776 matches
-
așternuse liniștea peste tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani adia o boare de vânt, care făcea cugetarea mai plăcută. I-am scris Leei o scrisoare, însă nu mi-a răspuns. Așa se întâmplă când nu te cheamă Bogart sau Belmondo. Aceia nu trebuie decât să apuce femeile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să tremure. Gesturile ei le luam ca atare, ele nu aveau vreo semnificație anume. Eu mă plimbam întotdeauna cu mâinile în buzunare. Pantofii noștri cu tălpi de cauciuc nu făceau nici un zgomot, cu excepția momentelor când călcam pe frunze uscate de platan. Când auzeam zgomotele acelea, o căinam pe Naoko în sinea mea. Nu de brațul meu avea ea nevoie, ci de brațul „cuiva“. Nu de căldura mea avea nevoie, ci de căldura „cuiva“. Aveam o senzație de culpabilitate când îmi d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l cunoașteți și voi." - Ciudat, spuse Cladova, întorcînd capul spre zidul acoperit cu iederă și zorele, care se prelungea, dincolo de boschete, până la bucătării. Foarte ciudat. - Nu, nu vine încă, îl liniști Hrisanti. N-a trecut jumătate de ceas. Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întîia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece. Nu știu dacă astea au fost condițiile ei de la început, dar așa face. Iancu, patronul, e mut, parcă ar fi ferecat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de-l auzeai în toate grădinile de vară, Leana refuza să-l mai cânte, deși într-un anumit fel era cântecul ei, ea îl descoperise. Ai mai auzit-o cântând de-atunci, din prima seară când te-am dus la "Platani", ai mai auzit-o cântând "în curte la Dionis"? Și totuși ea îl lansase, în vara aceea. Nimeni nu știe al cui e cântecul, cine l-a compus. Nu se știe nici măcar dacă e cântec popular sau de origine lăutărească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o nici unul din voi. Dar amintiți-vă cum era în 1930, când s-a auzit prima oară de numele ei, după ce debutase la "Platani". Și atunci trecea pe la mese, și sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți și numai cu ei, dar foarte rar mai lua paharul cuiva, și cine nu i-a văzut acel zâmbet, n-o cunoaște pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mese, și sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți și numai cu ei, dar foarte rar mai lua paharul cuiva, și cine nu i-a văzut acel zâmbet, n-o cunoaște pe Leana. Dar atunci, la "Platani", spunea că e îndrăgostită de Adrian, că nu-l întîlnise încă, deși știa că e poet, iar câțiva ani în urmă, la "Dorul Ancuții" și la "Scrîn-ciob", spunea că-l caută, și se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de a cânta. Evident, stilul i-a rămas aproape același: dar, pe nesimțite, și-a schimbat repertoriul: în ultima vară cânta mai mult melodii adaptate de ea pe versuri de poeți contemporani. Și apoi, amintiți-vă cum era la "Platani", amintiți-vă melodia ei de-atunci, care, într-un anumit fel, prelungea melancolia care ne fermecase pe toți, cu zece ani mai înainte, la "Floarea-soarelui". Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeleg chiar foarte bine. Parcă aș cunoaște-o de totdeauna... Femeia continua să-l privească, zâmbind. - Este limba ta, Adrian. - Și e curios că-mi cunoști și numele... - Cine nu-l cunoaște? îl întrerupse ea cu emoție. De la "Floarea-soarelui" la "Platani", de la "Scînciob" la "Albatros" și "Dor mărunt", în grădini și sub atâția arbori, în parcuri, pe străzi, după miezul nopții, cine nu-l cunoaște, numele tău, Adrian? Adrian continua să-și țină mâna dreaptă sub haină, apăsînd-o pe inimă. - Îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că ne ajunge. Și cam asta e, banii se termină. Așa că nu ne mai oprim să bem bere În centru, ci ne Întoarcem În cartier. În mirosul de improvizații culinare (pe bază de ceapă prăjită), la masa de ciment de sub platani, de unde au fost goniți minorii, ca să ni se facă loc. Se adună gașca, fiecare cu ce poate, apar și niște sticle de bere, petrecerea devine din ce În ce mai zgomotoasă, pe măsură ce se lasă Înserarea. Au loc dezbateri, temele pot fi politice, se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai umil, dar încă agreabil, într-o zonă rurală, cu vedere spre țesătorie. Ivor Sefton, de pildă, locuia în Crescent într-o vilă datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Tânăra familie Gregory Osmore ocupa o casă frumoasă, separată, îndărătul platanilor dinspre țesătorie. Greg cumpărase casa când - după ce lucrase la Londra în calitate de contabil - intrase (destul de recent) în conducerea fabricii de mănuși unde, se spunea, avea să ajungă, cu siguranță, „mare ștab“. Fratele lui mai mare era avocat de succes la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plăcute. Paturile erau făcute, așternutul neatins. În afară de camera lui Greg și a lui Judy, lui Tom îi plăcea cel mai mult dormitorul cu vederea spre grădină, deși erau frumoase și cele două din față, din care se putea zări, printre platani, coșul cu aspect de minaret al țesătoriei. Cartierul Biggins era cocoțat pe o ridicătură și, prin fereastra din spate, i se înfățișară lui Tom aproape toate monumentele importante din Ennistone: Institutul, cupola aurită a Sălii Mari, turnul cenușiu, retezat, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi spusese lui Emma, socotea că pe el nu-l atinsese căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de a fi împreunat draperiile, mugurii verzi ai platanului îi umpleau fereastra, iar ramurile pestrițe se legănau în vânt, profilate în lumina felinarelor de pe Travancore Avenue. Înainte de a se culca, încercase să-și îndrepte brațul ochelarilor, care se strâmbase în căzătura de pe pantă. Se muncise un timp, încordându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în afară de cea maternă și câteva cuvinte în engleză. Doarme pe plaje, nu știe drumul spre Santiago, dar a pornit totuși; este în vacanță și nu-și face nicio grijă. Poate îl voi reîntâlni. Acum stau pe bancă, la umbra unor platani și tocmai am terminat de servit prânzul, să-l numim al pelerinului: un sandviș cu carne și cașcaval, și ca sa nu fie prea sec, am servit și un pepene galben. Totul costă cam 6 euro, și ce gustos a fost
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o localitate, Castries, nu departe de destinație. Cu un autobuz, nr. 21, și apoi cu un tramvai ajung în inima orașului Montpellier, cu forfotă de lume, restaurante pline peste tot, iar eu servindumi obișnuitul prânz pe o bancă, la umbra platanilor. Greu am reușit apoi să găsesc un loc de cazare, cu ajutorul unei măicuțe de la biserica sf. Loch. Văzându-mi celebretul, m-a recomandat unui preot de la biserica sf. Denis, care mi-a oferit o cameră la etaj, și sunt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
forța, spada, constrângerea, alături de predicarea Evangheliei și acceptarea liberă a credinței creștine. Cât de greu este să înțelegi trecutul așa cum a fost el, eliberându-ți vederea de ochelarii prezentului! In fața bisericii este o piață în mijlocul căreia tronează un platan enorm ce acoperă cu ramurile sale o bună parte a pieții, oferind o umbră binefăcătoare pentru pelerini. Un pelerin din secolul al XII-lea, în drum spre Santiago, a scris despre acest loc: ”Cei care merg la Santiago pe drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mi le încălzește și îmi fierbe și un ou. Câtă amabilitate din partea lor! Așa mănânc și eu ceva mai lichid și mărturisesc că nu a mai rămas absolut nimic în cele trei borcănașe cu supă pentru bebeluși. La umbra platanilor, aștept să mai scadă canicula pentru a merge mai departe spre Lodève. Din prudență, telefonez acolo, la mai multe adrese, dar peste tot mi se răspunde că nu mai sunt locuri libere și nu-mi pot oferi niciun pat ca să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sf. Iacob. Ca și ieri, și astăzi, drumul este tot pe malul canalului, ceea ce aduce mai multe avantaje: este puțin mai scurt decât cel stabilit de GR 653 și prezent în ghiduri, în al doilea rând, mergi mereu la umbra platanilor ce flanchează ambele maluri și-ți permite să mergi și în timpul amiezii, dacă te țin picioarele, și nu în ultimul rând, nu poți greși drumul, căci mergi doar pe mal și nu ai cum te rătăci. Ritmul în care merg
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lucruri din garderoba personală. Ea a pornit de la Arles și astăzi, la Toulouse, își încheie pelerinajul. Dimineață, la plecare am admirat-o când a spus că va relua pelerinajul și va ajunge în Spania. Drumul de unul singur sub umbra platanilor îmi place foarte mult și am timp să mă gândesc la mine, să mă rog, să admir în liniște copacii falnici, bicicliștii destul de numeroși, vasele de pe canal, și nu sunt puține. Cu cât mă apropii mai mult de oraș, cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ora 12.30 până la ora 16. Francezii știu să se respecte. Merg mereu alături de râul Gave, iar în stânga și în dreapta mea admir munții. Frumoase priveliști! La Lestelle Bétharram mă opresc în fața unei biserici, pe o bancă, la umbra platanilor, pentru obișnuitul prânz, iar apoi trag și un somnuleț cu rucsacul sub cap. Soarele nu mai are puterea aceea dogorâtoare cu care m-am luptat atâta timp, așa că îmi reiau drumul voinicește în direcția Asson și apoi Arudy, destinația finală
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru două fete din Bavaria, iar marginea grasă a jambonului o împart pisicilor ce mă înconjoară. Mă gândesc că este ultima masă luată în acest pelerinaj, ca de obicei, pe o bancă, iar acum nu mai este nevoie de umbra platanilor. Si dacă tot este ultima de acest fel, vreau să spun un lucru pe care l-am avut mereu prezent în minte, ori de câte ori am mâncat. Mereu mi-a venit în minte ce mi-a povestit mama cândva, nu mai știu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case amărâte, unde stau ăia de teapa ta! Acolo, tupilat pe după trunchiul cu coajă netedă al unui platan, cu tot gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele din urmă trebuia să iasă la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
locuiau sub umbra lui. 7. Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui, nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
complexele și iluziile compensatorii, nu este egalat decât de mania contemplativă (un colț de stâncă sau un Rembrandt, un corb rotindu-se în tăcerea văzduhului, o cascadă vivaldiană, un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie cu care comparăm semințiile cuprinse de sfântul sentiment turistic al exis
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o eleganță cu parfum "de altădată". Femeia decăzută devine o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]