428 matches
-
departe de creștinare, în timp ce păgînismul cîștigă teren chiar în orașe, din ce în ce mai mulți fideli se dedau cultului relicvelor, aproape de superstiție. E venerată o bucată de stofă despre care se spune că ar fi fost purtată de un sfînt, este purtat cu pioșenie, ca o amuletă, puțin praf cules de pe-un mormînt. Dezvoltarea acestei pietăți naive dă naștere unui adevărat comerț, în care mișună șarlatanii. Începînd, însă, cu secolul al VI-lea, apar și semnele unei anume reînnoiri. Răspîndit pînă atunci doar
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
4.4. Raffaelo Sanzio - sensibilitate și strălucire Raffaelo Sanzio (1483‑1520), cunoscut ca ucenicul lui Pietro Vannucci (Perugino), a fost unul dintre cei mai apreciați artiști din generația lui, care s‑a bucurat de o mare popularitate datorită atmosferei de pioșenie din tablourile sale de altar. Raffaelo, născut la Urbino, a avut marea oportunitate de a intra prin tatăl său de altfel pictor, la una dintre cele mai mari școli din Italia cea a lui Fede‑ rico de Montefeltro, duce de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lucrând la ea până în preajma morții sale. Imaginea de scriitor obiectiv, preocupat de instituirea unui etic nealterat și urmând judecăți nepărtinitoare, pe care se străduiește să o construiască în text, este serios amendată de considerația, încărcată de un soi de pioșenie, cu care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
mers. A urmat momentul pelerinajelor de la Iași și București din luna octombrie 2008, la care nu am participat însă direct, ci prin intermediul ecranului TV. M-a atras felul în care mass-media prezenta acest subiect : un amestec insolit de scandal și pioșenie, îmbul zeală și vindecări miraculoase, totul pe fond de muzică religioasă și miros de sarmale. Atunci s-a aprins scânteia curiozității, am vrut să văd cu propriii mei ochi ce se întâmplă acolo, ce se ascunde de fapt în spatele imaginilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
catolice, mai degrabă rece, străină, neospitalieră. Termenul „pietate” nu poate primi însă definiții precise. Pietatea este o „stare de dragoste” - o descriere imperfectă, dar care se apropie de experiențele comunitare ale umanității. Pelerinii sunt pioși, practică chiar forme extreme de pioșenie în gesturi, acte rituale, lecturile practicate. Studiul pietății constituie o ultimă posibilitate de cunoaștere aprofundată a gândirii pelerinului (De Luca, 1995 : 45). La urma urmei, studiul religiei „populare” se reduce la studiul sufletelor simple, rebele, indisciplinate, dar dornice de pietate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și stăm în picioare. Toți suntem obosiți, dar Doina e pur si simplu frântă, atât fizic cât și moral, căci cele două zile de trudă și agitație i se par acum inutile, „nu a ieșit cum trebuie”, a lipsit solemnitatea, pioșenia... E îmbrăcată în negru, palidă, abia se ține pe picioare. Nu știu cum s-o ajut, mă simt vinovat, mă cuprinde aproape disperarea. Mă tem să nu leșine... la un moment dat, un bărbat de vreo 25 de ani, care stătea cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe faleză, sub atâtea sălcii pletoase și să admiri răzoarele cu flori exotice și autohtone, să participi la aruncarea crucii de lemn pe Dunăre în ziua de Bobotează, atunci când mulți tineri curajoși se aruncă după ea, apoi să asculți cu pioșenie slujba Bobotezei. Când intra în casa pe care și-o cumpărase, îi părea atât de caldă, ca sânu unei mame și dulce ca un cub de zahăr scânteind în soare. Perna, proaspăt înfățătă și înfoiată în fulgi de lebădă o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
da canon să sape în altarul bisericii din Războieni: vor da de oase albe. Sunt osemintele vitejilor căzuți pentru libertate la Valea Albă, pe care, după ani și ani, Ștefan le-a deshumat, le-a spălat, le-a adunat cu pioșenie și le-a îngropat sub masa altarului din biserica eroilor de la Războieni, ridicată chiar pe locul unde s-a dat crâncena bătălie. Că poporul l-a sfințit în inima lui, făcând din el legendă, mit, era dreptul iubirii ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și acolo dintr-acești bani,cu cât vor socoti că se va săvârși.” „Acești boieri” erau Gavrilaș vornicul și Costin postelnicul, iar banii proveneau dintr-o afacere cu niște moșii, făcută de Miron Barnovschi pe când nu era încă domn. Despre pioșenia lui Miron Barnovschi voievod, postelnicul Toma Cantacuzino își amintea: „In multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii, la rugă, cu mare osârdie.” Biserica era în plină construcție când - în 1628 - Barnovschi vodă o închină Sfântului Mormânt din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Brigăzii 22 Inf”. Când am descoperit aceste documente în piatră era tot într-o primăvară și susurul apei din pârâul Vămășoaia se auzea poate la fel ca atunci când pe sicriele celor doi eroi cădeau primii bulgări de pământ aruncați cu pioșenie de cei rămași să-i plângă. Pentru mine, ei și ceilalți căzuți aici, cărora nu le știu mormintele, sunt tot eroi, deși nu au avut fericirea să moară cu fața la inamic și, cu arma în mână...Sunt sigur, iubite prieten, că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Înțelegem nimic fie din ea Însăși, fie din scrierile comentatorilor ei. Nu cred că spun un lucru șocant pentru clerul și pentru credincioșii ortodocși (și nu doar ortodocși). Cum se face atunci că tocmai de această tradiție patristică, invocată cu pioșenie până la sațietate, nu s-a ținut cont În traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil al discuției. Biblia și Părinții Bisericii La Începutul capitolului al VIII-lea din La Bible grecque des Septante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
samurai, Soga, n-a avut timp nici măcar să scoată sabia din teacă. A fost decapitat. A doua zi, trupul i-a fost găsit în apropierea locuinței sale. Fiii săi, Juro și Goro, i-au ridicat trupul cu mult respect și pioșenie, îngrijind de săvârșirea ceremonialului înmormântării. Cei doi fii au jurat să-l răzbune pe tatăl lor, căruia i-a fost pătată onoarea. Lașii au fost eliminați în luptă dreaptă dar, în cursul luptelor, cei doi frați au suferit multe răni
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lampioane în mână, așteptau să le vină rândul pentru a le da drumul pe luciul apei. La coadă erau mai mult femei, acestea purtau îmbrăcămintea tradițională, kimonoul. Pe celălalt mal eram noi, turiștii, care urmăream impresionați acest ritual săvârșit cu pioșenie. Apele Sumidei curgeau lin, purtând cu ele zeci de lampioane aprinse. Asakusa 15. 08. 2009 Împreună cu grupul am mers în vizită la muzeul Edo, iar seara am servit masa la un restaurant select, unde meniul a fost unul special: kuruma
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cui îi aparțin versurile, sau se făcea că nu știe, întrucât V. Militaru era un "dușman al poporului sovietic", prin creația sa literară, dar și un simpatizant dacă nu chiar membru al mișcării legionare. Numele unchiului erou era evocat cu pioșenie în familia noastră, scrisorile lui erau recitite cu evlavie de părinții noștri, care fuseseră sprijinul moral și, uneori, cît au putut, material al fostului elev și student. El fusese idealul intelectual, pe care ei nu putuseră nici să-l viseze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
repede și la ora 11, IPS mi-a propus să-l însoțesc la capela Palatului, unde dorea să spună alături de mine o rugăciune pentru ca Dumnezeu să mă ajute în misiunea mea. Capela, atmosfera, prezența lui, ambianța plină de solemnitate și pioșenie m-au mișcat enorm. Sufletul îmi era plin de bucurie și nu știam cum să-i mulțumesc, cum să-mi arăt recunoștința. Și foarte aproape de miezul nopții, eram amândoi îngenuncheați, mi-a întins mâna să ne ridicăm și atunci a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
minunat, rapid și necunoscut de profani, mijloc de comunicare. Am zăbovit la îndemnul tinerilor care-mi aflaseră oful, la un internet-cafe, de unde în schimbul unei sume, încă infime, poți comunica fără timbre și lipici cu întreaga lume. Intrând cu o oarecare pioșenie amestecată cu spaimă în sanctuarul electronicii, îndulcit de cafele, băuturi alcoolice sau răcoritoare și menținut „proaspăt” prin afumare de țigările consumate de abonați am apelat la cel pe care din prima ochire l-am bănuit a fi oficiatorul ritualurilor necunoscute
