401 matches
-
către universala deschidere a ființei, solicitată de toate orizonturile: Iată: avîntați-vă acum ochiul asemeni uliului peste șesurile Europei Rătăciți pe drumurile somptuoase ale Babilonului Scăldați-vă În fluviile galbene ale cerescului imperiu Stați la pîndă cu haiducii bronzați de pietrele pleșuve ale Abisiniei Legănați-vă pașii În dansul cu pene și măști de groază ale Congoului Primiți În auz evantaiul languros al vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată. Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care pășteau risipite grupuri de capre și de vite mari. O biserică minusculă cu un mic cimitir alături închidea satul. Mai departe se vedeau negre păduri de fag și de conifere, dominate în fund de crestele lucitoare ale munților pleșuvi. De aci încolo nu mai era nici o așezare de om afară de colibe. Pădurile le exploata un proprietar și se auzeau lovituri de topor și hârâituri de joagăr mecanic. Ioanide întinse o pătură pe iarbă și se culcă jos, lăsând pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bituminos, Conțescu descoperea o precisă conformanță fiziognomică și persistența unor anume teme folclorice. În spațiul granitului și al coniferelor geograful surprinsese paralele între fenomene mineralogice, vegetale, animale, morale și etnografice. Și - lucru surprinzător, mărturisea el - omul de la munte din spațiul pleșuv are foarte multe asemănări cu omul maritim, și de fapt, cu tot paradoxul, regiunea muntoasă dădea cel mai mare număr de marinari. Explicația lui Conțescu era că în partea stâncoasă a munților, amintirea litoralului din era întinderii mării până în regiunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
petec de pământ, mănos sau sterp, uscat sau apătos, cald sau rece, reprezentând un șes adăpostit sau un rozor pietros. Pomii frâng forța vânturilor și conservă timp îndelungat umezala care contribuie la formarea nourilor. De unde se esplică că, pe când țările pleșuve adese ajung a fi bântuite de secete îndelungate și vijelii, țările încarcate de pomi arareori duc lipsă de umezeala atât de priincioasă plîntelor. În țările locuite de români condițiunile naturale și economice, cu puține escepții, sânt priincioase, pe alocurea foarte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și și-ar plimba durerea "pe mări necunoscute,/ prin stînci ce stau în aer,/ prin munți cu cap de fier/ prin stelele bătrîne și prin pustii tăcute,/ prin nourii din cer", pîn'ce încheie poetul "bătrîn și palid, cu capul pleșuv ca stînca/ aș rupe de pe lira-mi coarde ce nu mai sun/ și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
meditare; memorie; migrenă; de minte; mintea; mintios; mîini; mînă; monedă; mort; motor; muiere; nas, craniu; necesar; negru; neuroni; obraji; de om; organism; oval; pagubă; și pajura; partea corpului; pat; pămîntului; persoană; de pește; de piatră; vai de picioare; piept; pisică; pleșuv; plumb; potrivit; poză; priceput; profesor; de rață; rege; responsabilitate; serviciu; siguranță; somn; soț; spate; sprijin; stăpînire; sticlă; stimă; stres; de struț; suflet; sur; știință; tata; tăiat; terminal; cu de toate; treaz; trunchi; țap; țeastă; umăr; ureche; uscător; vorbește (1); 787
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a reprezentat războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Să nu mănînci mămăligă de pe melesteu, c apoi, cînd ești în mormînt, să nu te scoată lupii și să te mănînce. Dacă linge o copilă melesteul cu care s-a frecat mac, se crede că ea va căpăta un bărbat pleșuv; dacă face aceasta un băiet, apoi va avea el o astfel de femeie. Mere înainte de Sf. Ilie să nu azvîrli cu mere în sus, că bate piatra cît merele. Femeile măritate nu mănîncă mere pînă la Sf. Petru, cînd împart
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mort care trebuie pregătit pentru odihna cea veșnică: slujbe, priveghi, bocitoare, praznic. Ea știa că trebuie să respecte datina din bătrâni, apoi urma să ia viața de la capăt, după același tipic. Alte personaje au trăsături comune: părintele Dănilă e înalt, pleșuv, cu pântecele revărsat; baba Maranda, vrăjitoarea, e săracă, lipită pământului; argatul Mitrea citește semnele meteorologice, mănâncă între animalele lui în șură. Iubitori de petreceri, muntenii merg la cumătrii sau nunți. Apropierea de Miorița este evidentă, dar sunt și unele deosebiri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
