301 matches
-
să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să descopăr Calea Lactee pe spatele ei. Petre, nu se poate să imobilizezi primăvara în cătușe, păpădia înflorește în certificatul de naștere o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Poloniei...“ Nu mai puteai continua multă vreme zborul prin nori. Erai obligat să arunci o privire spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în urechi pentru a nu mai auzi joagărul, o mogâldeață pe care puteai să o strivești cu o paletă de muște sau să o folosești ca balast pentru o parașută din batistă. Prima care a ieșit pe fereastră a fost pistruiata de Tomaida, cu ochii lucind straniu, nespus de frumoasă în lumina aceea, mergând în transă pe marginea unui canion lunar, în adâncul căruia, încet și greu, curgea vâscoasă noaptea. Am urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Întoarce-te! Ai auzit ce-a spus mama! Întoarce-te acasă! Dar nu Îndrăzneai să te lași văzută pentru că Îți interzisese să Îl conduci la gară și cine știe ce nebunie ar mai fi fost În stare să strige despre fața ta pistruiată. * — ...Era primăvară, Paștele cădea destul de târziu, aproape de solstițiul de vară, care se sărbătorea cu ruguri de foc, cu cântece... Cred că atmosfera asta l-a fermecat pe Walter, așa a intrat În Hitlerjugend cum a plecat tata pe front și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la cap, am reușit să sar la loc, în picioare, aproape înainte ca genunchii să-mi atingă podeaua. M-am uitat împrejur cu coada ochiului ca să mă asigur că nici Chris, nici Misty O’Malley nu mă văzuseră. Doi băieței pistruiați și enervanți m-au arătat cu degetul, după care au râs cu lacrimi de isprava mea. în timp ce eu intram în sala de mese, Misty O’Malley tocmai ieșea, împingându-mă cu grosolănie. N-a fost o atingere ușoară, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de vorbă cu vreunul din ei. El se strecura pe cărările portului ca și cum ar fi fost singur pe lume, dar madame Pitpalac pretinde că în fundul unei magazii se petrec deseori sindrofii de familie. Pe Mașinka am remarcat-o, roșie și pistruiată ca și ceilalți, însă domnișoară care nu umblă cu picioarele goale și care-și păstrează o ținută de fată ce se crede frumoasă. Cu madame Pitpalac se salută, dintr-amîndouă părțile o înclinare delicată din cap și un zâmbet fin, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca viitor bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary, Gerry, Derry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi metamorfozat cumva. — Și doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull și privea spatele lat și pistruiat al monstrului. — Dacă mă doare? Păi, da... normal că mă doare... Vocea lui Bull se stinse și pe față i se așternu uimirea. Dacă mă doare? Cum naiba de îi dă prin cap să mă întrebe așa ceva? Numai că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie trăsnit... Nu, Alan nu se putea gândi la cea mai adecvată sancțiune pentru comportamentul său, dar o castrare publică din partea ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trebui să-i spună totul lui Naomi, dar era o femeie cu mintea deschisă. Milita pentru drepturile homosexualilor... Poate că aflarea veștii despre comportamentul soțului ei față de Bull va fi exact ce trebuie pentru revitalizarea vieții lor sexuale. Apoi chipul pistruiat al lui Bull apăru încă o dată de cealaltă parte a mesei cu biluțe electronice. Era roșu de la bere și pe față i se citeau semnele dilatării vasculare determinate fie de efortul fizic, fie de anticiparea acestuia. Să dea ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Mântuitorul nostru Iisus Hristos). 2. Trebuie să (re)stabilim o relație corectă cu noi înșine. Fiecare dintre noi ar trebui și este dator să aibă o relație corectă cu el însuși. Trebuie să ne iubim (așa cum suntem, grași, scunzi, pistruiați etc.) căci suntem Creația lui Dumnezeu. Trebuie să fim mândri de acest lucru dar, în același timp, să ne comportăm ca atare (tot după modelul Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru). Trebuie să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
flori din reclame, de pe cutiile de ciocolată; sau de la pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
redus regimul alimentar al lui Lucille la de sistemul spartan la cel etiopian. Porumbeii din Central Park sunt mai bine hrăniți decât ea. — Vai, Claire, draga mea, arăți..., Lucille își încheie propoziția apăsându-și mâna încrustată cu bijuterii pe decolteul pistruiat și scheletic - presupun că acesta e un gest care ține loc de cuvinte, de orice adjectiv. Apoi își finalizează ideea: — Arăți exact ca mama ta. Stop cadru - oare Lucille chiar a spus ceea ce trebuia? În mod absolut șocant, Lucille - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai aveam de făcut mare lucru în absența lui - sau, cel puțin, nu aveam suficient de lucru ca să-mi ocup toată ziua. — Jackson nu vine la birou, m-am lamentat către Mara peste zidul despărțitor. Ea a cârmit din nasul pistruiat în semn de consolare. știa că, în ultima vreme, mă simțisem prea puțin provocată. — Claire, sunt Vivian Grant, a zis o voce de femeie aprigă, în cel de-al doilea mesaj. La auzul numelui, m-am îndreptat în scaun. — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te afli pe un platou de filmare? Santinelă însă e cu gîndul aiurea, plimbîndu-și privirea de la bocancii săi grosolani la pantofiorii ascuțiți și lucioși ai Regizorașului. Un platou de filmare e ceva colosal, începe să-i explice, cu gîndul la Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni din lume desfășurat înainte, în care nimic nu se clintește de la locul său fără încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plătit fiica dumneavoastră, șopti Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina, fata mea dragă... Vorbele sale, abia șoptite de această dată, abia auzite, păreau spuse la urechea unui copil pe care trebuie să-l scoli din somn. Pistruiata Începu să se smiorcăie: Io nu mai suport, fetelor! Cine dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o Înmormântare, o naștere, o revoluție. Le privea cu o egală curiozitate, Întocmai cum ar privi o eclipsă totală de soare, o broască țestoasă sau o pictură de Baba ori Ilfoveanu. Cu ochii ei albaștri, cu chipul ei oval și pistruiat, cu sânii ei mici și rotunzi ca două mingi de tenis pe jumătate Îngropate În zgură, cu picioarele ei de 1,20 m (exagera), cu tunsoarea ei à la Rimbaud, cu degetele ei subțiri, uscate și mereu pătate cu tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
larg deschisă, am simțit miros de abur și am știut că totul era pentru mine. Kay era goală sub duș. Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fețele. Paul David Orchard era scund și solid, cu un nas turtit ce-i acoperea jumătate din față și cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]