități spre proprietatea îngrădită sau neîngrădită a vecinului la distanță mai mică de 190 cm, măsurată de la zidul pe care se deschid aceste elemente la proprietatea vecină. De asemenea, se interzice a avea elemente de vedere piezișă spre proprietatea vecinului la distanță mai mică de 60 cm, măsurată de la linia cea mai apropiată cu vecinul la limita proprietății acestuia. Trebuie precizat că această servitute nu interzice realizarea de goluri destinate aerisirii și luminii (trafouri, grile cu ochiuri
Agenda2004-3-04-imob () [Corola-journal/Journalistic/281959_a_283288]
-
o nuanță ceva mai întunecoasă. Îi place să șofeze pe aceste străzi. Cel puțin în aprilie, dau pe-afară de-o energie inocentă. Patru tineri negri cu picioare lungi se-adună ciorchine în jurul unei biciclete, s-o repare. În razele piezișe ale amurgului, o fată hispanică iese din căsuța ei strâmtă, în pantofi de mătase cu toc cui și o rochie de seară de culoare liliachie, cu un brâu lat, purpuriu, petrecut în diagonală, și cu un trandafir mare de pânză
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]