1,084 matches
-
1997-2003] "Viața lui Isidor" [= "Damascii vitae Isidori reliquiae", ed. C. Zintzen, Hildesheim: Olms, 1976] Wolf, J. Chr., „Excerpta ex Damascii libro MS. peri archon”, în "Anecdota Graeca, sacra et profana", Hamburg, 1722-1724, vol. IV, pp. 195-262 Kopp, J., "Damascii philosophi platonici quaestiones de primis principiis", Frankfurt am Main, 1826 Ruelle, Ch.-E., "Damascii successoris Dubitationes et solutiones de primis principiis", "În Platonis Parmenidem", vol. I și ÎI, Paris, 1889 Polymnia Athanassiadi, "Persecution and response în lațe pagânism: the evidence of Damascius
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
nobilă, dar regele Carol I a chemat-o să dea explicații, și însăși bunica ei, Regina Victoria, i-a scris mustrând-o aspru"”. Existența relației a fost recunoscută chiar de Maria, care afirmă însă că a fost doar o relație platonică. Înfruntându-l pe „der Onkel”, Carol I, Maria mărturisește: „"Este adevărat ce se insinuează. Cantacuzino mă iubește. Mi-a mărturisit. Ne-am plimbat împreună prin păduri. Este deja prea mult, e adevărat, dar asta a fost tot."”. Oricum, acest lucru
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
un rol important în atragerea atenției publicului asupra compozițiilor tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată. În 1862 s-a stabilit permanent la Viena și a început să se dedice cu totul compoziției. Cu lucrări precum " Un Recviem german", Brahms a dobândit în cele din urmă o solidă reputație și
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
tradițional, se numea „platonism” în mod indistinct. Este prin urmare un termen metodologic sau didactic, un instrument modern de delimitare între platonismul precreștin și cel de după Hristos. Astăzi termenul este utilizat pentru a desemna, în consecință, acel segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă de creștinism. Reprezentanții acestei tradiții se considerau ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Punctul de pornire al acestei tradiții se situează în Egiptul elenizat, la Alexandria, astfel încât și influențele dinspre religiile orientale și-au spus, la rândul lor, cuvântul. În concluzie, putem spune că neoplatonismul a fost o tradiție care se autoidentifica drept „platonică”, fără a fi însă astfel în mod riguros. El poate fi totuși înțeles dintr-o perspectivă contextuală, ca un ultim efort a intelectualității grecești non-creștine de a se reabilita și de a rezista în fața creștinismului, a cărui ofensivă începe, la
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic, susținut de doctrine în esență platonice dar cu serioase infuzii stoice, aristotelice, orientale, neopitagoreice. Este vorba de personaje destul de puțin cunoscute ca Arcesilaus, Carneades, Antiochus din Ascalon (130-68 î.Hr, în perioada activității sale Academia fiind deja pustiită, în urma căderii Atenei din anul 88, astfel încât Antiochus
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
încercând să apropie platonismul de aristotelism și de stoicism), Aristus (fratele lui Antiochus, conducătorul școlii până în anul 55 î. Hr), Posidonius din Apameia (135-50 î.Hr.), apoi Theomnestus din Naucratis (activ în anul 44 î. Hr), după moartea căruia centrul filosofiei platonice se mută la Alexandria, unde Heraclit din Tyr era deja activ în calitate de reprezentant al Noii Academii. În Noua academie din Alexandria activează nume ca Eudorus, cel împreună cu care asistăm la completarea amalgamului de doctrine existent deja în Academia Medie cu
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
devine elevul favorit al lui Plutarh. Moare la Atena în 485. A scris câteva comentarii la Platon, o colecție de imnuri către zei, mai multe lucrări de matematică și filosofie. Cele mai importante sunt "Elementele de teologie" („"Stoicheiosis theologike"”), Teologia platonică, apoi tratatele scurte (păstrate numai în traducerea latină de secol XIII) "Despre soartă, Despre rău, Despre providență". Proclus încearcă să sistematizeze neoplatonismul cu ajutorul logicii aristotelice, insistând asupra celor trei momente ale procesiunii divine, pe care le considera ierarhizate: originarul sau
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