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Palatului. Aici am ales unul din numeroasele restaurante cu terasă pentru a lua masa, după care am intrat în Gradina Botanică, exotică, misterioasă, sălbatică, unică. Traseul ne-a purtat apoi spre Palatul Reginei Maria, pe care l-am vizitat cu pioșenie. Construcția lui mi-a amintit de Culele de la Măldărești, nu prin asemănare, ci prin felul în care utilul este înnobilat de frumos, iar spațiului auster îi sunt atribuite elemente de o simplitate monumentală. Nici nu ne-am dat seama când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lipească de ea burta și fruntea, să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi tratate cu indulgență, aceste isterii ce se vor preacucernice, aceste imposturi ale pioșeniei mă indispun. Da, noi suntem întrupați. Da, avem nevoie de materie pentru a ne aduce aminte. Dar ce e prea mult e prea mult. Există o dispoziție administrativă a Bisericii romane pentru a justifica aceste gesticulații păgâne. Ce bine că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se dilatau pupilele ochilor admirând tot ceea ce întâlneam în cale! Îmi amintesc faptul că un sfert de oră am rămas mut, extaziat în admirație atunci când am văzut monumentalitatea Catedralei din Chartres cu splendidele ei vitralii! Aici am aprins lumânări cu pioșenie deosebită, gândindu-mă la soția dispărută cu nouă ani în urmă. Nu am notat nimic din peregrinările mele de atunci și nici de mai târziu. Totul mi s-a imprimat în inimă și suflet și păstrez totul în memoria mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai saturi privindu-l și ai dori mereu să-l revezi. Am poze făcute la fața locului în care stăruie etalându-și în soare înălțimea celebra „Campanela din Giotto”, precum și marea și monumentala biserică San Marco, unde se păstrează cu pioșenie moaștele sfântului aduse de la Constantinopol cu mari peripeții. Vizitând această biserică, mai că nu știi ce să admiri mai întâi: vastitatea spațiilor ori suavitatea artei care înfățișează plenar divinitatea și capacitatea omului de a se ridica la o așa înălțime
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Am început să caut zonele de suprapunere, zonele secante între ortodoxie și catolicism (teoreticieni ca Lubac și Balthasar), a început să mă intereseze pur și simplu tematica teoretică. Lucruri de felul acesta erau un pur challenge teoretic, dincolo de credință, de pioșenie, chiar de practică religioasă; erau teoretic excitante. S. A.: Ai avut deci o apropiere de conținuturile doctrin-are și culturale, dar în plan existențial această apropiere de religie satisfăcea și o nevoie de valori "calde", chiar "fierbinți", pe care nu o puteai
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pe altarul patriei pentru reîntregirea ei, pentru demnitatea și prosperitatea întregului nostru popor. Să atingem cu frunțile noastre, piedestalul mausoleului, pe care politicienii, autoritățile vremii, neridicânduse la nivelul sacrificiului acestor eroi, nu s-au învrednicit să-l edifice, cu respect, pioșenie și recunoștință. I. Eroii satului căzuți pe câmpul de bătaie în campania 1914 - 1918, pe teritorii străine. Polonia, Albania, Tirol, Italia, Rusia 1. Tarcea Gheorghe, locotenent, regimentul 63, căzut în Tirol. 2. Adam Nica, soldat, regimentul 31 Infanterie, căzut în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fost să cad, datorită vitregiei vremurilor și a unor oameni pe care i-am incomodat cu prezența mea. Cu atitudine reținută, nici eu și nici Mariana (fiica lor n.n.) nu vorbim despre tragedia suferită, dar suntem cu gândul îndreptat cu pioșenie față de scumpa noastră despărută !” „La 10 mai (2010), pe lângă trei ore de citit, caut să mă relaxez și culeg o mie de fire de lăcrămioare, grupate în buchete de 101 fire pe care le ofer ca de obicei colegelor fiicei
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ori la o fântână potrivită, în iazuri sau vase de capacitate îndestulâtoare, se confecționează de către credincioși „crucea de ghiață”, se adună apa necesară, se pregătesc de tragere vânătorii, iar când sosesc și slujesc preotul și dascălii este o reverie. O pioșenie care se mai păstrează. Se știe și se respectă ca în timpul cât apele rămân sfințite, sătencele nu spală rufe, mai ales în apele curgătoare, pentru că e păcat, iar dacă trebuințele cer, spălarea nu se face niciodată înainte de răsăritul soarelui. Ca să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Uilecan, Rudi Ledeanu, ca să ne referim doar la cei ieșeni. Nu putem să nu mai amintim, de asemeni, interpretarea rolului Mama Lucia din Cavaleria Rusticană de Piedro Mascagni (rol la care a ținut foarte mult, ca dovadă că păstrează cu pioșenie măgulitoare autografe acordate de regretații maeștri, după premieră). Cu căldura din glasul acelei mame iubitoare (Lucia), pășind agale părea îngrijorată mereu de soarta iubitului ei fiu (Turidu), pe care avea să-l piardă curând după o luptă a acestuia cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]