995 matches
-
acestui principiu al descoperirii partenerului de dialog, am reunit în acest volum studii apropiate spiritului asumării istorice implicite a experienței platoniciene (cum sunt textele semnate de Andrei Cornea sau de Mihai Maci), dar și studii apropiate literei și sistematicii textului platonician (cum sunt interpretările lui Anton Adămuț, ale Adelei Cîmpean, ale lui Mihai Maga sau ale lui Andrei Bereschi). Volumul are, astfel, un dublu scop: el este văzut ca un ghid în interiorul studiului textelor de filosofie politică platoniciană și, simultan, ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și sistematicii textului platonician (cum sunt interpretările lui Anton Adămuț, ale Adelei Cîmpean, ale lui Mihai Maga sau ale lui Andrei Bereschi). Volumul are, astfel, un dublu scop: el este văzut ca un ghid în interiorul studiului textelor de filosofie politică platoniciană și, simultan, ca o deschidere istorică și o invitație la o transpunere în limbajele alternative ale diverselor experiențe istorice a problemelor lui Platon. El reia, simetric, intenția care a stat la baza volumului Filosofia politică a lui Aristotel (Editura Polirom
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
amabilitatea cu care ne-a îngăduit reluarea acestor texte. Volumul acesta nu ar fi fost posibil, pe de o parte, fără eforturile membrilor Centrului de Studii Antice și Medievale al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj care, prin seminariile organizate în jurul textelor platoniciene, au făcut posibile o bună parte din textele acestui volum. Îi mulțumim Adelei Cîmpean pentru realizarea indexului de pasaje citate din corpus-ul platonician și pentru unele dintre rezumatele articolelor. Pe de altă parte, suntem recunoscători Editurii Polirom pentru amabilitatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de Studii Antice și Medievale al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj care, prin seminariile organizate în jurul textelor platoniciene, au făcut posibile o bună parte din textele acestui volum. Îi mulțumim Adelei Cîmpean pentru realizarea indexului de pasaje citate din corpus-ul platonician și pentru unele dintre rezumatele articolelor. Pe de altă parte, suntem recunoscători Editurii Polirom pentru amabilitatea și deschiderea intelectuală cu care a primit continuarea colecției „Seminar. Teorie Politică” cu acest volum dedicat surselor platoniciene ale filosofiei politice. Coordonatorii Cuprins Argument
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de pasaje citate din corpus-ul platonician și pentru unele dintre rezumatele articolelor. Pe de altă parte, suntem recunoscători Editurii Polirom pentru amabilitatea și deschiderea intelectuală cu care a primit continuarea colecției „Seminar. Teorie Politică” cu acest volum dedicat surselor platoniciene ale filosofiei politice. Coordonatorii Cuprins Argument ..................................................................................................................... I. ANTOLOGIE DE TEXTE Fragmente de referință ale filosofiei politice platoniciene ........................................... 1. Critica tiraniei Celor Treizeci și a democrației ateniene (Scrisoarea a VII-a, 324c-325c) 2. Numai unirea necesară dintre filosofie și politică ar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
suntem recunoscători Editurii Polirom pentru amabilitatea și deschiderea intelectuală cu care a primit continuarea colecției „Seminar. Teorie Politică” cu acest volum dedicat surselor platoniciene ale filosofiei politice. Coordonatorii Cuprins Argument ..................................................................................................................... I. ANTOLOGIE DE TEXTE Fragmente de referință ale filosofiei politice platoniciene ........................................... 1. Critica tiraniei Celor Treizeci și a democrației ateniene (Scrisoarea a VII-a, 324c-325c) 2. Numai unirea necesară dintre filosofie și politică ar putea îndrepta statul (Scrisoarea a VII-a, 325c 6-326b 4) 3. Străvechea Atenă ca model și incarnare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sa voia să-i ferească pe atenieni să mai păcătuiască o dată împotriva filozofiei, așa cum o făcuseră cu Socrate”? Dar, cum spuneam, lucrul poate cel mai serios - care putea genera nu doar neîncredere, dar și o mare ostilitate față de proiectul politic platonician era felul în care Platon se gândea că el ar trebui să fie pus în aplicare: nu era vorba despre persuasiune, nici despre vreo formă oarecare de revoluție „de catifea”, realizată în conștiințe, nici despre un proces reformist mai îndelungat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Universului inteligibil. În ziua următoare, Critias va relua, în dialogul Critias (rămas neterminat), povestirea sa despre Atena arhaică și Atlantida - povestire care, în mod explicit, fusese declarată de Socrate „nu un mit plăsmuit, ci o istorie adevărată” (Timaios). Întreg restauraționismul platonician stă, prin urmare, în această coincidență (care desigur nu este o „simplă coincidență”): Cetatea bună, cea durată cu mintea în Republica, ar fi existat efectiv în trecutul îndepărtat, ceea ce înseamnă că nimic nu se opune ca ea să fie refondată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
