829 matches
-
și nu vin sub nici un raport în considerația perspectivei noastre teologice. Am spus că arta, deși aparține ca și morala rațiunii practice, își are legile proprii, altele decât cele morale. Aceste legi se pot reduce la principiul perfectei conformități a plăsmuirii obiective cu viziunea subiectivă. Truda titanică a unui artist, ca artist, e să realizeze acesta perfectă conformitate. El e, din acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plăsmuiește. O apreciere morală nu încape în acest domeniu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să-l populeze cu fantome explicative, ce nu au în realitate nici o valoare științifică. Inconștientul e necunoscutul din noi, adică tocmai partea care scapă investigației științifice și controlului inteligenței. Incontestabil că el joacă un rol în viața omenească și în plăsmuirile noastre; dar a-l investi cu toate atributele puterii creatoare înseamnă a face din om o jucărie a forțelor oarbe, un iresponsabil de ceea ce creează el mai înalt în această lume, o biată cârtiță care sapă din instinct, fără conștiința
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o funcție inteligenței personale în cele mai înalte plăsmuiri ale omului. După concepția noastră teologică în acord cu cea mai sănătoasă filosofie, lumina minții sau spiritul e ceea ce distinge pe om de restul făpturii văzute, iar creațiile de cultură, care nu există decât în sfera umană, poartă pecetia acestui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
depozitează în adâncul sufletului după ce au trecut valorificate artistic prin sita atenției. Trăirea lui e o selectare continuă și firească după modul artei, care domină în personalitatea lui. Arta în artist, chiar când nu e angajată în lucrarea tehnică a plăsmuirii exterioare, e felul neîntrerupt de a trăi și de a interpreta experiența vieții. Oricât de variat, materialul depozitat în adâncul sufletului, din care se vor cristaliza operele, e selectat mulțumită acestui fel de a fi al artistului. Fulgerul inspirației conturează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spiritualism abstract, Biserica a fost nevoită să inventeze o mitologie pentru a da material artei. A susține însă o asemenea idee înseamnă a nega întruparea concretă a lui Dumnezeu și acțiunea harului care spiritualizează și îndumnezeiește concretul omenesc. Mitologie înseamnă plăsmuire a fanteziei și cuvântul nu-și are locul în sfera conceptelor creștine. Astăzi, o discuție cum e cea ridicată de romanticii germani asupra incompatibilității creștinismului cu arta nu mai înfățișează decât un interes istoric, ca produs al unor inteligențe încă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religios. În ordinea logică, ea corespunde deosebirii dintre metafizică și teologia revelației. Filosoful însă cugetă universalitatea lucrurilor. Artistul se adâncește în ea prin contactul afectiv al intuiției estetice. Și precum metafizica e schița logică naturală a adevărului revelat, tot așa plăsmuirile artei schițează sublima experiență a contemplației mistice, și preînchipuie în aparențe fermecătoare frumusețea transcendentă a lui Dumnezeu. GENIALITATE Șl SFINȚENIE între genialitate și sfințenie se fac unele apropieri ce ne obligă la un popas în jurul acestei teme. Nu încape nici o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează după chipul lui Dumnezeu imaginea frumuseții, a cărei desăvârșire o întrezărește în descoperirile de fulger ale fanteziei. El e singura făptură din lumea văzută, care imită în plăsmuirile lui, nu natura, ci pe însuși Dumnezeu creatorul. De aceea geniul e numit „creator în gradul al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii desfigurate de urâtul păcatului, un simbol al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
propriile-i cuvinte: „Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. Categoriile acestea pot fi produsul unor funcții inconștiente, dar numai în sens liminar „inconștiente”. Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la întâmplare, ci se razimă pe o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. Categoriile acestea pot fi produsul unor funcții inconștiente, dar numai în sens liminar „inconștiente”. Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la întâmplare, ci se razimă pe o amplă construcție metafizică a inconștientului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt înzestrate cu funcții creatoare, plăsmuitoare. Inconștientul structurat astfel e un adevărat cosmos subteran, pe care îl purtăm în noi fără să știm, dar un cosmos alcătuit din forme potențiale, din tipare anticipate ale operelor ce izbucnesc la lumină, în plăsmuirile artei. Stilul viitoarelor plăsmuiri e dat ca într un fel de apriorism inconștient în această matcă, precum forma pruncului ce se va naște preexistă în sânul mamei. Stilul, atât al unei opere individuale cât și al unei culturi întregi, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatoare, plăsmuitoare. Inconștientul structurat astfel e un adevărat cosmos subteran, pe care îl purtăm în noi fără să știm, dar un cosmos alcătuit din forme potențiale, din tipare anticipate ale operelor ce izbucnesc la lumină, în plăsmuirile artei. Stilul viitoarelor plăsmuiri e dat ca într un fel de apriorism inconștient în această matcă, precum forma pruncului ce se va naște preexistă în sânul mamei. Stilul, atât al unei opere individuale cât și al unei culturi întregi, e determinat astfel de logosul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost cu neputință ca puterea lui creatoare să nu ajungă la conștiința de sine. Căci stilul bizantin se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice, ce și-ar muia rădăcinile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puterea lui creatoare să nu ajungă la conștiința de sine. Căci stilul bizantin se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice, ce și-ar muia rădăcinile în entuziasmul primar inconștient
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