împreună cu Simplicius, alt cunoscut comentator neoplatonic. A mai existat o ultimă încercare, pe la mijlocul secolului al VI-lea, a lui Ioan Philopon și Olimpiodorus, de a restabili la Alexandria o școală platoniciană. Ulterior ei s-au încreștinat și cu aceasta tradiția platonică se încheie. În calitate de curent sincretic, neoplatonismul nu este o perioadă a marilor sisteme personale decât în măsura în care interpretările la Platon și Aristotel au putut genera așa ceva, ca în cazul lui Plotin. Înainte de toate se studiază textele platonice și aristotelice, se elaborează
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
și cu aceasta tradiția platonică se încheie. În calitate de curent sincretic, neoplatonismul nu este o perioadă a marilor sisteme personale decât în măsura în care interpretările la Platon și Aristotel au putut genera așa ceva, ca în cazul lui Plotin. Înainte de toate se studiază textele platonice și aristotelice, se elaborează comentarii și exegeze. Cea mai importantă preocupare a filosofilor este aceea de a reconstitui o tradiție de la care să se poată revendica, simțindu-se culturalmente atacați de creștinism dar și de violența invaziei de barbarism a
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
de idealism, prin poezia pământului și a vechii noastre boierimi iubitoare de pământ, și, mai ales, prin neuitata creațiune a Sașei”, după cum aprecia Eugen Lovinescu. Autorul elogiază poetic frumusețea pământului natal, traiul liniștit și patriarhal, tradițiile de familie și iubirea platonică petrecută într-un mediu idilic. Romanele "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" au fost ecranizate în filmul "Tănase Scatiu" (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
pe care o privește mai mult ca un observator extern, evoluția lui petrecându-se doar în adâncimea sufletească. Romantismul idilic și vaporos devine astfel un mijloc de apărare împotriva „agresiunii realului”. O temă de interes a romanului o constituie iubirea platonică în sânul naturii, având din acest punct de vedere asemănări cu romanul "Dafnis și Chloe", scris în secolul al II-lea e.n. și atribuit lui Longus. Povestea de iubire din romanul grecesc are loc într-un cadru idilic care conservă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
reuni într-un ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine etc."" (Tartler, 2014: 195) Încercarea de a reconcilia principiile filosofice cu cele religioase s-a lovit însă de contradicții și controverse alimentate de reticența implicită unui
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
deci să facă rațional ceea ce trecea sau era ravonal, să facă deci un creștinism filosofic. Reprezentanții acestei mișcări considerate ca un mare pericol pentru religie și biserica creștină au fost Basilide din Alexandria, Carporates din Alexandria care a folosit teoria platonică a reminiscenței pentru a demonstra natura divină și deci, superioritatea lui Isus față de oameni, iar cel mai important dintre ei pare a fi fost Valentin care avea să impresioneze prin vastitatea cunoștințelor și ascuțimea inteligenței. Lui i se datorează inventarea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
de față, decât sub forma abordării generale a ideilor sale care au raport cu filosofia. Despre sf. Augustin s-a spus că ar fi un "Platon creștin", formulă adevărată nu numai pentru că în opera lui se găsesc teme și motive platonice și neoplatonice, dar și pentru că reînnoiește spiritul creștin cu cercetarea considerată stare fundamentală, așa cum ea trecea și în opera filosofului grec. sf. Augustin a definit scopul propriilor sale cercetări ca fiind sufletul și Dumnezeu. Problematica cercetării, pe lângă scop ca element
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
se lovește cu capul de un zid, provocându-și un traumatism cranio-cerebral. Din cauza faptului că spitalele refuză să-l primească, Manu este adus în garsoniera Milenei. Profesoara îl îngrijește, iar între ea și zidar se înfiripă o poveste de dragoste platonică. Milena îl încurajează să scrie, dar într-o zi îl surprinde întâmplător sărutându-se cu Ingrid (Maria Dinulescu), fosta lui iubită. Ea se duce la Yan și acceptă să plece din țară alături de el. Profesorul îi mărturisește că lucrează ca
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
ul este o poziție filozofică care susține că nu există decât forme sau acțiuni particulare denominabile distinct, negând existența universaliilor, adică a realităților generice, independente de subiect. Doctrina platonică afirmă existența formelor idei, independent de subiectul uman. Formele universale platonice sunt niște prototipuri modale perfecte și absolute, neschimbătoare, la care participă formele corespondente din lumea umană. Spre exemplu pentru fiecare forma perceptibilă sau conceptibilă, există o formă idee, o
