281 matches
-
interacțiunilor cu turbulență. Încă este în discuție problema dacă această reacție se transformă într-o detonare supersonică dintr-o deflagrație subsonică. Indiferent de detaliile exacte ale fuziunii nucleare, este acceptat faptul că o porțiune substanțială din carbonul și oxigenul din pitica albă este transformat în elemente mai grele pe o perioadă de doar câteva secunde, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne la ordinul miliardelor de grade. Această energie eliberată din fuziunea termonucleară (1-2 × 10 jouli) este mai mult decât suficientă pentru
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
o perioadă de doar câteva secunde, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne la ordinul miliardelor de grade. Această energie eliberată din fuziunea termonucleară (1-2 × 10 jouli) este mai mult decât suficientă pentru a dezlega steaua; adică, particulele individuale care compun pitica albă capătă suficientă energie cinetică pentru a se putea depărta unele de altele. Steaua explodează violent, dând naștere unei unde de șoc în care materia este de regulă împrăștiată cu viteze de ordinul a 5-20.000 km/s, aproximativ 3
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
5 miliarde de ori mai strălucitoare decât Soarele), cu variații mici. Dacă rămășița supernovei rămâne legată de steaua sa companion depinde de cantitatea de masă împrăștiată. Teoria acestui tip de supernove este similară cu cea a novelor, în care o pitică albă adună materie mai încet și nu se apropie de limita Chandrasekhar. În cazul unei nove, materia căzută cauzează o explozie superficială prin fuziunea hidrogenului, explozie ce nu perturbă steaua. Acest tip de supernovă diferă de o supernovă cu colaps
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
straturile exterioare se extind considerabil. Dacă cele două stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a degenerat într-o pitică albă, cea secundară evoluează ulterior într-o gigantă roșie și situația devine favorabilă acreției de masă de către primară. În timpul fazelor finale cu straturi comune, cele două stele se rotesc una în jurul celeilalte la distanță din ce în ce mai mică, pe măsură ce se pierde momentul
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
primară. În timpul fazelor finale cu straturi comune, cele două stele se rotesc una în jurul celeilalte la distanță din ce în ce mai mică, pe măsură ce se pierde momentul cinetic. Orbita rezultată poate avea o perioadă de doar câteva ore. Dacă acreția continuă suficient de mult, pitica albă poate ajunge în cele din urmă aproape de limita Chandrasekhar. Un al doilea mecanism posibil, dar mai puțin probabil, de declanștare a unei supernove de tip Ia este fuziunea a două pitice albe, a căror masă combinată depășește limita Chandrasekhar
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
câteva ore. Dacă acreția continuă suficient de mult, pitica albă poate ajunge în cele din urmă aproape de limita Chandrasekhar. Un al doilea mecanism posibil, dar mai puțin probabil, de declanștare a unei supernove de tip Ia este fuziunea a două pitice albe, a căror masă combinată depășește limita Chandrasekhar. Într-un astfel de caz, masa totală nu ar fi constrânsă de limita Chandrasekhar. Aceasta este una dintre mai multe propuenri de explicații avansate pentru cazul stelei-sursă anormal de masive (2 mase
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
ani; mult mai puțin frecvent decât apariția novelor. Cu toate acestea, au loc mult mai frecvent coliziuni în regiunile dense ale centrelor clusterelor globulare. Un scenariu probabil este coliziunea cu un sistem binar, sau coliziunea a două sisteme binare cu pitice albe. O astfel de coliziune poate lăsa în urmă un sistem binar de două pitice albe apropiate. Orbita lor se restrânge și ele fuzionează prin straturile exterioare comune. Companioana pitică albă ar putea să adune prin acreție materie și de la
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
