2,404 matches
-
Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și amețindu-mă din nou cu parfumul părului ei bogat. Mi-a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera de conversație. Întârzia mult. Tărăgănat, cu săgeți cumplite-n picior, m-am dus să văd de ce nu mai vine. Am găsit-o dormind În patul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zicea mai bine!) Ei bine, proaspăt întors în birouașul meu de la facultate, eu, Dan C. Mihăilescu, mă simțeam aidoma celor trei mari comandanți. Adică, rămânând lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
groasă, împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările, lănțișoarele, inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul fetelor era tot mai masculin și invers, cu scopul de a ieși parcă din încorsetarea sexului cu care se născuseră. În toată zăpăceala aceea care prefigura încă din anii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul îți este la o altă fată. Spune odată, ce te frământă! Da, cu toată tandrețea de care dădeam dovadă pe parcursul întâlnirilor mele cu Mona, aceasta simțea (era în primul rând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-se din când în când cu coada ochiului pe sub borul pălăriei... Struneau caii din dârlogi ca niște adevărați cavaleriști! Dacă îi priveai mai de aproape însă, băgai ușor de seamă că nu erau la prima tinerețe. Ba mai mult! Albul pletelor și mustățile colilii dovedeau fără putință de tăgadă că duceau în spate ani buni! Și dacă te-ai fi apropiat și mai mult de ei, dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul ale Cleopatrei virtuale, am Înțeles pe loc de ce atât Iuliu Cezar, cât și Marc Antoniu și-au lăsat imperiul de izbeliște pentru ea. După jumătate de oră cu Jeanne D’Arc, În varianta „Barely 18 fără zale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
își făcuse obiceiul să dea din cap furioasă și să exclame încetișor „Ah, Alice!“, ceea ce nu-l putea face pe Heshie decât s-o iubească și mai mult; și, bine-nțeles, același efect îl avea și asupra mea. Ah-Alice, cu pletele blonde săltându-i pe spate, încadrându-i chipul! Cum mai străbătea jumătate din lungimea terenului de joc, cu pasul ei elastic, exuberant! Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de satin albi strânși pe coapse și cu cizmulițele ei albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
povestea și acolo, nici o grijă, de-acum știm că durerea pe care singuri ne-o provocăm e la o distanță doar de-o amintire. Între timp, hai să-i simt nițel lipsa cu toată ființa mea. Tenul de culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doar de-o amintire. Între timp, hai să-i simt nițel lipsa cu toată ființa mea. Tenul de culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șic. Trupul ei mlădios, minion, avea o delicioasă culoare de cafea cu lapte, care Înfrumuseța până la perfecțiune imprimeul geometric ciocolatiu cu turcoaz al panglicilor care alcătuiau costumul ei de baie foarte sumar. Pedichiura era făcută cu un roz delicat, iar pletele brune, strălucind ca boabele de cafea, Îi cădeau În valuri În jurul umerilor, atingând ușor nisipul atunci când se mișca. La gâtul delicat Îi atârnau șase șiraguri din mici perle de cultură și, În jurul antebrațului, puse cît mai sus, avea trei brățări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
multă invidie din partea semenelor ei, „erau rezultatul a ani și ani de lecții particulare de balet“, cum spunea ea mereu. Arăta mai degrabă ca o versiune Îmbunătățită a idolului ei - o variantă tânără a lui Jane Birkin 1: avea lungi plete castanii, privirea adâncă și bronzul permanent, care e atât de ușor de menținut tot anul dacă familia ta are câte o casă În toate stațiunile din Antigua până În Aspen. Când era Îmbrăcată casual, emana un farmec natural de Înaltă clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spunând: —Salome. Ar trebui să fii atentă. Aici nu e Geneva. E Hotel Rivington. —Lauren, sunt ocupată! șuieră Salome, de-abia desfăcându-și buzele. Salome semăna cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii de culoarea jadului, iar decolteul ei era strâns Într-o rochie cât se poate de generoasă. Avea aerul disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucru la care ne așteptam era... — Îmi pare nespus de rău că trebuie să Întrerup ceva atât de frumos. Hunter și cu mine am privit În sus, jenați. Sophia D’Arlan stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri de trening și tricou. Are o oală sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens. Pășește înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sub presiune cu capac de sticlă. Peste buză a curs ceva maroniu și lipicios; dosul capacului de sticlă e aburit de condens. Pășește înăuntru și-mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
luat-o la fugă spre echipa de muncitori. Le-a strigat să aștepte. A zis că ar putea să dea o mână de ajutor. Câinele era doar un hoit putred în niște zdrențe de blană. Bărbatul era tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar sub ochi. Cicatricele erau stacojii, iar tânărul a băgat mâna în sacul de gunoi unde era câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
La primele două biblioteci - nici o problemă. La următoarea, cartea nu e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dac-ar fi după dumneata, ai tunde și statuile, ba chiar și pozele din manualele școlare surîde bărbatul. Ești obraznic, tovarășe! îi strigă milițianul. A, Iulian Barbu, actor clatină el din cap, răsfoind buletinul de identitate. Aveți un director cu plete... Pe el nu vreți să-l tundeți? V-am zis că-i obraznic spune bărbatul de alături. Obraznic ai fost dumneata! i-o taie actorul. Fără comentarii! pune punct milițianul. L-ați insultat pe tovarășul. Mă văd nevoit să... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcut pur și simplu frică și a chemat minerii. 14 ani mai târziu, înțeleg cu groază din ultima sa zicere, că dl prezident a privit atunci cu liniște minerii, care atacau în haită oameni luați de pe stradă după blugi, ochelari, plete sau fustă scurtă, ca pe niște băieți care aveau ei motivele lor. Și mai spune domnul prezident: „E un accident care se petrece de regulă în viață...”. Adică regula e ca inși în uniformă să lovească civili fără apărare. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și mai rău bărbia, în fine, din toate podoabele astea capilare care în fond nu erau cine știe ce, dar erau, a răsărit o chelie pe cinste, nu genul O. Paler, dar nici departe. O să vă întrebați cum naiba de-aveam așa plete când toți elevii erau tunși chilug, cel puțin între Valea Ialomiței și Râul Doamnei, poate și prin alte locuri, nu știu, asta știți unii dintre voi, eu nu mă bag unde nu mă pricep. Ei bine, scăpam de frizer datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea mai mare medie din țară la examenul de bacalaureat (când îl uluise pe Țițeica, în public, demonstrându-i că enunțul unei probleme este greșit), absolvise primul facultatea (deși se căsătorise în anul II cu o femeie superbă, care, cu pletele ei ca mierea, ondulate, făcuse cândva să tresară gheața de pe patinoarul Oteteleșanu), cunoștea perfect latina (fiind capabil oricând să reproducă pasaje din Cicero, din Horațiu, din Tacitus sau din Iuvenal), îl iubea mai ales pe Bacovia (pe care, incredibil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea mare respect pentru acest scriitor. Era trecut bine de prima tinerețe și m-am gîndit că ar face bine să se grăbească dacă vrea să devină faimos. Atît de burghez eram. Era singurul bărbat pe care-l văzusem cu plete pînă la umeri. Avea părul cărunt, rărit și strîns În creștet cu o bandană albastră, cum și-l prindeau indienii. Altfel, nu arăta deloc ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
consideră că doar contrafacerea, mistificarea, minciuna intenționată pot reprezenta într-o carte valoarea absolută, un adevăr necontaminat de pseudoadevărurile dominante. „Credeam că eram singur în ascensor - scrie Marana, tot de la New York - dar cineva apare lângă mine: un tânăr cu niște plete de salcie plângătoare era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]