296 matches
-
că ăștia din grupa noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe ei! Nu-i lăsați să umble... prin alte locuri!“. Râdem cu toții. Nimeni nu se poate ofusca de directețea ei. E mică, blondă, pistruiată, scurtă În picioare. Aleargă după mine să țină pasul. Măresc compasul. Rămâne În urmă. Fuge. Dar râsul ei victorios te urmărește, te ajunge, te cucerește. Ce vrei, așa este ea; ți-a făcut-o, te-a pus in imbarazzo. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de situație: mă privește cu răutate, nu știu de ce Îi este frică de luarea mea de cuvânt; parcă aș avea grenade și bombe În gură. (joi) Colegul meu Simca Moise doarme În patul aflat În continuarea patului meu; este un pistruiat rotofei cu strungăreață, inteligent și cult. L-a debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Englezul cu părul blond-roșcat care stătea lîngă misionară se ridică din genunchi. Avea o rană mare, deschisă, pe frunte și pe obrazul stîng, de parcă fusese lovit de curînd cu patul puștii. Cu oarecare efort, se așeză pe bancă. Picioarele lungi, pistruiate, Îi ieșeau din șortul lui kaki și se terminau Într-o pereche de sandale din curele. Părea să aibă În jur de treizeci de ani, și nu avea nici un bagaj sau alte obiecte, dar avea stilul plin de hotărîre al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gustul acru dulce al frăguței pe care ai dibuit-o sub ierburi, la pata albastră care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii tăi din sat, la Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și cum era nădușită și râdea la tine cu ochii ei albaștri, albaștri, la ciuberele În care se adună apa de ploaie, la ziua În care era să te Împungă taurul de bivoli pe tine și pe mama ta, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
două minute, dar adoarme iarăși și nu ajunge la timp? Sau dacă din cauza frigului nu poate porni mașina, cum pățește aproape zilnic vecinul cu demarorul care tușește Încontinuu? Sau poate că fata asta - Fima și-o imagină: nu prea Înaltă, pistruiată, cu ochi surâzători, deschiși la culoare, păr blond, buclat - obișnuiește să doarmă la studio, pe un pat de campanie, Într-o cameră specială pentru crainici. Asemănătoare Încăperilor de la spital În care pot dormi medicii de gardă. Cum se Împacă soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțin din carnea asta afumată. Sau poate te-ai făcut musulman acum?“. Dorul de vocea caldă și de trupul lui Uri Îi trezi dorința de a-și pune chiar În clipa aceea degetele albe În palma uriașă a prietenului său, pistruiată și noduroasă ca a unui muncitor de la cariera de piatră și de-a crea scântei de spirit, care să schimbe În mod uluitor direcția discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sunt În Întârziere. Trebuie să fug“. Dar de ce? Încotro? În ce scop? Fără Îndoială că și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii răsăritului de soare, promițându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai stăruie bobul de sânge cât ochiul-lui-dumnezeu, rămas de când s-a înțepat în spinul unei roze, desprinsă din creangă pentru altcineva, Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite de ridicolă melancolie, îmi dă certitudinea că mă iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să Îndoia slugarnic În plecăciuni, pencă se-nfiripa alde Lagrange. Pă parola mea dă bărbat că nu-i tratează ca pă gunoaie. Prima, mi-a atras atenția dă chilipirgiu creol două gagioale care seamănă ca surorile, da a mare ie pistruiată, că trage a morcoveață, iar a mică ie la fel, da pă brun și palid. Din când În când, un urs dăstul dă vânjos, care tre să le fie tata, Îmi arunca priviri foribunde, dă parcă io ieram vrun chibiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În bot cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica pistruiată, decât surâse inigmatice și ocheade languroase care, așa cum stătea cei dă față, au luat-o-n faruri pă Jacqueline, a cu bustu mai dezumflat. Poyarré, cu servilismu lui, ne-a făcut cinste c-un rând dă lichior dă anason; mandea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gest impulsiv și egoist. M-am dus drept la apartamentul Fionei și am sunat. Mi-a deschis după un minut sau două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte antipatic în ultimele săptămâni, am îngăimat. Am venit să-mi cer scuze. Păru nedumerită, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amănunțit printre grimase exagerate și făcînd cu ochiul de mai multe ori. Întotdeauna i se adresa lui Duncan de parcă el, Len, ar fi fost mai mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În astea vechi. Totuși, mă ține ocupat. Și pe Julia departe de necazuri. Făcu cu ochiul. Avea ochii negri, ca ai Juliei, cu pleopele grele. Părul era grizonat, dar Înnegrit de mizerie; fruntea și tîmplele erau și ele murdare - sau pistruiate, nu-ți puteai da seama. În timp ce vorbea, o măsură pe Helen cu o privire exersată, destinsă. Oricum, mă bucur că vă interesează. Vreți să stați și să dați o mîna de ajutor? Nu fi prost, tati. Helen are o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de mult, când venise la ei și-l așteptau amândoi pe Edi. Trebuie să fii tare mândru de el! E plin de calități! Și ce mișto desenează! Da, Georgiana îi zâmbea de-a dreptul ironic de pe perete, cu chipul ei pistruiat. De fapt, toate portretele atârnate pe pereți îl priveau parcă în zeflemea. Bobo simți cum îl cuprinde exasperarea. Se năpusti asupra pereților, dând jos toate portretele care îi împânzeau. Le smulse cu furie și totuși cu o oarecare grijă, chiar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara îl recunoscu. în fața ochilor îi apăru chipul Georgianei de odinioară, rotund și pistruiat, înconjurat de bucle cârlionțate. Clara inspiră adânc și se prezentă. Georgiana se bucură s-o audă și glasul îi deveni mai cald. — Vai, ce păcat că nu am drum într-acolo prea curând, aș fi venit să te văd, zău
