357 matches
-
de o parte, cu accepțiunea gnostică, conform căreia lumea și creația erau atât de dominate de rău, încât nu ar fi putut fi opera lui Dumnezeu, ci a unor intermediari între Acesta și lume, respectiv cu viziunea total opusă, a platonismului, potrivit căruia întreaga existență era marcată de prezența divinității 177. Interpretând aceste aspecte într-o cheie religioasă, alăturarea comparativă a creației ex nihilo, desemnând o "acțiune de a scoate ceva din neant"178, celei realizate "după chipul și asemănarea" lui
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ibidem, P. G. XLIV, col. 404B; citat în Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 336. footnote>. Unii teologi susțin că Sfântul Grigorie se situează în cadrul tradiției filosofilor Și teologilor creștini care au utilizat temele platonismului mijlociu Și ale plotinismului, mediate de Filon din Alexandria Și exegeza sa asupra textelor Vechiului Testament<footnote Carabine susține că volumul de cunoștințe posedat de Sfântul Grigorie asupra platonismului mediu Și asupra lui Plotin a fost mijlocit de Școala alexandrină
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
situează în cadrul tradiției filosofilor Și teologilor creștini care au utilizat temele platonismului mijlociu Și ale plotinismului, mediate de Filon din Alexandria Și exegeza sa asupra textelor Vechiului Testament<footnote Carabine susține că volumul de cunoștințe posedat de Sfântul Grigorie asupra platonismului mediu Și asupra lui Plotin a fost mijlocit de Școala alexandrină de exegeză, de Origen în mod deosebit, prin Sfântul Atanasie, Sfântul Grigorie de Nazian Și fratele său, Sfântul Vasile cel Mare. A se compara cu cunoștințele directe prezentate în
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
intenționale. (I.7.) Așadar, o pisică și ideea de pisică nu diferă în ceea ce privește natura lor, adică ideea de pisică este aceeași în ambele cazuri, ci în moduri de exemplificare a acestei naturi. Felix instantiaza (sau, mai bine, pentru a evita platonismul, actualizează) o idee de pisică într-un mod de a fi natural (esse naturale), iar în gândirea mea despre el actualizează aceeași formă (qua universal) într-un mod de a fi intențional (esse intenționale). Din cele spuse mai sus despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Toma încerca să o rezolve aici, crede Pasnau, constă nu în dificultatea de a decide dacă procesul cunoașterii umane este unul direct sau indirect, ci în maniera în care poate fi oferită o explicație a cunoașterii fără a cădea în platonism. Această chestiune conduce direct la problema universaliilor, care, pentru Toma, există ca atare doar în mințile subiecților cunoscători, iar în natură au un mod de a fi compus, căci se află unite cu materia. Dat fiind faptul că intelectele umane
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pistis ca în-credințareși pistis credință nu sunt deosebiri mari, nici însă mici și, ceea ceeste mai important, țin în primul rând de orizontul de aplicație. Caîncredințare, dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că Sfântul Grigorie nu este străin de intuirea directă a lui Dumnezeu. Totuși, efortul de pionierat în prezentarea unui rezumat comprehensiv al învățăturii fondatorului Teologiei mistice este depus prin importanta monografie a cardinalului Jean Daniélou asupra relației Sfântului Grigorie cu platonismul, în care autorul îl pune pe Sfântul Grigorie în antiteză cu marele scriitor bisericesc, Origen. Pornind de la fundamente mai largi, W. Völker investighează conexiunea dintre mistica sa cu cea a alexandrienilor, al lui Metodius, Atanasie și al celorlalți doi Capadocieni
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
The knowledge of God in Origen”, in Knowledge of God in the Greco-Roman word, editori R. Van den Broek, T. Baarda și J. Mansfield (Leiden: Brill, 1988), pp. 219-28. Pentru o prezentare generală a dificultății/imposibilității cunoașterii de Dumnezeu în platonismul mijlociu, a se vedea J. Dillon, The Middle Platonists (Londra: Duckworth, 1977); a se vedea și D. Carabine, The Unknown God: Negative Theology in the Platonic Tradition: Plato to Eriugena (Louvain: Peters, 1995), în special pp. 51-70; a se vedea