11 la II Corinteni, 4, P.G., LXI, col. 515-516. footnote>. În privința aspectului fizic, Gură de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de pildă Israel, taberele palestiniene (Steaua rătăcitoare), despre Africa, despre condiția inumană a indigenilor, să descrie câmpiile imense dar deșertice, cerurile limpezi și înmiresmate, munții înalți și pleșuvi, nopțile lungi și pure, golfurile și mările vrăjite, tot atâtea locuri sălbatice și aparent lipsite de viitor, să redescopere lumea desrădăcinaților, pentru a da cuvântul civilizațiilor străvechi și care în pofida trecutului lor fabulos, au fost marginalizate de stihiile naturii sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putea aștepta câteva paragrafe.Ea este un pretext de suspendare a producerii dedublării. (H2b) E un moment mare, să mă cuget mai întâi gândi el [...] umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane în oloi, cu fruntea naltă, palidă, pleșuvă, cu buze vinete, cu părul de câteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții deschise înaintea lui Dan. Umbra lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferite de cele de astăzi, s-au hrănit și modelat reciproc, poate mai mult decît în orice altă epocă istorică. Începînd cu celebrele Jurăminte de la Strasbourg din anul 843 (încheiate între doi nepoți ai lui Carol cel Mare, Carol cel Pleșuv și Ludovic, împotriva celui de-al treilea, Lothar), care reprezintă cel mai vechi monument de limbă "franceză", un document politic autentic, ce stă mărturie pentru nașterea unei noi limbi. Dar poate cea mai interesantă și neașteptată întîlnire dintre politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ici-colo întrerupte de cîteva sălcii pipernicite, îndepărtate pășuni despărțite prin șiruri rare de plopi. Foarte departe mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei pleșuvi. Și, sub un cer livid, în scăzuta zi a acestei după-amieze de iarnă, părea că bezna toată a Voreux-ului, toată învolburata pulbere de huilă, s-ar fi abătut pe cîmpie, așternîndu-și pudra pe copaci, acoperind drumurile, însămînțînd pămîntul. Etienne privea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trimis special care să ia parte la negocierile dintre guvern și sudiști. Comandantul rebelilor din sud era John Garang. Când l-am întâlnit pentru prima dată în Uganda, avea cincizeci și doi de ani, era îndesat, cu capul sferic și pleșuv și cu o barbă scurtă și neagră, înspicată cu fire albe, care îi încadra bărbia rotundă. Educat în Statele Unite, Garang era renumit pentru faptul că înșela pe toată lumea, începând cu teoreticienii comuniști și terminând cu activiștii creștini; de aceea, nu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă voluptoasă... aud cuvintele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi interesat deloc sau ar fi știut prea bine unde trebuie să ajungă. Drumul urca mereu... Pe urmă pârâul rămase în dreapta. Câteva stele albe tremurau, ca o cununiță de speranță, pe un colț de cer, în vârful unui munte pleșuv. " Ce-ar face Klapka să mă vază acuma?" își zise Apostol cu mare bucurie când sosi pe coama unde se aflau bateriile. Pe aici nu mai era ceață și totuși întunericul părea mai des. Bologa încercă să găsească adăpostul lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arborașul de ceai etc. Fauna mediteraneană este reprezentată prin câteva specii endemice cum sunt: hârciogul mic, porcul spinos (Hystrix cristata), muflonul (Ovis musimon), hiena vărgată (Hyaena hyaena), șacalul auriu (Canis aureus), inarița verde (Serinus serinus), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), vulturul pleșuv negru (Aegypius monachus), vipera cu corn (Vipera ammodytes), broasca țestoasă (Testudo graeca), scorpionul (Euscorpius europaeus). În pădurile mediteraneene solurile sunt subțiri, adesea discontinui, dezvoltate pe roci bogate în carbonați. Solul dominant este rendzina, iar când vegetația este normal dezvoltată, terra
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
plasticizând în mod simbolic ideea abrutizării: "O sută de instincte vechi care trezesc imaginea flămândă a bestiilor carnivore cresc deodată în sufletul mulțimii, și umbra ei în fugă, ia forme de mistreți furioși, de zimbri cu nările umflate, de hiene pleșuve"148. În sfârșit, imaginea torturii infernale este "derulată" cu o nedisimulată apetență pentru detaliile șocante. Povestind, "chipurile"149, pentru un cititor avid de senzațional, condamnarea la moarte a unui deținut de război, naratorul recurge, de data aceasta, când la tonul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forțele centrifuge. Sfîntul Imperiu Roman de Națiune Germană, creația lui Carol cel Mare și a Papei Leon III, s-a dezintegrat după moartea împăratului, cînd, în urma tratatului de la Verdun din 843, Ludovic Germanicul devine regele francilor de Est, Carol cel Pleșuv, regele Francilor de Vest, iar Lothar, un alt fiul al lui Ludovic cel Pios, ocupă partea centrală a fostului Imperiu carolingian, din Danemarca pînă la Roma. Sfîntul Imperiu renaște cu Otto I la 962. El va dura (sub forma unei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]