terenul filosofiei speculative care, prin teoria ideilor, și-a adus în acest domeniu cea mai consistentă și mai durabilă contribuție la istoria gândirii omenești. Într-adevăr, de două mii și mai bine de ani, întreaga cultură europeană se mișcă în cadre platoniciene, istoria sa este însoțită permanent de un platonism când evident, când ascuns. Încă de la începutul monografiei sale dedicate lui Platon, una dintre cele mai cunoscute din întreaga literatură a problemei, Paul Natorp declara: „Această carte ar vrea să ajungă în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poată învăța cum să interpreteze, în spiritul acestui centru, și ceea ce îi este cunoscut din zonele periferice ale gândirii lui, relaționând aceasta cu centrul. Acest centru a fost și va rămâne totdeauna teoria ideilor”. În economia de ansamblu a sistemului platonician teoria ideilor ocupă, într-adevăr, locul central. În conștiința culturală europeană ea s-a identificat în asemenea măsură cu numele lui Platon încât astăzi, când vorbim de Platon, ne gândim imediat la teoria ideilor, iar când ne referim la aceasta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din cultura europeană. * Dacă aceasta este imaginea tradițională care s-a impus, a unui Platon acaparat, oarecum în întregime, de fior metafizic, rezultatele cercetărilor și interpretărilor mai noi au amendat această imagine în câteva dintre datele sale esențiale. Interesul studiilor platoniciene a fost mutat cu un pas mai departe prin identificarea impulsului originar care a stat la fundamentele marii construcții metafizice a teoriei Ideilor. Din această nouă perspectivă, Platon rămâne cel care a realizat primul o mare construcție metafizică în istoria
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Majoritatea celor care s-au lăsat prinși în această anchetă au ajuns la un singur răspuns: rădăcinile ultime ale întreprinderii metafizice a lui Platon sunt localizabile în sfera experienței politice pe care a trăit-o. De aceea rămâne meritul cercetărilor platoniciene din secolul XX de a fi pus în adevărata sa lumină dimensiunea politică a platonismului. Într-o mărturisire din Scrisoarea a VII-a, Platon însuși se arată dispus să recunoască în interesul pentru domeniul politicului o preocupare constantă și dominantă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Jaeger, unul dintre cei care, în secolul trecut, și-a făcut o sarcină din cercetarea filosofiei lui Platon, a trebuit să admită că politica reprezintă interesul central al „omului Platon” și că acest interes dă chiar substanța centrală a filosofiei platoniciene. Lămurirea relațiilor lui Platon, atât în planul vieții, cât și în cel al gândirii sale, cu sfera politicului a devenit o sarcină fundamentală a noii cercetări platoniciene. Mai trebuie adăugat că, cu cât înaintăm mai mult în timp dinspre Grecia
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al „omului Platon” și că acest interes dă chiar substanța centrală a filosofiei platoniciene. Lămurirea relațiilor lui Platon, atât în planul vieții, cât și în cel al gândirii sale, cu sfera politicului a devenit o sarcină fundamentală a noii cercetări platoniciene. Mai trebuie adăugat că, cu cât înaintăm mai mult în timp dinspre Grecia arhaică a secolelor X-VII î.e.n. către cea a lui Platon (428-348 î.e.n.), caracterizată prin instaurarea ordinii social-politice a democrației la Atena, cetatea filosofilor, importanța sferei politicului în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un impas ce pare fără ieșire printr-un expedient care, în fond, este o poveste, o fabulă, care invită, mai mult, chiar obligă, să extragem din ea o învățătură, de cele mai multe ori, de factură morală. Datorită avântului mitic primit, gândirea platoniciană poate merge mai departe, sărind la altitudinea unei alte probleme și mai dificile, care deschide cunoașterii perspective noi și mai largi. Expresia cea mai pregnantă de factură mitică a teoriei ideilor o găsim la Platon în celebrul mit al peșterii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o iluzie a realității ca realitatea însăși, apasă asupra condiției specifice omului în lume. În termeni mai filosofici, este vorba de raportul dintre esență și aparență. Omul ia, ca fiind esență, ceea ce nu este decât aparență. În termenii proprii filosofiei platoniciene este vorba de confuzia dintre lumea I-a a Ideilor și lumea II-a a lucrurilor, dintre adevărata realitate și falsa realitate, ce nu valorează decât ca o iluzie, aparența adevăratei realități. „Ce semnificație are această istorie?” se întreabă și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un bun prilej pentru interpretări substanțial diferite. Și totuși, „nicăieri viziunea imagistică și analogică a lui Platon nu a cuprins mai mult din esența operei decât Republica”. Această îngreunare în receptarea clară, prezentă de altfel ca o caracteristică a dialogurilor platoniciene, a dus la situația în care Republica apare ca una dintre cele mai controversate opere din istoria gândirii, provocând pasiuni dintre cele mai diverse, dacă nu chiar contradictorii de multe ori. Republica, cel mai mare dialog ca întindere din opera
