363 matches
-
pe care Geo a desenat profilul meu. Cred că o să-i placă. Anca Vieru Efecte secundare Am început să folosesc crema de față cu enzima XYZ de vreun an. Aveam pielea foarte albă și foarte pis truiată, iar la soare pistruii păreau să se înmulțească îngrijorător. Crema promitea uniformizarea tenului și, mai mult de atât, un efect de botox fără neajunsurile provocate îndeobște de acesta expresiei faciale. Iar eu îmbătrânisem. Necunoscuții începuseră să-mi spună „săru mâna“ și „doamnă“, iar copiii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
apoi m-am privit, întâi cu frică, apoi cu atenție. Semnele erau bune. Un pistrui deja dispăruse, un colț al gurii se ridicase. Am continuat tratamentul în fiecare dimineață înainte de a ieși din casă. În fiecare zi mai dispărea un pistrui, se mai estompa un rid, se mai tonifia un mușchi, mă mai privea lung câte un coleg. La câteva săptămâni de la prima aplicare, un prieten pe care nu-l mai vă zusem de mult a remarcat cât de bine arăt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un compliment; nu 108 voiam să îmi fac mari iluzii, am fost întotdeauna o persoană sceptică și era prima dată când mă încre deam într-un produs de teleshopping. Încântată în sinea mea, am perseverat. După șase luni, dispăruseră toți pistruii. Aveam o piele frumoasă, albă, întinsă. Purtam deja cu mine, perma nent, o oglindă mică în care mă priveam pe furiș când ieșeau colegii din birou sau când mă plictiseam la vreo conferință. Copiii îmi spuneau pe nume, taximetriștii mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se duse și se așeză pe bancă lîngă el. Lumina prăfuită a soarelui și lunga călătorie de la Shanghai Îi decoloraseră pistruii lui. În ciuda pieptului și a picioarelor puternice, era mult mai obosit decît crezuse Jim. Din rana inflamată de pe fața lui ieșea sînge și puroiul Începea să i se adune În jurul ochiului. Se Înclină și Îi făcu loc soldatului japonez, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim bănuise că și doctorul Ransome văzuse avioanele. Cu siguranță, doctorul Ransome nu arăta prea bine. De cînd plecaseră de la Woosung, rana de pe obraz Îi infectase tot maxilarul și nasul. Zăcea acum pe podeaua camionului, cu picioarele lui acoperite de pistrui Înfiorător de albe În lumina puternică a soarelui. Dormea, dar părea că se gîndește foarte serios la ceva, cu o jumătate de cap. Ultima dată cînd vorbise cu Jim fusese Înainte de masa de seară, cînd se asigurase ca Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie răpit, strangulat, violat și mutilat. Erau și poze pe pereți, la fel ca acasă la Erskine În Torry, dar copilul de cinci ani arăta cam neîngrijit, cu un păr roșu ca o mătură și cu o față plină de pistrui. — Asta a fost făcută acum două luni, la petrecerea de ziua lui. Logan Își Întoarse privirea dinspre perete către femeia care stătea În ușa sufrageriei. Arăta nemaipomenit: părul roșcat, lung și buclat, Îi cădea pe umeri, un nas micuț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la loc pe scaun, simțindu-se Încântat, bucuros și Îngrozit În același timp. — L-am găsit pe Richard Erskine. Insch trase un dosar de pe birou și scoase o fotografie de opt pe șase a unui băiat cu păr roșcat, cu pistrui și un zâmbet știrb. — Dar Peter Lumley Încă lipsește. Nu prea cred să-l găsim la bunică-sa: tatăl n-are legătură cu copilul. Dar vreau să verificăm oricum. Insch mai scoase o fotografie din dosar. Aceasta nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
paragină. Dacă aveai urgent nevoie de-o casă și n-aveai bani și pretenții, acolo ajungeai. Un afiș de la băcănia de alături anunța: „DISPĂRUT: PETER LUMLEY“ sub o fotografie color cu figura puștiului de patru ani, zâmbind și plină de pistrui. Un șmecheraș desenase o pereche de ochelari, o mustață și scrisese „RAZ O IA ÎN CUR“. La Turf ’n Track nu erau anunțuri publice: doar ferestre negre și un semn de plastic verde cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu imediat ce deschise ușa vopsită În negru a cabinei. Copilul zăcea pe podea, Încolăcit În jurul toaletei, de parcă o Îmbrățișa tandru. Părul său roșu aprins părea șters și palid În lumina rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat, acoperindu-i fața și brațele, lăsând expusă pielea cea palidă a spatelui și stomacului. Nu mai purta nimic altceva. — Bietul de tine, mititelule... Logan se Încruntă, privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
