233 matches
-
, prescurtat în română de obicei ca Salustiu (86 - c. 35 î.Hr.), a fost un istoric și politician roman, și "novus homo" dintr-o familie plebee din provincie. Salustiu s-a născut la Amiternum în țara sabinilor și a fost un "popularis", un adversar al vechii aristocrații romane, de-a lungul carierei sale, și mai târziu, un partizan al lui Iulius Cezar. Salustiu este cel mai
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
primă vedere” a femeii de care se îndrăgostește din cauza faptului că nu poartă ochelari. În plus, povestirea se referă și la vanitate. Naratorul își schimbă numele, „cam în silă”, din Froissart în Simpson, „un nume foarte obișnuit și mai degrabă plebeu” pentru a intra în posesia unei moșteniri. Numele său original, spune el, îi inspira „o mândrie ce mi se putea ușor ierta”. Aceeași mândrie îl împiedică să poarte ochelari. Doamna Lalande recunoaște ca ea i-a dat astfel o lecție
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
pierde. 63.i.Hr - Candidează iar dar pierde și nu mai are voie să candideze. - Organizează altă conspirație prin care vrea să-i ucidă pe toți de la conducere și să instaureze un regim de putere personală. Alături de el au fost plebeii nevoiași, nobili scăpatați, fosști soldați ai lui Marius, proscriptori ai lui Sula și plebea societății. - Pe 21 octombrie i.Hr. Cicero descoperă planul lui Catilina. Senatul îi acordă lui Cicero puteri discreționale pentru menținerea ordinii ("senatus consultum ultimum"). - În noaptea de
Conspirația lui Catilina () [Corola-website/Science/333955_a_335284]
-
doar circa o cincime din familiile nobiliare au fost recunoscute de monarhia habsburgică: Ghetaldi-Gundula, Gozze, Kaboga, Sorgo, Zlatarić, Zamagna, Pozza, Gradi și Bona. Constituția Republicană a Ragusei era una strict aristocratică. Populația era împărțită în trei clase: nobilimea, cetățenii și plebeii care în mare parte erau meșteșugari și țărani (iobagi, coloni și țărani liberi). Toată puterea efectivă era concentrată în mâinile aristocrației. Cetățenilor li se permitea să dețină funcții minore, în timp ce plebeii nu aveau niciun cuvânt de spus la guvernarea țării
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Populația era împărțită în trei clase: nobilimea, cetățenii și plebeii care în mare parte erau meșteșugari și țărani (iobagi, coloni și țărani liberi). Toată puterea efectivă era concentrată în mâinile aristocrației. Cetățenilor li se permitea să dețină funcții minore, în timp ce plebeii nu aveau niciun cuvânt de spus la guvernarea țării. Căsătoria între membri ai diferitelor clase sociale era interzisă. Guvernul era organizat pe baza modelului venețian: corpurile administrative erau Marele Sfat ("Consilium maius", "Maggior Consiglio"), Sfatul Mic ("Consilium minus", "Minor Consiglio
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
nu se salutau când se întâlneau pe stradă; o căsătorie între membrii celor două grupuri diferite avea consecințe la fel de grave ca și cum ar fi fost între membri a două diferite clase sociale. Această diviziune socială se reflecta și în straturile inferioare: plebeii erau și ei împărțiți în frățiile de Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr, care erau la fel de ostile între ele ca și «salamanquinos» și «sorboneses». Dar nobilimea a fost întotdeauna esența Republicii, care întotdeauna trebuia apărată de imperiile vecine - în primul rând
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
negustorului Tot în excelenta traducere a doamnei Antoaneta Ralian a apărut volumul considerat, pe bună dreptate, cel mai bun roman al lui D.H. Lawrence. Povestea Alvinei, fiica unui idealist vânzător de pânzeturi din Manchester (negustor artist, încercând să schimbe gusturile plebeilor săi cumpărători, ceea ce, evident, avea să-l ducă la faliment) e cu totul neobișnuită. începe ca o istorie balzaciană: o fată bătrână nu-și găsește perechea în amorfa provincie unde a fost aruncată de destin; evoluează exotic (Alvina se îndrăgostește
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
Însemnărilor de căpătai este în mod ființial iritata de urâțenie, neîngrijire, paragina, ignoranța, trivialitate. De precizat, insă: paradisul este întotdeauna prezervat ca aparținând zonei aristocratice, datorat fiind percepției unei doamne de onoare de la curtea imperiala. Dincolo de zonă aristocratica, în mediul plebeu, nonestetizant și nonestetic adică, paradisul nu mai este paradis, ci decade. Alchimia plantelor Un spațiu descriptiv aparte le este dedicat arborilor și florilor: este vorba despre o fiesta cromatică, legată de perfecțiunea estetică și estetizanta a vieții. Sărbătoarea cromatică este
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]