740 matches
-
un tablou la cap de pat, Ca icoană în perete. Mama mea frumoasă zână, A plecat în zi de primăvară, Plângea ținându-mă de mână, În suflet cu durere amară. Când pleci în luna Mai de acasă, Cu alai de plânsete și flori, O întrebare simplă nu te lasă, De ce să mori? De ce să mori? Referință Bibliografică: De ce să mori? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 413, Anul II, 17 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
DE CE SĂ MORI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356310_a_357639]
-
Mai trece un an - rezist tentației să mă iau după el Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Crăciun - un câine adulmecă cutia cerșetorului Mențiune - Dan Norea tonuri de verde - lumina Crăciunului miroase a brad Mențiune - Valeria Tamaș înecate-n râu atatea stele - plânset de copil Etapa 60 -12 I 2009 Locul I - Virginia Popescu noapte cu lună - doar umbra pe zăpadă tovarăș de drum Locul II - Corneliu Beldiman Din altă toamnă o frunză într-o carte - dorul vechi din nou Locul II - Livia
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
necesară pentru ca ea să fie transformată în regina unui nou regat. Regat în care Bătrânul era, evident, în plus. Simina suferise destul prin pricina primului bărbat al ei, ce-o abuzase fizic și psihic, ani în șir, până când, sătul de plânsetele și reproșurile ei interminabile, hotărâse să plece fără adresă și s-o lase în voia sorții. Ajunsă nevastă de patron, Simina nu mai dorea să accepte niciun compromis. Anii de foame și umilințe îi ascuțiseră destul simțurile ca să fie capabilă
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
tot avut vreo doi anișori și jumătate, mâncam cu descântecele bunicii, biata de ea... Obosită, în arșița verii, lângă cuptor, trebuia să-mi ticluiască o nouă poveste, despre brânzoaice și zâna acestora și când continuarea nu era pe placul meu, plânsetele și bocetele mele de prunc răsfățat, o întrerupeau. Iar dânsa, „buna-bunelor”, mă întreba cu smerenie: „Dar cum a fost? Spune tu mai departe și iart-o pe bunica, e bătrână, pesemne că a uitat!" Și continuam eu cu zâne supărate, zmei
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VIAȚA MEA Viața mea e-o poezie Care plânge și suspină, E un gust trist de vioară, E un dor ce se închină. Viața-mi e-un zbor în patimi, E un plânset ne-ntrerupt, E un vers ce curge-n suflet, E un amurg prelins în lut. Viața mea e-o așteptare, E-un poem plin de iubire Ce e picurat de doruri În răni de dezamagire. Viața mea e numai jale, E
VIAȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369086_a_370415]
-
într-o seară, În sinea mea credeam că-s îndrăgit Precum arcușul pe a lui vioară Ce mângâie o coardă și-i iubit. Un gol adânc simții în suflet Și mă mințeam că nu mă doare, Dar cine să m-aline-n plânset, Eu nu mă mai simțeam în stare. I-am zis că pentru mine-i bine, Că n-am trăit cu ea adevărat... Și-atâtea lungi mustrări de sine Mărturisesc că n-am aflat. Beam vin să nu-mi aduc aminte
TARDIV de VASILE COMAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370911_a_372240]
-
din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Semeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșește Mantia-și trece-n grabă pe creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
dragă. Uneori mă făcea să plâng ducându-mă la școală cu ea unde era suplinitoare pentru o perioadă scurtă de timp. Acolo mă punea în prima bancă de nu știu ce se întâmpla cu mine pentru că mă apuca o rușine și un plânset de trebuia să mă scoată pe hol. Mă certa și mă pedepsea deoarece mâncam văr de pe pereți de tot timpul trebuia să umble după mine să vadă ce fac. Toate acestea mă amuză acuma când mi le aduc aminte. La
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
impecabilitatea exprimării - transmite sentimente izvorâte din sensibilitatea și puritatea sufletească a fratelui de limbă română: „Român bătut de soartă din toate patru vânturi,/ Cât n-ai pierit cu totul, nici n-ai căzut în hău,/ Adună-ți limba mamei din plânsete și cânturi/ Și slava din anale și vin la neamul tău.” („Auzi?...”). Concluzia întregului discurs liric este exprimată într-o asociere măiestrită de epitete și comparații cu valoare metaforică, și grație puterii miraculoase a Logosului, în ipostaza sa de limbă
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
picioare, privind speriată spre televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase stupefiată... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase stupefiată... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan 01.07.2015 Iași
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii române Nu-i în lumea ast-atâta foc Jar de maci în trunchiuri de cuvinte Auriu din lanuri prinse-n joc Cu albastrul cerului, cuminte, Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechi Unde spiritul în veci nu moare
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Imponderale zâmbete Mă înconjoară Rătăcitoare suflete Mă ispitesc Catastrofale “saune” Mă înfierbântă Risipitoare ,nopțile Mă însoțesc Fundamentale,clipele M-avertizează Restabilindu-mi cumpene Mă lămuresc Cosenzuale,fetele Mă înfioară Retroactive-n plânsete Mă obosesc Tălmăcitoare gânduri Mă luminează Strălucitoare-amoruri Mă-mbogățesc... Dan Mitrache 31.09.2015 Referință Bibliografică: SPLEEN / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Mitrache : Toate Drepturile
