1,291 matches
-
s-au prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă în fiecare joi, chiar dacă plouase în ajun... După cam trei săptămâni am înțeles însă că efortul meu este zadarnic, copăceii își pierduseră toată frunză, ramurile plăpânde se pleoștiră și nu se puteau deosebi prea mult de parii subțiri de care erau legați. Am considerat că e de datoria mea să-i contactez pe cei doi vecini pe care îi consideram implicați în misiune și erau mai
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
Cănd pentr-o primăvară timpurie, Era nevoie de-un sărut de soare Din care sa rasară câte-o floare. Și după cum ne spune chiar cuvântul, Când soarele a sărutat pământul, Pe locu-acela gol și mititel A răsărit atunci un ghiocel. Plăpând, dar și vioi nevoie mare, Și-a ridicat privirea către soare, N-a mai avut răbdare nici să crească Și caută cuvinte să vorbească. Voia să spună, micul ghiocel, Ca primăvară vine de la el. Dar s-a lovit de vorbă
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
Iar alte vorbe-au spus-o răspicat, De soarta primăverii... “vinovat”, N-ar fi chiar răsfățatul ghiocel, Ci mai degrabă, un zburdalnic miel. Cand vorba-i rea, e-atâta de grăbita, Prea multe guri în jurul ei se-agită. Vă-nchipuiți, plăpândul ghiocel, Cât l-a durut,,, când au ajuns la el. A plâns din greu, cu lacrime de roua. Hăinuța lui s-a despicat în două. De-atunci răsare foarte rușinat Ținându-și căpușorul doar plecat. Și peste toate, timpul a
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
o carte în care adună poezie scrisă cu gingășia și puritatea lacrimii călduțe de copil când sufletu-i se îmbată cu miresmele amintirilor copilăriei și, mai nou, a adolescenței timpurii, semnând cu toată încărcătura de sentimente ce-i stăpânește ființa plăpândă patru capitole, elemente care amprentează vizibil viața și creația ei: „Nostalgice chemări, copilărie”, „Mamei dăruite”, „Primăvara amintirilor” și „Suflet de colindător”, în care a așternut cu migală, cu strădanie, dăruire și har trăiri inedite... 2. MIHAELA OANCEA (BUCUREȘTI) - ARMONIA CONTRARIILOR
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă ... Citește mai mult MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAINăframa dumitale-ți este ninsăDe anii ce-au trecut doar cu povară,Dar veșnică și flacără nestinsăCerți vremea scursă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
candela În fereastră , Prea mulți ani . Mi se topește ceară , Mireasma de lumină , S-a risipit zadarnic În nopți târzii de toamnă . Aș vrea s-adorm , Acuma , Cănd vremea se răcește Și-mi bat furtuni La ușă . Mi-e falacara plăpânda Și vântul , da s-o stingă . Mă iartă , dar , viața ! Nu fug din calea sorții , Dar vreau puțină pace , Un cer cu stele lucii , În nopțile de vară . Vreau , somnul să-mi cuprindă În palme diafane , Trupul că firul ierbii
MA IARTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383637_a_384966]
-
Ucenicul Theo Răpan nu avea cum să nu se adreseze direct marelui maestru italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei, plecând de la un strat fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai viețuiesc. Nu degeaba se spune că eu aș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
măsoară atingerea, în pașii ce încep să ne adune mersul ce ne a tot căutat printre drumuri. Nu mult după aceea , putem mirosi împreună aceleași emanații florale îmbătându ne reciproc cu asemănări și promisiuni tacit acceptate, până când ajungem în vârful plăpând , întrecem măsura și culegem primul fruct ivit din întâiul sărut. Apoi, apa dragostei începe să curgă firesc, ca un izvor ce alearga să întâlnească marea cea mare. În zbaterea ei străbate poieni parfumate ,dealuri și munți plini de pietre , strecurându
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZI DE PAȘTI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZI DE PAȘTI Fermecătoare și cuminți, Cioplite-n filigran de ceară, Se-alintă-n soarele cu dinți Plăpânde flori de primăvară. Copiii, în hăinuțe noi, Ies pe la porți în ulicioară; Pe luncă-n mărunțele ploi Răsar lăstari de sălcioară. Simți îngerii trecând în zbor Ca o lumină de făclie Și îi auzi cântând în cor, În iz de
ZI DE PAŞTI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383235_a_384564]
-