Nominalism () [Corola-website/Science/308678_a_310007]
-
ul este o poziție filozofică care susține că nu există decât forme sau acțiuni particulare denominabile distinct, negând existența universaliilor, adică a realităților generice, independente de subiect. Doctrina platonică afirmă existența formelor idei, independent de subiectul uman. Formele universale platonice sunt niște prototipuri modale perfecte și absolute, neschimbătoare, la care participă formele corespondente din lumea umană. Spre exemplu pentru fiecare forma perceptibilă sau conceptibilă, există o formă idee, o formă universală, perfectă și stabilă, care dă atributul formei sau calității
Nominalism () [Corola-website/Science/308678_a_310007]
-
fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate decât lucrurile pe care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută doar prin
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
naștere "logos"-ului sau Cuvântului, similar cu "Intelectul" plotinian și identic cu Dumnezeu-Fiul, a doua persoană a Trinității creștine. Dumnezeu este unul, simplu, desăvârșit. Logos-ul sau cuvântul conține în el însuși exemplarele tuturor creaturilor (recunoaștem aici din nou Formele platonice, înțelese însă ca idei aflate într-un Intelect divin - nous), în acord cu care acestea sunt create. Această interpretare va deveni foarte cunoscută în Evul Mediu, prin intermediul lui Augustin și - la Ioan Scotus Eriugena - prin scrierile Pseudo-Areopagitice. Imediat după Logos
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
una justă. O altă teză importantă a lui Origene este cea conform căreia creația este "ex nihilo", adică „din nimic”. La început Dumnezeu era singur, neexistând o materie primordială din care să creeze ființele. Această concepție se deosebește de doctrina platonică a creației, în care Demiurgul are la dispoziție o materie și Forme. Origene argumentează adevărul acestei teze prin reducerea la absurd. Astfel, dacă ne imaginăm că a existat o materie primordială necreată, aceasta trebuie să fi existat ca un fel
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
salvat. Nu există infern, răul fiind un rezultat al voinței libere a sufletului și nu un apanaj al materiei. De fapt, pentru Origene sufletul preexistă, întruparea sa fiind o cădere, ca rezultat al unei alegeri rele deliberate. Regăsim aici imaginea platonică a trupului ca închisoare. Liberul arbitru nu este numai cauza căderii, ci și agentul recuperării distanței față de Dumnezeu. Ca ființă liberă, omul are în sine principiul mișcării spre bine. Deoarece este prin natura sa spirit asemănător lui Dumnezeu, sufletul uman
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
lumea greacă și vechimea lui considerabilă. Comentariile la "Teogonie" recunosc caracterul ermetic al textelor orfice și subliniază că riturile nu pot fi înțelese decât individual, prin inițiere (coloanele VI și XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influențate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacție la critica raționalistă care îi era adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia și în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Boone Carlyle (Ian Somerhalder) este unul dintre personajele principale din serialul de televiziune american Lost. Boone este un personaj contradictoriu, cu o pasiune dusă la extreme, de iubire mai mult decat platonica, pentru sora lui, Shannon. Boone este ucis în primul sezon al serialului, dar mai apare pe parcurs, sporadic, în secvențele de viață ale surorii lui. Boone s-a născut în octombrie 1981. El este fiul Sabrinei Carlyle, femeie bogată, proprietara
Boone Carlyle (Lost) () [Corola-website/Science/304155_a_305484]
-
Rudy Behlmer conform cărora cei doi au avut o relație în timpul filmărilor pentru "The Adventures of Robin Hood" au fost respinse de Olivia de Havilland. Într-un interviu pentru Turner Classic Movies, ea a spus că relația lor a fost platonică, mai ales datorită faptului că Flynn era deja căsătorit cu Lily Damita. În timpul filmărilor pentru "The Private Lives of Elizabeth and Essex" (1939), Flynn și actrița Bette Davis s-au certat în afara platoului, ceea de dus la faptul că Davis
Errol Flynn () [Corola-website/Science/315370_a_316699]