SPLEEN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369514_a_370843]
-
Creștinismului, al „civilizației Creștinismului“, Catedrala Notre Dame (de Paris): «În tremur viul mușcă frigul / Perfect, sperjurul din vitralii, / Iar lăcrimarea rupe digul / Când pe picioare speli canalii. // Cerșetor la lună prea umil, / Neștiind la care rug mă-nham, / Praștie din plânset de copil / Spărgând vitraliile Notre Dame, // Trăiam becisnic cu hamalii / Ruga sub vulcanii noroioși, / Abia mocnind înspre vitralii / Sparte chiar de sfinți cu ochii scoși.» (Vitralii sparte, p. 6). Verismul „cancerizării“ eurosimbolurilor de panou central-creștin, între care un distinct-incendiar loc
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
care se confruntă lumea actuală, la potopul de indiferență și dezumanizare. Nevoile celor mulți nu mai sunt propriile noastre nevoi, fiecare obligat fiind de a trăi în propria carapace, aparent indestructibilă, până unde nu se mai aud vaietele celor nevoiași, plânsetele celor aflați în suferință, nici măcar clopotele ce îndeamnă la trezire... (Ropes of bell). Melancolia este și ea prezentă în lirica lui Lucian Dumbravă, făcând trimitere directă la vârstele inocenței - COPILĂRIA - când simplitatea vieții se traduceau prin bucuria și zâmbetul citit
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
bine, În sufletu-ți trăiește-un vârcolac, Doar ghinionului îi faci pe plac; Sterilă-i fericirea pentru tine. Din ne-curată, tristă contopire Vezi doar că timpul ninge peste fire; Ce vină are îngerul de pază C-auzi decât un plânset hăulit- De om și maidanezul hăituit, Când ai ales opusu-i de veghează? (din vol. ”Poleind rotundul lunii”, 2015) Referință Bibliografică: STERILĂ / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1640, Anul V, 28 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
STERILĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369642_a_370971]
-
de ce nu mai vrei să mai crezi Că iubirea e unică-n lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi... Se aud pașii unei singurătăți Care flutură în zare marama Ca un semn al unui plânset Ce bate la ușa necunoscutului. - Lasă viața să-și urmeze cursul! susură râul păcii... Ploaia binecuvântărilor veni-va Ca un început plin de lumină, Cântat de veșnicie... Ca un sărut al eternității. Și lacrimile s-au transformat în versuri. Cluj Napoca
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
fericirea...care înseamnă dragoste! Dar cine ar putea vorbi despre dragoste dacă nu Cineva care iubește fără să ceară nimic? Da! Dumnezeu vorbește despre dragoste in fiecare zi. Știți Cine e Dragostea? E EL! Dumnezeu! Cluj Napoca, 20 iulie 2015 Îndemn Plânset, șoapte și ruine Se găsesc la orice pas Rătăciri prin astă lume Și tăceri fără popas. Răni și lacrimi și durere Împletite sunt mereu Și cântată e iubirea Cea fără de Dumnezeu. Mulți se plâng că sunt uitați Și nu văd
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
ploconim pentru un pumn de cenți, Zidim bordeie, dar visăm palate. Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet. Cu bucurie ni l-am da la schimb, De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb, Doar să scăpăm de-al negurilor plânset. Și speriați de viciul îndoielii, Ne-nghesuim, pasibili delicvenți, Pe-un raft subtil, croit pentru clienți Sătui de exercițiul temenelii. Referință Bibliografică: ZDRENȚELE DURERII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
Decembrie. Pentru a diminua fobia micuților, scaunele de frizerie fuseseră înlocuite cu altele, întruchipand diverse animăluțe - căluți, elefanți, măgăruși sau girafe - pe care încaleca cel „condamnat” la tuns, în timpul „supliciului”. După numeroasele vizite facute la zburlici, soldate cu țipete și plânsete de fiecare dată, ai mei au izbutit să „negocieze” cu mine un ritual, menit a le aduce liniștea atât lor, cât și bieților frizeri. Un întreg ceremonial preceda tunsul: mai întâi vizionarea unui film, la cinematograful Progresul, aflat în incinta
LA ZBURLICI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368155_a_369484]
-
memorarea era un lucru banal, cultura lor necunoscând scrisul, așa încât se obișnuiseră să memoreze poveștile populare și istoriile familiilor gentilice. Cum se zice că ar fi afirmat unul din cursanți, în Navajo totul se află în memorie, cântece, rugăciuni, orații, plânsete, râsete sau invocații ritualice, absolut totul. Așa am fost crescuți, a conchis “individul”. Mai citeam că specialiștii au numit limba Navajo o “succesiune stranie de sunete guturale și nazale, de ți se împleticește limba în gură, nici măcar nu putem s-
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRIBUT Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet, Sperând să fiu scutită de veșnice poveri Și am primit răsplată un iluzoriu plânset, Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri. Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă: La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer. Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer! Plătesc și pentru
TRIBUT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354487_a_355816]