logic decât să vedem în această acțiune un asalt continuu și gigantic al omenirii de a recuceri, de a reface pe fața globului pierdutul paradis pământesc? Și dacă cultura, în cea mai înaltă și mai spirituală semnificație a ei, e plăsmuirea unui simbol al frumuseții ideale, ce ne oprește să-i identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul nemuritor? Pentru sensibilitatea creștină e prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de civilizare se manifestă apriga voință de a intensifica viața aici și acum, în marginile imanenței, dimpotrivă, în orice creație înaltă de cultură, în orice plăsmuire genială de poesie și de artă, se manifestă tendința fundamentală spiritului omenesc de supraviețuire. Experiența limitelor ce ne constrâng cere, prin contrast, libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
modelat după idealul ei ceresc. Stilul egiptean, stilul grec, stilul gotic, stilul bizantin-nu întrupează în variatele lor forme reproducerea naturii noastre imperfecte, ci transformarea ei în cosmosuri ideale, stilizate după arhetipuri din zenitul spiritului. Nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor omenești. Această convingere că sensul culturii e în ultim termen un sens religios ne determina să scriem în 1930 (Gândirea, Decembrie, anul X): „Ce este arta decât o schimbare la față pe muntele Taborului? Puterea ei transformă realitatea particulară într-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că nostalgia paradisului e impulsul primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică până în vecinătatea cerului plăsmuirile culturii. Spiritul omenesc însă, biciuit de nostalgie, descoperă urmele paradisului chiar în această viață, ce se zbate sub imperiul păcatului. Ideea acestor urme ale gloriei din care a căzut omul nu e o născocire a fanteziei, ci o proprietate a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obiectul nostalgiei paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL ANDROGIN Nostalgia paradisului, ca impuls fundamental al creațiilor de cultură, care le împrumută totdeodată o finalitate religioasă, se vădește cu deosebire în acea categorie de plăsmuiri ale geniului artistic, pe care o vom numi, în lipsa altui termen, categoria androginului. Androginul e o idee de limită extremă, care a torturat nu o dată mintea filosofică și nu mai puțin fantezia artiștilor. Categoria lui nu face parte din lumea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făpturi de sex bărbătesc și de sex femeiesc; sinteza lor însă, care e categoria androginului, nu există pe plan concret, ci e o ficțiune logică, dacă e vorba de un concept filosofic, sau un simbol, dacă e vorba de o plăsmuire artistică. Această idee de o puritate absolută nu trebuie confundată cu hermafroditul, care e un accident monstruos al biologiei, un fel de stranie caricatură fizică a androginului. Hermafroditul e o enigmă peiorativă a naturii, o defecțiune în care cele două
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fecioria. Cuvântul fecioria aruncă în urma lui, peste toată poesia, lumina fragedă a neprihanei veșnice și învăluie acest simbol în nu știu ce bură de aur și în nu știu ce prestigiu de paradis. Categoria androginului e, după cum am observat, un gând de limită extremă. Plăsmuirile artei, determinate de puterea naturală a geniului, culminează în el ca în vârful cel mai înalt al posibilității. Tocmai de aceea sunt puțin artiștii care, idealizând prin analogie frumusețea făpturilor lui Dumnezeu, au izbutit să se ridice până la această regiune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care suie nostalgia ridicată din tragica noastră experiență omenească. PROFETISMUL ARTEI Natura plăsmuirilor geniale implică neapărat o viziune care dezmărginește de condiția timpului și a spațiului. Pentru capodoperele vrednice de acest nume, viața terestră, limitată între naștere și moarte, pare prea puțin ca să alcătuiască singură obiectul marii arte. Geniul e din lume, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eterică se puteau înțelege mai limpede, prin contrast, proporțiile și semnificația vremelniciei omenești. Condiția terestră trăită de omul antic cu atât mai dureros cu cât perspectiva Hadesului de după moarte nu înfățișa nici o atracție, și-a căutat mângâierea în această supremă plăsmuire a artei, care deschide parcă supape de siguranță spre nemărginire Iliadei, Odiseei, Eneidei și tragediilor. Sunt sigur că ceea ce ne atrage încă în aceste creații supraviețuind peste mii de ani nu e numai simpla fabulație a unor întâmplări omenești, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imagine, ca în păgânism, căci e dată în revelația credinței ca un triumf final al vieții în nemurire. Aderând la revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor creațiilor similare întrupând nostalgia raiului: Paradisul Pierdut al lui Milton și Divina Comedia a lui Dante. Dacă paradisul se concepe în două feluri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin Dostoievski a dat expresie amândurora fuzionate în realitatea psihologică. Orb ca și legendarul cântăreț al Olimpului antic, Milton e poetul Genezei, al Edenului și al căderii omului. El constituie pentru noi exemplificarea tipică a adevărului că geniul reproduce în plăsmuirile sale chipul Creatorului lumii și că, atunci când se conformează voii lui Dumnezeu, opera lui capătă un sens teandric în spiritul cel mai creștin al artei. Fabulația Paradisului Pierdut e identică cu revelația biblică, iar înțelesul lui spiritual identic cu doctrina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de spirit cum numai la sfinți ai putea s-o găsești. Ce pildă extraordinară de ținută artistică: să scrii astfel ca fiicele tale să nu roșească transcriind! Sentimentul nostalgiei se adâncește în măsura în care poema se ridică dincolo de limitele omenești. Puține alte plăsmuiri se apropie fragmentar de această sublimitate: Prologul lui Goethe din Faust, Eloah a lui Alfred de Vigny, dar mai cu seamă picturile gigantice ale lui Michelangelo din Capela Sixtină și oratoriul Creația al lui Haydri. Dacă cu Milton omul se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]