2,526 matches
-
propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspîndită în text par să-l cheme". Chiar dacă propune, în spirit postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu nimic din merite, ba din contră. Cel mai greu lucru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga Geniului. Tocmai fuseseră eliberați cu toții din pivnița Comitetului Central. Abia ce se treziseră din beție, că li se și dăduse iar drumul pe străzi, dom’ Roja. — Orice s-ar întîmpla va trebui să rămînem uniți, zice domnul Președinte, înțelegerea e înțelegere, pe lîngă asta îi vom primi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Kawabata e doar un personaj. -S-o crezi dumneata, mai spune Antoniu, smulgând din mâinile readactorei caietele, și ieșind trântind ușa. Final de carte -Kawabata, nu era singura editură, sunt zeci, poate sute.... O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub cinematograf, cu totul Întâmplător: mergând prin oraș fără speranța că voi găsi un adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul a ieșit de câteva minute din pivniță, după ce a plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu, categoric nu, am răspuns. Sigur că sunt. Îmi pare grozav de rău pentru covor. Ar fi bine să plec. Am lăsat lada în hol. E vreo problemă dacă rămâne acolo? Dacă nu te superi, poți s-o duci în pivniță? spuse Palmer. Las-o acolo jos, dar nu-ți pierde timpul și cu aranjatul sticlelor. Menajera noastră vine la o oră imposibilă, mai e și lăptarul, și băiatul cu ziarele și tot felul de indivizi ciudați care trec pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pe fundalul așternuturilor albe umerii lor se atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă. M-am așezat pe un scaun de bucătărie rupt. Mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă. M-am așezat pe un scaun de bucătărie rupt. Mă durea piciorul cu care lovisem lada. Am constatat că băgasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe pantaloni și pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un fior și mi-am ridicat gulerul hainei. M-am trezit întrebându-mă cum o fi arătat o cameră de gazare. Vinul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un gong. Pe treptele pivniței își făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un gong. Pe treptele pivniței își făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu încercasem să o scriu pe cea de a patra, care Dumnezeu știe cum ar fi ieșit. Cea de a treia scrisoare era, fără îndoială, cea mai sinceră dintre toate, întrucât nu aveam nici un fel de remușcări cu privire la scena din pivniță. Singurul lucru pe care-l regretam, în mod paradoxal, era faptul că nu fusesem treaz deși, dacă aș fi fost treaz, scena cu siguranță n-ar mai fi avut loc. Însă îmi aminteam scena cu o oarecare satisfacție amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care îl încercam în timp ce mergeam cu trenul spre Cambridge, era acela de uimire în fața sursei dragostei mele și a naturii sale. Când începusem, fără știrea mea, să o iubesc pe Honor Klein? Oare atunci când o trântisem pe jos în pivniță? Sau poate atunci când o văzusem tăind șervetele cu sabia de samurai? Sau poate chiar mai de mult, în clipa aceea stranie când o văzusem, ca pe un cavaler cu pinteni și zale, înfruntându-i pe cei doi suverani aureolați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuvinte m-au surprins. — De unde ai știut că sunt aici? Am ezitat și mintea mea a început să se trezească. Întrebarea scotea la iveală două lucruri, fără îndoială, legate între ele: că Honor nu-i povestise lui Palmer episodul din pivniță și că Palmer credea că am venit la Cambridge în căutarea lui. Dacă ar fi știut de episodul din pivniță ar fi putut să-și închipuie că am venit să o caut pe Honor. Cu toate că pasiunea mea pentru Honor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Întrebarea scotea la iveală două lucruri, fără îndoială, legate între ele: că Honor nu-i povestise lui Palmer episodul din pivniță și că Palmer credea că am venit la Cambridge în căutarea lui. Dacă ar fi știut de episodul din pivniță ar fi putut să-și închipuie că am venit să o caut pe Honor. Cu toate că pasiunea mea pentru Honor era deocamdată ceva atât de improbabil și de ieșit din comun, un psihanalist ar fi putut să o intuiască prin interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă minunam văzând că, după atât de puțin timp, ea exista pentru mine într-un mod absolut necesar și atotcuprinzător. Dar ceea ce mă urmărea în primul rând era gândul că ea nu-i spusese nimic lui Palmer despre scena din pivniță. Cel puțin nu-i spusese nimic atunci; și, plecând din acest punct, pe măsură ce gândurile mele alergau nebunește pe același traseu, ajungeam să măsor cu disperare distanța dintre atunci și acum. Atunci eu eram liber și credeam că și ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
e loc” sunau de parcă a fi străbătut întreg universul și l-ar fi strâns tot într-o cutie. Așa ceva nu puteam accepta. — Când ți-ai dat seama că te iubesc? am zis. Întrebare de îndrăgostit... — Când m-ai atacat în pivniță. — Așadar ai știut ce a însemnat venirea mea la Cambridge? Da. — Dar nu i-ai spus nimic lui Palmer. Ea a continuat să mă fixeze cu privirea și am zărit din nou șarpele privind rece prin ochii ei; și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cândva. Nu răspunde la această scrisoare care reprezintă, din partea noastră, un semn hotărât și final de bun-rămas. P. Am pus scrisoarea în buzunar și am rămas neclintit câteva minute. Apoi am deschis dulăpiorul și am căutat pahare. Am coborât în pivniță după șampanie. Abia după ce am luat sticla mi-am dat seama că am găsit-o pe întuneric. M-am întors în salon. Conversația dintre cele două femei se întrerupse brusc și amândouă m-au privit cu neliniște, așteptând să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
promisiune tainică. („Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred că Înseamnă? În sfârșit, Încercând să aflu acest lucru, am coborât În pivnița cu cărbune a lui Heino, de pe colț, și am sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-o să sufli o vorbă surorilor mele. (Avea patru, toate mai mari decât ea. ) Am dat din cap solemn, nefiind sigur ce voia să spună, dar Încântat de o confuzie incitantă care se stârnea În mine. Am coborât scările spre pivniță mână-n mână. Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
desigur, ceea ce mă rugase domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de trupuri bronzate. Cine era Chérie? Pudelul lui Heino, lăsat de obicei să alerge liber. Cine era Heino? Proprietatul pivniței cu cărbune de pe colț. Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea strălucit. La Început Chérie a alergat Într-un arc larg, apoi, plictisindu-se de asta a Încercat să-mi ia bețele chiar din mână. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]