464 matches
-
Jocurilor Olimpice de iarnă. Howard, în vârstă de 50 de ani, a depășit astfel recordul deținut anterior de americanul Jay O’Brien, care a câștigat medalia de aur în proba de bob patru persoane la J.O. din 1932, de la Lake Placid, la vârsta de 48 de ani și 357 de zile. Russ Howard, alături de colegii săi din echipa Canadei, Jamie Korab, Mark Nichols și Brad Gushue au cucerit medalia de aur în cadrul turneului masculin de curling de la Torino. În aceeași competiție
Agenda2006-09-06-Sport () [Corola-journal/Journalistic/284812_a_286141]
-
lor, apropiată de cea a picturii naďve. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate de lumină și dogoare, capătă expresii stranii: contaminate de frenezie sau, dimpotrivă, placide și somnolente, pierdute în actul contemplației sau schimonosite de refuz și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
decât în sterilitatea morții. Pare că alegem să călătorim, cu viteze fluctuante, în „trenurile oarbe” ce ne duc din ce în ce mai aproape de țintă. Fatalitatea pare un mecanism cu autocombustie. Nu mai există nici măcar înfrigurarea, tonul e constatator, ochiul însoțește cu un calm placid și cu o precizie chirurgicală trecerea neîndurătoare. Corpul, mecanism câteodată funcțional, este, în viziunea scriitorului, o mașinărie prin care curge sânge, plasmă, oxigen, o alcătuire de carne, de suflet „prins la descarcerare” și paloare. Este totodată depozitarul unui impresionant instrumentar
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
de-a ne izbăvi de carnalul constrângător: „mi-am dus toate iluziile/ la dezmembrat/ sunt un om liber” (manifest). Speranța nu pare să fie pe inventar, nu există nici urmă de serenitate. Tristețea e cea care învăluie, atunci când privirea înregistrează placid înșiruirea experiențelor ce duc la final: „Mă uit în ochii tristeții mele./ Ce-ai să te faci când vei fi mare?” Analiza e o activitate intens și exclusiv cerebrală, o anihilare a simțurilor, într-atât încât, sătul de raționalitate, capul
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
părăsește definitiv Praga. Ulterior aflăm că Martin fusese înainte de căsătorie amantul hipervitalei și energicei mame a eroinei. Mamă care, după prăbușirea Cortinei de Fier, îi face o vizită la Paris fiicei sale rămasă văduvă și avîndu-l acum ca partener pe placidul Gustaf, un om de afaceri suedez, stabilit și el definitiv în capitala Franței. Printr-un capriciu al soartei, după ce Irena se decide în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Sorin Lavric Dacă David Hume, mofluzul jurist din Scoția secolului al XVIII-lea, ale cărui obiecții în marginea noțiunii de cauzalitate au împins filosofia într-un impas din care numai Kant a mai putut-o scoate, dacă acest placid bolnav de scorbut s-ar fi trezit din morți în 1920 spre a citi textele lui Niels Bohr, și-ar fi împreunat mîinile a evlavie și i-ar fi mulțumit Domnului pentru bunătatea de a-i fi adeverit îndrăznelile privind
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
că din această premergere decurge relația cauză-efect este o mare superstiție, de aceea ideea că lumea ascultă de o meschină schemă liniară - post hoc ergo propter hoc („după ceva, așadar din cauza acelui ceva“) - care reduce coexistența întîmplărilor la un set placid de succesiuni banale, este principala marotă a lui Hume. Morala? Diavolul e prea viclean ca să lase edificiul lumii să stea pe o ipoteză de o asemenea șubrezenie metafizică. Din acest motiv, cauzalitatea nu apare decît acolo unde obișnuința unei minți
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
indienii tocmiți pe care-i duceau prin sate pentru a îngroșa rîndurile mulțimii, în cursul manifestărilor oficiale. Cu puțin înainte de unsprezece, cu muzica și petardele și jeepurile cortegiului, apăru automobilul ministerial de culoarea siropului de fragi. Senatorul Onésimo Sánchez stătea placid și fără vîrstă în mașina cu aer condiționat, însă îndată ce deschise portiera îl înfioră o pală de foc, iar cămașa de mătasă naturală i se îmbibă de o supă alburie și se simți cu mulți ani mai bătrîn și mai
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