am venit, Măria-Ta, și-ți mulțumesc că m-ai chemat. — Cu gânduri bune să te și întorci, Drăguțescule - răspunse binevoitor voievodul. — Să te-audă Dumnezeu, Măria-Ta. Să m-audă, Drăguțescule - zise Sima-Vodă. Paulina veni și ea și-ngenunche plăpândă, uitându-se spre Ruxăndrița. — Niciodată Doamna nu fu mai frumoasă - spuse ea subțire. — Bine, bine - făcu grăbit Sima-Vodă - duceți-vă și luați loc, că uite, vine grosu’. într-adevăr, în ușă apărură mai mulți boieri cu giupânesele și fiicele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în subiect a noi și noi personaje. E pentru prima oară când toți patru suntem obosiți. S-a mai întâmplat de-a lungul acestei istorii să mai obosească câte unul din noi, în special cel cu descrierile, o fire mai plăpândă și nițeluș astmatic; mărturie stau episoadele cu numerele 23, 71, 104, 160, când descrierile fie că lipsesc cu desăvârșire, fie că sunt, estetic vorbind, jenante. Dat și cel care conduce acțiunea n-a fost mereu în cea mai bună formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei de toporași și zambile îmbătate de parfumuri, coronița din smarald și pantofi de cristal, începe să danseze. Prietenul ei, ghiocelul, cu gluguța lui de argint, mică și delicată, se plimbă, învârtindu-se, peste tot. El, primul vestitor, mic și plăpând, a scos căpșorul de sub plapuma de nea. Fluturașii cei zglobii stau la rând pentru a fi pictați în culori deosebite de minunata primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
gândul la el, și nu cu mine. El nu prea mă băga în seamă, dar îmi amintesc că într-o seară, când stăteam cu el în sufragerie și o așteptam împreună pe tanti Mae, mi-a zis că arăt tare plăpând și m-a ciupit atât de tare de braț încât mi-a rămas o urmă colorată vreo săptămână după aceea. Mi-era prea frică de el ca să țip, dar am țipat la el suficient în vis, când îl vedeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și se căsătorește cu Maria Skuratova, fiica lui Ivan cel Groaznic. Un deceniu mai târziu, țarul Ivan cel Groaznic o alege pe fiica lui Godunov drept soție pentru fiul său Fiodor. Țareviciul era plăpând, bolnăvicios și cu vădite probleme psihice. Aflat pe patul de moarte și, cunoscând această stare de fapt, puternicul țar îi cere lui Godunov să îl sprijine pe fiul său, întărind această cerere și în fața consiliului aristocraților de la curte. Desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise brusc tăblițele, schițând un semn rapid de salut. Între timp, Arrigo părea să se fi apropiat de concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
subțire de groază de la suprafață, iar acum se mișca Într-o regiune În care picioarele și teama de ziduri albe erau reale, lucruri vii, lucruri pe care trebuia să le accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de acord cu dumneata. - Știu, a zis Amory, mișcându-și capul cu tristețe În sus și În jos. Dar nu mai are nici o importanță. Cât de curând, cred, oamenii vor veni să-și ia singuri ceea ce doresc. Dinspre omul cel plăpând s-a auzit un șuierat furios: - Mitraliere! - A, dar dumneavoastră i-ați Învățat cum să le mânuiască. Bărbatul cel mare a clătinat din cap: - În țara asta sunt destui proprietari care nu vor permite așa ceva. Amory ar fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le spălase, de aburii fantastici ai tuturor verzelor călite pe care le gătise în scurta și neîmplinita ei viață, îmbrățișată de orice muzică ar fi vrut să asculte, de orice muzică ar fi vrut să acompanieze cu ritmul inimii ei plăpânde și cu tremuratul coapselor ferme. Horațiu era aproape de leșin. Simțea că această sublimă despuiere este ireversibilă, că atunci când dansul va lua sfârșit, va lua sfârșit și ceva mult mai important din viața lui. Mariana murea încet. Își dădu jos slipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Mulțumesc Dumitale. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi, mai la vale. - Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Începi, rogu-te, cu mine. - Te-aș culege, rigă blând... Zorile încep să joace Și ești umed și plăpînd: Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Așteaptă de te coace. - Să mă coc, Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ciclic: E ADDENDA ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc veșmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]