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
The Middle Platonists (Londra: Duckworth, 1977); a se vedea și D. Carabine, The Unknown God: Negative Theology in the Platonic Tradition: Plato to Eriugena (Louvain: Peters, 1995), în special pp. 51-70; a se vedea și S. Lilla, Introdusione al medio platonismo (Roma: Instituto Patristico Augustinianum, 1992); cf. Martin Laird, “Gregory of Nyssa and the Mysticism of Darkness: a Reconsideration”, Journal of Religion, 79.4, 1999, pp. 592-593. footnote>. Discuțiile recente asupra posibilei relevanțe a tradiției apofatice creștine pentru preocupările teologice post-moderne
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ce sunt” (în versiunea Septuagintei, Sfântul Grigorie ar fi utilizat „Eu sunt Cel care este”), care, practic, se traduce printr-o confesiune a lui Dumnezeu ca „Realul real” și îi permite Sfântului Grigorie să-L identifice cu realitatea supremă a platonismului tradițional. A doua teofanie este extrasă din experiența lui Moise asupra întunericului de pe munte, și în special din cartea biblică Exod 20, 21: „Și a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu” (s-
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
noului spirit recreator. Teologia își dă mâna cu artele, cu știința și cu filosofia. Morala vorbește în fapte izvorând din religie. Vechea cultură greco-romană se cristalizează în acest timp și în acest teritoriu. Sfântul Augustin (351 - 430) „doctorul milei“, conciliază platonismul cu creștinismul susținând primatul binelui în coexistența, volens-nolens, cu răul. Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980 d.Chr.) în încercarea de împăcare a dogmei coranice cu raționalismul aristotelic, nuanțat de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
loc celei de a treia Renașterii: Summa theologica a Sf. Toma d’Aquino (1225-1274), supranumit „doctor angelicus“, va insufla spiritul noii culturi, perspectiva armonizării tuturor creațiilor spiritului uman, ca și contemporanul său vârstnic, Albertus Magnus (1207 - 1280), reconciliind, în fond, platonismul cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
divine" platonice 108, s-a menținut de-a lungul Evului Mediu prin influență literaturii române clasice și tardive (Horațiu, Ovidiu, Pliniu, Nemesian, Claudian, Fulgențiu), pana cand Renașterea a recuperat-o împreună cu moștenirea culturală antică și i-a dat curs în platonismul florentin de la sfârșitul secolului al XV-lea109. Dar, spre deosebire de semnificațiile anterioare ale conceptului de geniu cunoscute printre români și greci, aceasta epoca va consolida, pe urmele lui Francesco Petrarca și de acord cu viziunea ei specifică, umanista (păstrându-le totodată pe
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
astfel. Logica acestui raționament e cu totul nepricepută pentru noi. Nu urmează deloc că provocațiunea a fost platonică din faptul că guvernul nostru nu pune în legătură esența meritorie a cesiunii dunărene cu afacerea de onoare ocazională prin discursul tronului. Platonismul nu e nicăiri mai puțin la locul lui decât în afaceri de onoare. Nu cunoaștem insulte platonice și prin urmare nici satisfacțiuni platonice și ne mirăm că tocmai o foaie franceză ne dă o asemenea lecție despre afaceri de onoare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dorită de Dumnezeu însuși"15. E, cu siguranță, aici altceva decât conceptul platonician, oricât de enigmatic, de participare (méthexis), căci modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
