359 matches
-
însă discuțiile cu deținuții, reușind să-i atragă de partea lor pe Gheorghe Comăniță și Mircea Lascu. Prisăcaru a fost programat ca planton abia pe 10 octombrie 1950, cu totul conjunctural, fiindcă se eliberase unul dintre deținuții care erau de planton. Sobolevschi a vorbit cu ofițerul politic, sublocotenentul Paul Asandi, pe la sfârșitul lunii octombrie, sugerându-i că, pentru a obține informații, era nevoie de bătaie. Sobolevschi și Prisăcaru au obținut mutarea la camerele 3 și 4, având ca ajutoare șapte deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au încercat să racoleze noi oameni pentru începerea acțiunii la camera 5, care era mai mare, dar au eșuat, pentru că cei bătuți în prima etapă i-au avertizat pe ceilalți. În ajunul Crăciunului lui 1950, Sobolevschi a fost pus de planton în locul lui Prisăcaru, care intrase în spital. Sobolevschi îi preda un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. În infirmerie, Prisăcaru s-a împrietenit cu Slătineanu și l-a determinat pe acesta să dea informații despre activitatea sa. De la ieșirea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pitești, exista deja în Gherla o rețea de informatori care lucra cu administrația penitenciarului, condusă de Alexandru Matei, Cristian Paul Șerbănescu, Octav Grama, Constantin P. Ionescu și Constantin Stoica. Propunerile pentru numirea deținuților în munci administrative, ca și cele de planton, frizer ori sanitar le făcea rețeaua lui Matei ofițerului politic. După eliberarea lui Alexandru Matei, pe 14 octombrie 1950, conducerea rețelei de informații i-a revenit lui Șerbănescu, până când a părăsit și el penitenciarul, la 4 mai 1951. Popa 'Țanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
coincidență sau nu, directorul Lazăr și ofițerul politic Dezideriu Iacob au fost rapid înlocuiți cu Gheorghiu și Avădanei. Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecții În data de 1 august 1950, la propunerea lui Alexandru Matei, Popa a fost pus de planton la etajul III de către Sucegan, iar Livinschi ca frizer. Rolul celor scoși cu sarcini administrative era destul de important, întrucât aveau o mare libertate de mișcare în penitenciar și adunau multe informații. Ion Voin spune că, de fiecare dată când era
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de către Sucegan, iar Livinschi ca frizer. Rolul celor scoși cu sarcini administrative era destul de important, întrucât aveau o mare libertate de mișcare în penitenciar și adunau multe informații. Ion Voin spune că, de fiecare dată când era anunțată o inspecție, plantoanele Pușcașu, Livinschi și Bărgăoanu adunau din camere hârtiile, creioanele și instrumentele de tortură, pe care le înapoiau după vizită. Într-una din zile, în mai 1951, Avădanei însuși a fost cel care a luat tot ce putea deconspira acțiunea lor-alte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a lui Iisus a fost și ea batjocorită, un 'Pilat' osândindu-l pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. În urma torturilor la care a fost supus, lui Mihai Buracu i-a albit părul. Înainte de presupusa eliberare, a făcut de planton, ducând hârdaiele cu mâncare și făcând curățenie pe hol, ocazie cu care a văzut tăblițele din săpun cu declarațiile victimelor acțiunii. De asemenea, susține că l-a văzut pe Țurcanu venind din oraș în închisoare, îmbrăcat civil, pe o bicicletă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost bătut și cu cureaua la tălpi. După bătăi a fost mutat într-o cameră cu Livinschi, dar, fiind suspectat de erizipel, a fost izolat timp de două săptămâni la camera 98. Revenit în mijlocul acțiunii, a fost pus de planton noaptea, fiind pedepsit ulterior pentru că s-a prefăcut că nu a observat că un deținut a ațipit. Mutat disciplinar la camera 99, a fost scos mai târziu în fabrică, având rol de 'agent acoperit', cu obligația de a întocmi note
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost schingiuit de Țurcanu pentru că a prevenit alți deținuți asupra acțiunii. A trecut prin numeroase camere și a fost martorul uciderii lui Cornel Niță. Transferat la Gherla cu primul lot de piteșteni, în iunie 1950, a fost folosit ca planton și în infirmerie pentru a obține informații de la victime, dar, după o lună jumătate de activitate, a fost scos din echipa sanitară pentru că îi proteja pe deținuți. A fost transferat, în mai 1951, la Peninsula, dar a trecut câteva luni