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a dus la situația în care Republica apare ca una dintre cele mai controversate opere din istoria gândirii, provocând pasiuni dintre cele mai diverse, dacă nu chiar contradictorii de multe ori. Republica, cel mai mare dialog ca întindere din opera platoniciană, are ca subiect de pornire căutarea ideii de Dreptate, a esenței dreptății, a ceea ce se poate spune despre dreptate fără posibilitate de îndoială, căutarea acelei dreptăți care asigură prin respectarea ei fericirea maximă în orice condiții. Acest demers presupune că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dialectică, folosită aici într-o modalitate constructivă, Platon construiește un model al omului ideal și al cetății ideale. Însă în registrul încercării de a ierarhiza cele două categorii, omul și cetatea, politicul sau eticul, apar greutăți majore de care textul platonician nu duce lipsă în interpretări. Astfel, nici chiar din dialog nu reiese clar, eventual chiar există auto-contraziceri cu privire la ceea ce interesează cu adevărat, omul sau cetatea. Din cauza aceasta, de-a lungul timpului, pozițiile comentatorilor nu au întârziat să fie foarte diverse
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
profund este tocmai diversitatea și enorma ei receptivitate la interpretare, iar mesajul ei ar fi tocmai acela de a încerca să se găsească tot mai multe idei care să ducă mai departe în spiritul ei. O trăsătură fundamentală a gândirii platoniciene, evidentă mai ales în Republica, este tendința de a stabili analogii și echivalențe fundamentale între sferele cognitivului, ale eticului, esteticului, psihologicului și ale politicului. Demersul lui Platon este de a arăta că realitatea cognitivă se poate distribui pe mai multe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de obiectivitate arată că metoda comparativă aplicată direct între totalitarismul modern și un regim imaginar gândit în urmă cu 25 de secole nu se poate susține pe terenul corectitudinii de principiu. Cetatea ideală poate fi considerată, cel mai aproape de spiritul platonician, o constituție organică care presupune o logică holistă cu părți specificate și cu o deschidere importantă spre transcendență care îi asigură o participare integratoare la Bine. Acest model este „nu atât un model teleologic al societății perfecte, cât o strategie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arate că a pune toate lucrurile în comun nu reprezintă forma supremă de excelență politică a unei comunități, ci, dimpotrivă, unificarea totală iese și ea în afara politicului, deoarece distruge cetatea: tocmai în acest punct, Aristotel inițiază critica sa la adresa construcției platoniciene din Republica. Pentru a încheia deocamdată cu prezentarea sistematică a morfologiei politice elaborate de Aristotel am întocmit următorul tabel sinoptic al celei dintâi. Tipul de folos în vederea căruia se exercită guvernarea ce revine oricăreia dintre categoriile numerice. Relațiile interfamiliale ai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Despotopoulos în faptul că propriu-zis Platon nu vorbește niciodată despre condițiile istorice obiective ale fuziunii dintre puterea politică și filosofie), mai apare una la sfârșit, tocmai ca problemă a sfârșitului. În afara Kallipolis-ului, toate celelalte forme aflate pe axa morfologiei politice platoniciene sunt analizabile în registrul abdicării de la rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tocmai ca problemă a sfârșitului. În afara Kallipolis-ului, toate celelalte forme aflate pe axa morfologiei politice platoniciene sunt analizabile în registrul abdicării de la rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea istoriei este atunci de la ființă la neant, de la rațiune la dorință. Dar ce se întâmplă dincolo de tiranie? Există un sfârșit al istoriei? C. Despotopoulos remarcă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
premisă de principiu a lui Platon: între constituția perfectă și celelalte regimuri există o diferență ontologică. O a doua: nu există nicăieri o asemenea pretenție din partea lui Platon însuși. Dimpotrivă, cel care transmite o atare idee relativă la morfologia politică platoniciană este Aristotel: „Apoi, el nu spune despre tiranie nici dacă are parte de schimbare, nici dacă nu are, și nici sub ce influență sau spre ce tip de constituție; pricina stă în faptul că nu este lesne de exprimat o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]