frecvent coliziuni în regiunile dense ale centrelor clusterelor globulare. Un scenariu probabil este coliziunea cu un sistem binar, sau coliziunea a două sisteme binare cu pitice albe. O astfel de coliziune poate lăsa în urmă un sistem binar de două pitice albe apropiate. Orbita lor se restrânge și ele fuzionează prin straturile exterioare comune. Companioana pitică albă ar putea să adune prin acreție materie și de la alte tipuri de companioane, printre care o subgigantă sau (dacă orbita este suficient de apropiată
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
moment cinetic spre companioana pitică albă. Spre deosebire de alte tipuri de supernove, cele de tip Ia au loc în general în toate tipurile de galaxii, inclusiv în cele eliptice. Nu se observă nicio predilecție pentru regiunile de formare de stele. Întrucât piticele albe se formează la sfârșitul perioadei de evoluție a unei stele din secvența principală, un astfel de sistem solar cu viață lungă ar putea să ajungă foarte departe de regiunea în care s-a format. Astfel, un sistem binar cu
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
fuziune a heliului, care durează mai puțin de 10% din durata de viață a unei stele. În stelele mai mici de opt mase solare, carbonul produs de fuziunea heliului nu fuzionează mai departe, iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică albă. Piticele albe, dacă au o companioană apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente pentru a determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
heliului, care durează mai puțin de 10% din durata de viață a unei stele. În stelele mai mici de opt mase solare, carbonul produs de fuziunea heliului nu fuzionează mai departe, iar steaua se răcește treptat, devenind o pitică albă. Piticele albe, dacă au o companioană apropiată, pot deveni apoi supernove de tip Ia. O stea mult mai mare, însă, poate crea temperaturi și presiuni suficiente pentru a determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se contracte din
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
elemente prezente în film: mireasa care are pe gât o pată în forma hărții României, fata nebună care umblă prin pădure îmbrăcată în alb și cu o cunună de flori pe cap, piticul din sat care se îndrăgostește de o pitică cu nas de clovn de la circ, inventatorul care poartă pe spate o pereche de aripi și aleargă la final în direcția bisericii în timp ce comuniștii trag în el etc. Dimpotrivă, regizorul Mihnea Columbeanu a considerat că elementele criticate de Andrei Gorzo
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
și perfecționată. Apare o așa numită tehnologie "hyper-assistance" care permite călătoria la o viteză puțin mai mică decât viteza luminii care este folosită pentru a muta o colonie de pe o stație spațială numită Rotor aflată în vecinătatea Pământului spre o pitică roșie recent descoperită, denumită Nemesis. Acolo va fi așezată pe orbita unui satelit semi-locuibil, Erythro, numit astfel datorită luminii roșii pe care o primește de la stea. Se descoperă în cele din urmă că viața bacteriană de pe Erythro formează un organism
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
data scrierii romanului, Numele Nemesis îi fusese dat unui companion ipotetic al Soarelui Pământului, care ar fi putut explica mecanismul agitației periodice a cometelor din norul lui Oort, cel ce determină căderea lor spre interior și provoacă extincții în masă. Pitica roșie din carte se dovedește a nu fi acest companion; ea doar trece prin sistemul solar. Un aspect interesant legat de sistemul planetar din carte este că include o gigantă gazoasă pe nume Megas, care orbitează într-un interval de
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
Megas.) Pentru anul 1989 aceasta era o idee radicală, confirmată în 1995 de descoperirea primei planete extrasolare care orbita o stea asemănătoare soarelui (51 Pegasi), numită "Bellerophon". Mai mult, prima planetă aparent "locuibilă" descoperită, Gliese 581 c, orbitează în jurul unei pitice roșii (Gliese 581) aflată la doar 20.3 ani lumină de Pământ — o asemănare notabilă cu cartea, în care Erythro este primul corp ceresc extrasolar locuibil.