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost trimis la camera 103, în calitate de lider. Se pare că s-a dus din proprie inițiativă la Sucegan pentru a da informații și ar fi semnat și un angajament de informator, la propunerea ofițerului politic. A îndeplinit și rolul de planton, împărțind mâncarea deținuților. Recunoaște că a condus bătăile de la camera 104, fiind ajutat de Cornel Popovici și alți câțiva deținuți, enumerând dintre victime pe Traian Carpiuc, Mihai Niță, Octav Obreja, Alexandru Bozenovici, Paul Caravia, Virgil Nicoară, Dumitru T. Burtea, Papken
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
același oraș. A fost închis la Galata, Suceava și Pitești. Măgirescu a fost torturat la Suceava în anchetă, ca, de altfel, majoritatea celor trecuți pe acolo, și avansează ideea că așa s-a procedat și cu Țurcanu, care a ajuns planton pe sală și polonicar la doar câteva zile de la arestare. Condamnat de Tribunalul Militar din Iași la 12 ani de detenție, a fost transferat la Pitești prin iunie 1949, când încă regimul era decent, dar la două zile după sosirea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
A stat în această cameră până pe 6 decembrie 1950, timp în care i s-a cerut să se arate fidel acțiunii și să agreseze pe alții. În momentul declanșării bătăilor, în cameră au sosit și Țurcanu, și Leonida. A devenit planton, iar de Paștele anului 1951 a asistat la batjocorirea liturghiei, când deținuții au fost obligați să se închine unui falus sculptat în săpun. La Gherla, unde a ajuns prin august 1951, Țurcanu i-a repartizat un rol de 'agent descoperit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire. Țurcanu turba de furie că nu îl poate face să vorbească. Plantonul de lângă Niță avea ordin să îi ofere îngrijiri peste noapte, dar el a intrat în comă la puțină vreme. Pătrășcanu și Gherman, foști studenți la medicină, au încercat să îi facă respirație artificială, dar, realizând că decedase, au început să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
s-a scăpat pe el, după care a fost forțat să curețe camera. A fost pus să stea într-un picior pe hârdău, cu mâinile ridicate, timp de 24 de ore, iar când obosea, era lovit cu ciomagul de un planton peste fluierul piciorului. A stat așa până a doua zi dimineață, când s-a prăbușit inconștient pe ciment. Neculai Popa, care a stat lângă el pe prici după terminarea bătăilor, avea impresia că a stat lângă un corp părăsit de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
baie și cu Pușcașu, Livinschi, Andronache și Zbranca. Odată ce a văzut că terenul este propice, prin contactele avute cu grupul de informatori condus de Alexandru Matei, și-a organizat pozițiile în penitenciar. Pe 1 august 1950 a fost pus de planton la etajul III, cu ajutorul lui Matei, care i-a repartizat toți oamenii de încredere la munci de răspundere în închisoare, dar și în ateliere. În paralel, pentru a obține aprobarea pentru pornirea bătăilor, a purtat discuții repetate cu Sucegan, arătându
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sale în penitenciar, deși nu s-a făcut remarcat prin nimic deosebit. A fost o victimă ca oricare alta, ajunsă în poziția de agresor probabil din cauza unei rezistențe mai slabe. Spre sfârșitul lui decembrie 1951 a fost dus la camera plantoanelor de la etajul III, unde mai erau Țurcanu, Popa, Stoian, Murărescu și Livinschi. Menționează libertatea de care încă se bucurau cei din 'comitete', Popa, Bărgăoanu, Stoian și Țurcanu cumpărând alimente și țigări de la cantina unde serveau Mărtinuș și Constantin Ionescu. Pretinde
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să deconspire acțiunea violentă. Rodas povestește că Țurcanu îl bătea de mai multe ori pe zi și nu îl lăsa să doarmă aproape deloc, astfel că nu își amintește toate chinurile la care a fost supus. În timp ce era bătut, un planton (Mărtinuș ori Livinschi) stătea de pază la ușa care era izolată fonic cu o saltea. Torturile l-au lăsat cu deficiențe de auz, câteva coaste rupte, buza și articulațiile gâtului rupte. După încetarea torturilor în Gherla, a fost scos la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1950, când Târgșorul a fost desființat în calitate de centru pentru elevi, și a intrat foarte repede în legătură cu Alexandru Popa, căruia i-a spus că încercase o acțiune de 'reeducare'. A fost ușor convins de Popa să i se alăture, fiind numit planton la etajul III și, mai târziu, șef de cameră la celulele 99 și 107. Un alt motiv pentru care Stoian ar fi îmbrățișat atât de entuziast acțiunea violentă ar fi fost, conform aceluiași Popa, discuția pe care a avut-o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și unde l-a instruit cum să acționeze. Totuși, a purtat discuții cu colonelul Nemeș în Suceava la sfârșitul lui 1948 sau începutul lui 1949, moment după care acțiunile sale au început să aibă sens. Fapt este că el devenise planton în închisoare, poziție din care s-a bucurat de o destul de mare libertate de mișcare și a reușit să obțină transferarea sa la Pitești imediat după procese, în aprilie 1949, și, totodată, să se asigure că Bogdanovici, devenit rivalul său