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să se concentreze atât de intens asupra brațului banal, lipsit de fe minitate, al Ionelei Neacșu, și mai ales asupra brățării ei șerpuitoare din aur masiv. în mod instinctiv, își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
livrescă, Îl Îndreptățea la asta. Pentru el, Andreea era În acel moment, ca și În altele, trecute, În care o urmărise cu privirea, o fată frumoasă și abordabilă, senzuală, având, adevărat, o pigmentație a pielii de-a dreptul stranie. Foarte pistruiată, pielea de pe chipul fetei bătea uneori În portocaliu și, Învăpăiată astfel, contrasta teribil cu o pereche de ochi sticliți și, hai să zic, albaștri. Sau cam așa ceva. Când am văzut-o pentru prima oară, mi s-a părut că seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
plus, cu cât încerci să-l clătești sau să-l cureți cu ștergătoarele, cu-atât se întinde mai tare). Cutuma „căprăriei“ le amintește poate unora de mai ’68, din maldărele de lăzi și fiare contorsionate răsar fesurile studenților și zâmbetul pistruiat al lui Cohn-Bendit, leviere, cărți și cocktailuri Molotov, dar lumea se potolește repede, revoltele de stradă se înmoaie la un kilogram de bere și, a doua zi dimineața, nimeni nu-și mai amintește nimic. Procedeul merita exportat: promovat la Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mireasma ploilor târzii, Pas în doi, Din prea multă dragoste, Clipa de răgaz, Vară senti‑ mentală, Sper să ne mai vedem, Racolarea (1985) ; Noi, cei din linia întâi, Încrederea, Un oaspete la cină (1986) ; Punct... și de la capăt, Primăvara bobocilor, Pistruiatul, Anotimpul iubirii, A doua variantă, Pădurea de fagi, Figuranții, Secretul lui Nemesis, Cale liberă, Vulcanul stins (1987) ; Moromeții, Orele unsprezece, Niște băieți grozavi, Miracolul, Secretul armei secrete (1988) ; O vară cu Mara, Mircea, Există joi ? (1989) ; Cine are dreptate ?, Drumeț
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pe aici nu se trece (1975) 192-193 Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) 234 Pe răspunderea mea (1956) 61, 68, 92, 97, 220 Pentru că se iubesc (1972) 196 Perechile (Le coppie) (1970) 184 Pisica de mare (1963) 111, 114 Pistruiatul (1987) 234 Porțile albastre ale orașului (1975) 193 Post‑restant (1961) 111, 114 Poveste sentimentală (1961) 111, 113, 140, 197 Prea mic pentru un război atât de mare (1970) 193 Premiera (1976) 196 Primăvara bobocilor (1987) 234, 247 Probă de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
autonomizarea formei. Sunt aproape automat substantivizabile și nu pun probleme de decodare semantică adjectivele cu suport [+ Uman], fie ele calificative sau categoriale 8. Unitățile pot desemna însușiri pozitive (inteligenții, frumoșii, cochetele) sau negative (avarul, proștii, lașii, urâții), anumite aspecte fizice (pistruiatul, ochioasa, creola), aspecte legate de vârstă (micuța, tânărul) sau statutul social/profesional (săracii, bogatul, amărâta, publicitarii), rase umane (albii, negrii), orientări și ideologii (liberalii, regaliștii, comunistul)9 etc.: Blondele și roșcatele din concurs au fost devansate de o frumoasă brunetă
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
mă bag eu în treaba lor, în fond fiecare cu felul lui de a fi. Rotaru avea doi copii, un băiețel și o fetiță mărișoară. Mergeau la școala franceză și erau delicioși, inteligenți și frumoși, lucru mai rar întîlnit printre pistruiații lor colegi. Duminica mergeam la plajele de la Les Andaluses, unde o mare de vis scălda un țărm făcut special pentru turiști. Nisipul mășcat, apa caldă și bungalow-urile răcoroase creau bună dispoziție. În duminica aceea apa nu era agitată, numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a intrat în toate ungherele noii lui familii adoptive. Stăpâna de drept și de fapt a casei era cea căreia i se zicea și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
curând o făptură aflată la acel stadiu imprecis de eflorescen]ă a bărbăției timpurii. Purta niște pantaloni cafenii, suflecați până la genunchi, și un maiou alb, rotund la gât, cu ceva scris pe piept. Avea o față osoasă, de o paloare pistruiată care-i punea în lumină trandafiriul aproape dulceag al buzelor întredeschise. Părul blond-roșcat, mai curând încâlcit decât buclat, îi cădea în plete pe umeri, câteva șuvițe răspândindu-i-se și chiar lipindu-se de piatra zgrunțuroasă din spate. Mă fixa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]