conține, în formă sugerată, sensul tuturor verbelor compuse ce au componență verbul stellen. Și cum sensurile acestor verbe compuse se referă la un proces mecanic de ordonare și aranjare desfiguratoare a lumii, Heidegger le concentrează pe toate în banalul și placidul cuvînt Gestell, căruia îi hărăzește rolul simbolic de a desemna fenomenul copleșitor și ireversibil pe care îl reprezintă tehnica. În fond, ceea ce deosebește un filozof de un nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte tot felul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
ei, toate îi țineau loc de ambianța menită oficierii unei gîndiri speculative. Fără aceste detalii esențiale, opera lui Heidegger ne-a părea astăzi ca cea a unui gînditor rătăcit a cărui viziune ar fi uzată moral. Căci, judecat cu ochii placizi ai cetățeanului căruia i s-a amputat nervul limbii și simțul naturii, jargonul lui Heidegger aduce cu o păsărească sibilinică, insuportabil de prețioasă, născocită de un profet desuet, în întregime depășit, ale cărui gînduri nu se potrivesc deloc cu imperativele
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
furturi la nivel înalt, spaime de viitor etc., dar și articole plicticoase, scrise de intelectualii autiști în altă limbă decât româna pe care o știu ei. Dragi confrați întru condei, folclorul produs de industria patriotismului îi aruncă pe consumatorii săi placizi în brațele patriotului Vadim Tudor. E prea complicat să vă explic prin ce mecanism, dar vă jur că așa e. Nu e de șagă. Vă provoc să reacționați: să-mi arătați că greșesc, să mă aprobați, să mă corectați sau
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
-l cu aventurile, pățaniile din trecut și lăudăroșeniile lor, nu întotdeauna vrednice de dispreț, ci uneori dimpotrivă, stârnind admirație prin nota de amuzament menită să contracareze gravitatea sumbră a stării de moment. Peste tot și toate trona figura numai aparent placidă a lui Lovinescu, care, sub masca indiferenței consemna cu o ascuțită pătrundere deloc lipsită de vibrații puternic participative, așa cum ni-l arată Agendele, ceea ce observa în jurul său. Dar o făcea luând înălțime, cu o individualitate care n-avea corespondent în
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
parcurgerea lor în sens invers, de la limbajul trupului la conținutul propriu-zis al discuției, echivalează cu o sărăcire a informației. Căci acum, păstrînd numai textul și lipsindu-l de prezența scenică a interlocutorilor, posibilitatea ca sub ochi să ne rămînă o placidă făcătură lexicală e foarte mare. Precum un schelet căruia i s-a luat car-nea, un dialog viu, de cum e pus pe pagină, poate fi dezamăgitor de banal. Seamănă cu operația unui grefier silit a consemna niște cuvinte care, văduvite de
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
adresată lui Mihail Sadoveanu: Din băltoaca pactizării cu ocupantul, în care făceai mișcări de bivol fericit, trîmbe de noroi stropeau sufletul îndurerat al țării. Evident, n-ai ars nici o credință, deoarece n-ai adorat nimic; biată moluscă a unei existențe placide, te poți deplasa de la o poziție la alta, fără nici o zdruncinare interioară, dramă morală neputînd să existe acolo unde nu a trăit nici o credință". Ireproșabile fraze vitriolante, în care, oglindindu-se, ricanează și chipurile unor mărunți sateliți tîrzii ai Ceahlăului
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
financiar pe fostul său vechi amic, el, azi, președinte al Uniunii Scriitorilor, într-o pauză a unui spectacol cu o piesă născută moartă a fiului său Horia, tot insistînd ce anume poate face, practic, pentru teribilul calamburgiu, Lemnaru a răspuns, placid, într-un tîrziu: "Știi ce, înfiază-mă coane Zaharia"). Curioasă e reacția lui Ion Barbu. Îi scria, la 26 noiembrie 1946 (uitase, deci, de episodul din 1944 semnalat mai înainte) și citindu-i două nuvele, exclamă către vechiul său prieten
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
mai bun jucător pe care l-a avut România vreodată. De asemenea, Doru Tureanu este marcatorul all-time al naționalei, cu 112 puncte (74 de goluri și 39 de pase decisive), participând la două ediții ale Jocurilor Olimpice (Innsbruck 1976, și Lake Placid 1980) și la 17 ediții ale Campionatului Mondial (1971-1987).