până la conștiința limitelor proprii, dar și a „încercării“ lor, nu mai era decât un pas, care în istoria filozofiei a echivalat cu trecerea de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul de limită pe care omul o resimte în raport cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pur și simplu o parte a istoriei gândirii estetice - cel puțin dacă este tratată în sune, fără referire la activitatea creatoare contemporană cu ea. Fără îndoială, se poate demonstra că literatura engleză reflectă istoria filozofiei. Poezia elizabetană este pătrunsă de platonismul renascentist. Spenser a scris patru imnuri care prezintă ascensiunea neoplatonică de la materie la frumusețea divină, iar în Faerie Queene (Crăiasa zânelor) rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și scepticismului italian contemporan. Chiar și la Shakespeare se găsesc, alături de ecouri din Montaigne și clișee împrumutate de la stoici, numeroase urme de platonism renascentist, de piMă, în vestitul discurs al lui Ulise din Troilus și Cresida. La Donne putem urmări studiul scrierilor Părinților bisericii și ale scolasticilor, precum și influența pe care a exercitat-o noua știință asupra sensibilității lui. Chiar și Milton a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
of the Plays of Shakespeare, Londra, 1792. 25. Wincenty Lutoslawski, The Origin and Growth of Plato's Logic with an Account of Plato's Style and the Chronology of His Writings, Londra, 1897 ; pentru comentarii asupra "stilometriei" Vezi John Burnet, Platonism, Berkeley, 1928, pp. 9-12. 26. Giles Dawson, Authenticity and Attribution of Written Matter în English Institute Annual, 1942, New York, 1943, pp. 77-100 ; G. E. Bentley, Authenticity and Attribution of the Jacobean and Caroline Drama, ibid., pp. 101-118; vezi E. H.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
chiar de rea-voință, a doua ajunge la întrebuințarea posibilă a unui semn care are aceeași textură ca și ceea ce îl generează, posedă aceeași garanție de autenticitate, este tot atît de "real" ca și sursa sa. Se vede aici profilîndu-se, asemeni platonismului și în opoziție cu el, o concepție de tip totul-adevărat (sau totul-fals, este același lucru), la adăpost de orice instanță morală a distincției, care facilitează din plin sarcina tehnologilor, pentru care distincția om-mașină n-ar avea loc ... În acest sens
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
îl asociază cu Narcis, cel care taie cu privirea "pe înecarea cirezilor agreste". Codreanu respinge și interpretarea potrivit căreia "jocul secund" ar fi o imitație a imitației în sensul poeticii platoniciene și consideră că, de fapt, "Oglindirea barbiană este un platonism à rebours." (p. 212) Concluzia potrivit căreia "Joc secund e capodopera tragicului senin, la care ajunsese și Eminescu în poemele de maturitate" nu e neapărat nouă, însă demonstrația desfășurată pe parcursul acestei cărți convinge. Explicația criticului pentru profunzimea poeziei barbiene ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a terminologiei filosofice grecești, cât și a stilului pe care îl aveau cele mai bune piese a literaturii clasice. Cel mai elocvent exemplu este aparenta suprapu¬nere din punct de vedere al terminologiei și manierei de expresie între neoplatonism și platonismul creștin. Este binecunoscută controversa exegeților moderni cu privire la opera lui Dionisie Areopagitul: a fost un creștin platonizant sau un neoplatonic sub haină creștină. Dacă însă se delimitează cu multă acuratețe intenția sub care stau scrierile areopagitice, discuția își pierde substanța. Dincolo de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cale pentru a dobândi adevărul atât în domeniul religios, cât și secular. Ioan Mauropous, accen¬tuează afinitatea între Platon și Hristos, afirmând că Platon a fost creștin în aspectele esențiale ale filosofiei sale. Simptomatic este profilul intelectual al lui Psellos. Platonismul acestui ilustru bizantin se profilează în contextul interpretării textelor lui Dionisie Areopagitul, în condițiile în care filtrele sale interpretative datoresc mult lui Proclus, prin care este considerată cu putință înțelegerea gândurilor adânci ale lui Platon și Plotin. În ceea ce privește neoplatonismul, principala
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]