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
rebeliunea. Însă, înainte de a muri, Autarhul reușește să divulge aceste coordonate. Gilbret reușește să scape și dezactivează hipermotoarele, dar este ucis. Nava sare la coordonatele primite de la Autarh, dar ajung într-un sistem în care nu se află decât o pitică roșie. Convins că nu există o planetă pe care să aibă loc o rebeliune, Aratap îi eliberează pe Farrill și pe ceilalți. Biron și Artemisia se căsătoresc, dar Aratap îș avertizează că nu va fi ales Director niciodată. Totuși, există
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
O stea de tipul G de pe secvență principala (tip G V / tip G cinci) și cu luminozitatea de tip V este denumită și stea pitica galbenă. Aceste stele au cca. 0,8 - 1,2 din masa solară și o temperatură la suprafață între 5.300 și 6.000 K. La fel ca alte stele de pe secvență principala, steaua tip G V este într-un proces
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
tip G V. În fiecare secundă, se ard aproximativ 600 milioane de tone de hidrogen în heliu, rezultând 4 milioane tone de materie și energie. Alte stele de tip G V sunt Alpha Centauri A, Tău Ceti și 51 Pegași. Piticele galbene transforma în nucleul lor hidrogenul în heliu, printr-un proces de fuziune nucleară. Cuvântul „pitica”, utilizat pentru desemnarea acestor stele, face referire la clasa lor de luminozitate "V". Temperatura lor de suprafață este cuprinsă între aproximativ și 6.000
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
Când se va întâmpla acest lucru Soarelui, el se că extinde și va înghiți planetele Mercur, Venus și Pământ. Mai târziu se va prăbuși pe el însuși, lăsând în urma lui o bună parte din gazele componente, pentru a forma o pitica albă înconjurată de o nebuloasa planetară. Soarele este exemplul cel mai cunoscut de pitica galbenă. În jur de 10 % din stelele din Calea Lactee sunt pitice galbene. Steaua Kepler-22 găzduiește Kepler-22b, prima exoplanetă descoperită orbitând în zona locuibila a stelei sale
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
planetele Mercur, Venus și Pământ. Mai târziu se va prăbuși pe el însuși, lăsând în urma lui o bună parte din gazele componente, pentru a forma o pitica albă înconjurată de o nebuloasa planetară. Soarele este exemplul cel mai cunoscut de pitica galbenă. În jur de 10 % din stelele din Calea Lactee sunt pitice galbene. Steaua Kepler-22 găzduiește Kepler-22b, prima exoplanetă descoperită orbitând în zona locuibila a stelei sale. Printre cele mai notabile pitice galbene, se pot cita Alpha Centauri A, Tău Ceti
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
el însuși, lăsând în urma lui o bună parte din gazele componente, pentru a forma o pitica albă înconjurată de o nebuloasa planetară. Soarele este exemplul cel mai cunoscut de pitica galbenă. În jur de 10 % din stelele din Calea Lactee sunt pitice galbene. Steaua Kepler-22 găzduiește Kepler-22b, prima exoplanetă descoperită orbitând în zona locuibila a stelei sale. Printre cele mai notabile pitice galbene, se pot cita Alpha Centauri A, Tău Ceti, si 51 Pegași.
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
nebuloasa planetară. Soarele este exemplul cel mai cunoscut de pitica galbenă. În jur de 10 % din stelele din Calea Lactee sunt pitice galbene. Steaua Kepler-22 găzduiește Kepler-22b, prima exoplanetă descoperită orbitând în zona locuibila a stelei sale. Printre cele mai notabile pitice galbene, se pot cita Alpha Centauri A, Tău Ceti, si 51 Pegași.
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
ochii pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principala de clasă spectrala F5 IV-V, numită A, si o pitica albă cu clasa spectrala DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină. Numele său provine din greacă veche: "προκύων", transliterat "prokýōn", care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]
-
11 picioare înălțime și exoschelete portocalii. Toți membrii rasei par a fi femele. Dacă oamenii se îmbată cu alcool, la aceștia efectul beției este provocat de curentul electric. Planetele lor de origine sunt mici planete aflate lângă stele de tipul pitica roșie. Caută compania altor ființe simțitoare și sunt foarte inteligenți. Unitățile monetare folosite pentru comerțul cu Chirp-Oamenii sunt numite 'svith' și comercianții sunt menționați în povestirea "Cruel and Unusual". Când au ajuns prima oară pe orbită în jurul Lunii în nave
The Draco Tavern () [Corola-website/Science/327480_a_328809]
-
de cel puțin opt ori decât o „planetă clasică”, aflate pe orbita Soarelui, dar nu ar fi fost o clasificare oficială a UAI. În propunerea sa de rezoluție, UAI nu a făcut recomandări privind distincția între o planetă și o pitică brună. Votul asupra propunerii a fost programat pentru data de 24 august 2006. O asemenea redefinire a noțiunii de „planetă” ar fi putut duce la schimbări în clasificarea obiectelor transneptuniene Haumea, Makemake, Sedna, Orcus, Quaoar, Varuna, , Ixion, și asteroizilor Vesta
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]