Doru Tureanu, cel mai mare hocheist român, a murit () [Corola-journal/Journalistic/74348_a_75673]
-
pătrunde soarele (un alt motiv-pilon al autoarei, "soare matcă incandescentă din nou absoarbe-mă!", p. 78), antipodul tonurilor bruște și tăioase din Femeia-cruciat (Editura Paralela 45, 1999) de Ruxandra Cesereanu, de exemplu. Atmosfera stenică a textelor ei nu este însă placidă sau monotonă. Echilibrul este, uneori, tulburat de "exhibarea" momentelor crude, marcate de experiența avortului (Iacinta) sau curioasa relație dintre o femeie în vârstă și una tânără: "Bătrâna femeie povestește femeii mai tinere despre trecut: buze roșii, fragede și pâraie spumoase
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
cuvinte; dar există atîta cinema - de la montaj, ritm, mutre și atmosfera - cît să înghită zece filme europene! Străzi mereu puștii, un scenariu à rebours că un banc circular, o coloana sonoră de western. Și, neapărat, Flo (de la Florence), o buldoagă placida... David Birdsell - proaspăt absolvent al faimoasei University of Southern California unde s-au școlit Lucas, Carpenter, Zemeckis - reușește un "exercițiu" jubilator și absurd, influențat, dacă vreți, de frații Coen. Entuziasmat de "Flo", m-am dus să văd celălalt film al
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
o încearcă eroina lui Junji Sakamoto din Chip care va reuși să se metamorfozeze dintr-o troglodită urîtă într-o confidentă agreabilă, hărțuită însă de fantoma surorii opresive, omorîtă cu sînge rece. Cu sînge rece își va suprima părinții și placida fată bătrînă care vrea să-și consolideze astfel friabila căsnicie cu un șmecher fără scrupule: Petite chérie al debutantei Anne Villacèque. Din chiar această sumară și incompletă trecere în revistă se poate constata că "Festivalul nu este cantonat într-un
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
martorul șirului de evenimente mari din istoria veacului trecut (a doua jumătate), unele trăite de foarte aproape, altele implicându-l prin ecourile lor, ca pe toți din epocă. În niciunele nu este totuși un martor de la „periferie” , spiritual vorbind, apatic, placid, ci un intelectual interesat de mersul lumii și de factorii care îl provoacă, de legăturile dintre cauze și urmări. Congresul al XIX-lea al PCUS, cu ultima apariția publică a lui Stalin, procesul halatelor albe, moartea lui Stalin sunt evenimente
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
minunata noastră "tranziție" precum cadavrele la suprafața apei. Când se vor descompune, oare?" Iar după furtună, înseninarea: "Chinezii îl indică pe înțelept printr-o îmbinare a două ideograme folosite pentru vânt și pentru fulgere; înțeleptul n-ar fi bătrânul pasiv, placid, lipsit de iluzii, ci acela care se avântă precum vântul și, aidoma fulgerului, lovește necruțător acolo unde e necesar." Seninătatea celui care mărturisește: "Trăiesc cu speranța că trecutul meu mă va succeda. Viitorul va rămâne în urmă, inutil." Dându-i
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
pag. Să spui despre cele 38 de interviuri, cîte au încăput în volumul al doilea din Memorialul durerii , că alcătuiesc un document istoric înseamnă să rostești o inepție. Documentul e în genere o analectă cu probe neutre, adunate de ochiul placid al unui conțopist sadea. Strîngi un maldăr de note seci și le numești pompos „probe pentru posteritate“, simple hîrțoage mulțumind spiritul meschin al iubitorilor de cazuistică sterilă. Dar aici, în Memorialul durerii, dăm peste mărturii ce-ți intră sub piele
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
care își caută seninătatea meditînd la pasaje evanghelice sau la lecturi înrudite: Alexander Schmemann, Lev Șestov sau C. S Lewis. Filosofic jurnalul e plat, iar psihologic paginile au un ton recules, de analecte stoice. Autorul are flegma curtenitoare și limfa placida, de aici timbrul împăciuitor. Fără porniri agresive care să izbucnească în îndrăzneli ideologice, Ioan Pîntea are o voce ștearsă, căreia îi priesc mai curînd stihurile de alura creștină, decît însemnările de ordin intim.
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
de-a face cu Nasar. Santiago semnifică însuși un spirit al locului, care moare treptat, fără ca nimeni să poată preveni dispariția lui. Lumea pe care o recompune Marquez în acest român este bîntuita de neliniște și violență, sau uneori, dimpotrivă, placida și totodată disperată. E o lume în care bărbații sînt vînători, iar femeile pradă, de unde și acest straniu echilibru între patimă și resemnare, ca principale coordonate ale universului din român. De îndată ce se află de iminentă moarte a lui Santiago, personajele
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
reușit să previn unele necazuri.“ (p. 104) Dar demonul vieții e logica subiectivă, adică lipsa motivațiilor raționale, iar cartea place în măsura în care prinde fluctuațiile iraționale ale personajelor. Cînd însă se preschimbă în sanctuar de elogii aduse apropiaților, cartea cade în convenția placidă a paginilor laudative. Oricum, natura intimă a autorului are cîștig de cauză în fața minei indiferente a medicilor, cinismul fiind ultimul defect pe care i-l poți imputa autorului, a cărui stofă nostalgică dă Memoriilor afective alura unor confesiuni calde, pe
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]