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu Convingeri Comuniste, pe la sfârșitul lui februarie, începutul lui martie 1949. Adaugă în declarație că avea chiar și un caiet în care își nota activitatea zilnică și concluziile, însă până la judecarea proceselor activitatea lui s-a redus la serviciile de planton, el neluând parte la discuțiile purtate în camera 9. De altfel, Țurcanu stătea într-o altă celulă, alături de Vasile Badale, cel care avea să conducă acțiunea din Târgu Ocna. Țurcanu declară în anchetă că l-a înlocuit pe Bogdanovici la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pot cauza moartea. Țurcanu și colegii săi de cameră (Gebac, Negură și Onișor) primeau supliment de mâncare în vara lui 1949, când toți ceilalți erau supuși unui regim sever de înfometare pentru a le slăbi rezistența. El nu era doar planton, ci mergea și la bucătărie ori infirmerie, având libertate totală de mișcare. În plus, era scos deseori la raport și îi trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere pentru a obține informații și pentru a testa reacțiile deținuților. Toate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
l-a înfruntat, provocând bătăile. A petrecut jumătate de an în camera 2, în care era șef Titus Leonida, iar la începutul lui 1951 a fost pus de Țurcanu să fie agresorul lotului clujean Blaga-Chebeleu, după care a fost numit planton. Transferat la Gherla în august 1951, a lucrat în atelierul de tâmplărie o lună și jumătate, fiind internat apoi în infirmerie din cauza unui icter negru. Despre ancheta de la Râmnicu Sărat spune că a fost făcută sub presiuni morale și fizice
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
instrumentul de tortură. Încercările de sinucidere au fost destul de frecvente, însă aproape toate s-au soldat cu eșecuri, din cauza atenției deosebite manifestate de agresori. S. a încercat să-și suprime viața înghițind un ciob, dar, nereușind, a fost forțat de planton să caute ciobul în fecale timp de câteva zile. Un alt deținut, B., a înghițit două ace de cusut din sârmă în același scop. Pârât de plantoane lui Țurcanu, a fost obligat să își folosească gamela drept oală de noapte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-și suprime viața înghițind un ciob, dar, nereușind, a fost forțat de planton să caute ciobul în fecale timp de câteva zile. Un alt deținut, B., a înghițit două ace de cusut din sârmă în același scop. Pârât de plantoane lui Țurcanu, a fost obligat să își folosească gamela drept oală de noapte și să caute acele în fecale. A refuzat să mai mănânce din acea gamelă, dar a fost hrănit forțat. După trei zile au apărut și acele. Nici
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
căpitanul supraveghetor și să-i predea, pe baza unei recipise, documentele secrete pe care lucrau. Spre prînz m-am întors, din curiozitate, să văd în ce stadiu se aflau candidații și cum se desfășura proba; un loc era gol. Întrebînd plantonul, acesta mi-a răspuns: "Nimeni nu a ieșit; toate caschetele și săbiile sînt la cuier în vestibul". Întrucît acest răspuns tipic nu mă satisfăcea, m-am adresat ofițerului supraveghetor care constată împreună cu mine, surprins și îngrijorat, că scaunul liber era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
așteptările tuturor. Teama care duce la măsuri exagerate ascunde, în mod implicit, fecioara de lumina solară: „Acest castel era așa de nalt - de patruzeci și patru de camere. Și toate ușile erau închise, toate erau cu santinelă la fiecare ușă, planton” (CeleiOlt), „a durat un turn mare cu zidurile groasegroase și cu gratii la ferestre cât piciorul omului și dese, și acolo a pus pe domniță de cum s-a mărit nițel”, „biata nu știa nici iarba verde a câmpului nici de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]