compactă: un birou negru lung, cu un perete de ecrane mici de televizor deasupra lui. Un amsamblu de camere video funcționa, Înregistrând tot ceea ce se petrecea. Iar În mijlocul a toate acestea, stătea un tinerel cu păr blond decolorat și cu pistrui, Îmbrăcat În uniforma standard de agent de pază, maro cu ornamente galbene și o șapcă țuguiată. Arăta ca un răhățel cu pălărie. Le spuse că nu erau camere de supraveghere amplasate În camera unde se petrecuse crima, dar că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jos, iar mâna ei îi făcu mai mult rău. Danny simți că întregul lui trup îl sufoca. Claire își retrase mâinile, le duse la spate și își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei erau pistruiați - cu pistrui ce păreau cancerigeni. Cel din stânga era mai mare și atârna ciudat, iar sfârcurile îi erau închise la culoare și plate, înconjurate de pliuri de piele încrețită. Danny se gândi la trădătorii și mexicanii care îi supseseră. Claire îi șopti „Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Anthony Quinn. Afișa Întotdeauna o jovialitate grosolană. Avea obiceiul să atingă tot timpul oamenii cu care vorbea, bărbați sau femei, Împungându-te În burtă sau Înconjurându-ți umerii cu brațul sau odihnindu-și pe genunchiul tău mâna enormă, plină de pistrui. Dacă era binedispus, putea să-i facă pe cei din jur să râdă cu lacrimi, imitând felul de-a vorbi al vreunui negustor ambulant din piața Mahane Yehuda, jucând rolul lui Abba Eban1 adresându-se unui public format din imigranți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peste o revistă de cuvinte Încrucișate, cu umerii țepeni ca ai unui sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
umerii țepeni ca ai unui sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu poți să citești. Cine a zis ceva despre citit? Trebuie doar să stai în picioare și să te alături celorlalți. Ceilalți opt bărbați se apropiară mai mult. Eu am făcut un pas în spate. Întinse o mână plină de pistrui și mă trase la loc. Începură să se roage. Nu era altfel ca data trecută. Nu înțelegeam cuvintele. Nu reacționam la ritm. Toți din jurul meu își îndoiau genunchii și își aplecau corpurile în față, se îndoiau și se aplecau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile de punte pe care le folosiseră și la îmbinarea scândurilor laterale. Și-a trecut palma peste pinul nefinisat, așa cum, spera Jina, avea să mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o ducă pe Jina la spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike se aruncase complet în acțiune. Bărbatul i-a observat pistruii de pe nas, tunsoarea de copilaș și mâinile micuțe și s-a simțit aproape imponderabil, deconectat de orice mai exista în încăpere: singura lui legătură era cu ea. Jina a crezut că Mike a rămas cu ea din bunătate, dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție solare multicolore și se țineau cu putere de marginile bărcii. Danny avea nisip printre degetele de la picioare și noroi pe sandale. Jina îl tapetase cu loțiune de protecție solară, dar pistruii deja îi izbucniseră pe obraji. Deci ăsta e locul ? a întrebat el. De-aici ați pornit tu și ... tata ? Afară erau treizeci și două de grade și așa ceva era greu de imaginat, dar Jina a clătinat din cap în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene s-a ridicat de parc-ar fi avut o voință proprie. L-a prins de încheietură și, cu degetul mare, i-a mângâiat pistruii care-i bordau vena cea lată și albastră. Irene nu și-a desprins mâna nici atunci când Mary a atras aer în piept, iar Jina și Alice au revenit în tabără cu ochii roșii și brațele înlănțuite în jurul taliilor. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
legați la cap cu bandanele albastre ale lui Drew. În ciuda straturilor de loțiune de protecție solară cu care Jina îi acoperise pe amândoi, și Danny și Charlie se arseseră pe nasuri, iar restul pielii li se întunecase la nuanța mierii. Pistruii lui Danny dispăruseră. Cei doi foloseau două bețe pe post de arme. Danny s-a repezit în față și și-a înfipt bățul-suliță într-un gâtlej imaginar. Apoi puștiul a ridicat pumnii în semn de victorie, iar Charlie a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cercetare privirilor celorlalți. Lia pierdea Întotdeauna, ocupa ultimul loc ca fiind cea mai bronzată. Urmam eu care aduc destul de bine cu o coală de hîrtie, apoi Eva, Baum cea mică, situa tă doar pe locul doi fiindcă era stropită cu pistrui, iar cam pioană ieșea Erica, cea mai luminoasă dintre epidermele noastre greu Încercate de soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul albastru“, după cum aș putea numi astăzi distracția, ne luam adică de bărbie cu vorba: „Ia să-i văd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare din gene apar dacă mi le-nchipui ca atare, dacă le inventez. Imaginea ei, ca să se construiască, să strălucească, are nevoie de timp. Poate doar de cîteva secunde, dar asta Înseamnă tot timp. Nu Îmbrățișez tocmai făptura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să facă pe cineva fericit. Adam nu-și aduce aminte de clipa când a Început să-l privească pe Karl ca pe un tată, nu doar ca pe o persoană cu pielea de culoarea nisipului ars de soare și cu pistrui pe față și pe brațe. și Înclină să creadă că n-a avut nevoie decât de câteva săptămâni ca să-și găsească locul În noua lui lume, o lume În care acel om alb Încetase să mai fie un străin și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]