1,260 matches
-
va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski, sper că sunteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de‑a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
testelor. Elevii se împărțiră în trei categorii: admitanții la Politehnică, la I.S.E. și mediciniștii, nu puțini la număr. Înghesuită zi și noapte să învețe, pentru că Sanda nu concepea ca fata ei să nu intre la facultate, Luana citea romane pe sub plapumă, la lumina lanternei. Obligată să tocească exact materiile care nu-i plăceau și pentru care nu avea înclinație, găsea tot felul de scuze pentru a scăpa de corvoadă. Devenise dependentă de televizor, acum când fotbalul și bicicleta nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai mult, era conștientă că, prin natura talentelor înnăscute, a studiului neobosit și receptivității la tot ceea ce se întâmpla în jur, poate depăși orice limită dar nu era convinsă că avea voie să se întindă mai mult decât îi era plapuma. Ceața deasă, în care se zbătuse ani la rând, se ridicase de la o zi la alta. Lecturile nopții nu i se mai păreau atât de încâlcite. Citise, undeva, un studiu interesant și făcuse o analogie cu una din crizele firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gata vedem și noi, ui, să nu uit să ridic transperantul. Ești nebună. Nebună, ne-nebună, trebuie s-o știm și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica ei de fier Elena. Le băteau la amândouă inimile nebunește. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să vedem tocmai bine, ca la televizor. Eu nu merg, îi răspunse hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adolescență, în tot cazul, Elena trăise mai intens toate acele modificări, arsese repede, ca o torță și la capătul firului se trezise într-o bună dimineață cu conștiința că este femeie... Odată, după un film, așteptând să se încălzească sub plapumă una de la alta, Elena îi spuse: Hai să ne sărutăm ca artiștii și îi vorbise aprins, șoptit, la ureche, îi descrisese o anumită scenă din film. Pe tine nu te-a excitat? Pe mine, da. Hai să încercăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară dar eu n-am chef să-mi râdă ăia în nas, să se uite chiorâș, spunea. Ce să te avânți cu atâta amar de bani, sărea mama, doar îi dau și plapuma aia roz, cearceafurile noi cu broderie, perdele bune, fețe de masă. Astea-s mizilicuri, socotea tatăl. Se ciorovăiră aproape două ceasuri. Femeia nu voia decât să-l întărâte, de fapt era foarte mulțumită că el era de acord să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta. Era intrigată și speriată ca de un pericol iminent, ca și cum ar fi fost posibilă o contaminare... Acum rămăsese singură în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemână. Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli cu ceva stomacul ca mai apoi să-ți depui scheletul sub plapumă. Sidonia vorbea aproape neîntrerupt, ca să umple golul, mimica îi era împietrită de oboseala acumulată, nu și-o mai controla, se apleca după cratiță, aducea cartofi, îi spăla cu pântecele sprijinit de chiuvetă, cu spatele la ei, sporovăind, se mișca plină de precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le apretase, parcă le și vedea călcate și împăturite frumos, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la început vehement apoi, pe măsură ce se adânceau în acea voluptate fără de seamăn, din ce în ce mai șovăielnic, realiză că, pentru ea, Ovidiu devenise o stare de necesitate sufletească, trupească, că începe să-i fie dragă până și căldura pe care o lasă în plapumă după ce pleacă, că ea începe să o caute prin țesătura cearceafurilor cu palmele, cu genunchii, ca să mai aibă câteva minute senzația că mai sunt împreună. Devenise acum covârșitoare clipa, bucuria de a exista împreună cu el, fie și numai pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
roi de fluturi albi și-a început dansul în văzduhul răcoros. Gerul aspru zugrăvește pe ferestrele caselor flori uriașe de gheață. Totul s-a acoperit cu mantie argintie. Copacii par de zahăr, iar câmpul de cristal. Întreaga natură amorțește sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primăvara anotimpul florilor. Ferestrele amorțite se deschid pentru ca lumina soarelui crud să pătrundă odată cu boarea caldă în case. Din februarie primăvara dă semne de venire. Din Făurar, firul de ghiocel plăpând cu clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic transformările zilnice ale naturii și regretă că nu mai există acea dumbravă veselă și plină de viață în care plantele și viețuitoarele își duceau existența împreună, bucurându-se de belșugul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
muzică aparte. Noaptea mai ales, când Zorela sforăia Încetișor, privea cu Încântare alunecarea lină a acului pe scala abia luminată: un fir galben de trestie prin care, În acele clipe, i se părea că respiră Universul. Și chiar Dumnezeu. Sub plapumă, trupul măreț al Zorelei, cu pante domoale ca munții Dobrogei. Se Învârtea prin cartier ca Într-un oraș străin. Pentru a ajunge acasă, trebuia să recunoască, oricât de rușinos ar fi fost, că se Îmbătase și să dea un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]