464 matches
-
mine nu mă deranjați, puteți comenta oricât.“ Dar se îndepărtaseră deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș așezat într-un colț, alături de divanul acoperit de un pled flenduros. Îi priveam din pragul ușii cum se mișcă înlănțuiți și el îi șoptește ceva și ea râde nedumerită. „Ia ascultați-vă-ți aicișa“, le zicea Rodica Dumitrescu. „Terminați-vă-ți cu chestii d-astea.“ Dar n-apuca să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Viv rîse și o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi luă o sticlă de gin cu portocale și două pahare din plastic, unul roz, altul verde. Erau ale copiilor, Viv știa asta - pe limbă le simțea rugoase, În locul În care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Începu să-și miște mîna În jos, spre șold. CÎnd Îi prinse fusta și Începu s-o Împingă În sus, ea Îi opri degetele. — S-ar putea să ne vadă cineva. El se depărtă, Își șterse gura și trase de pled. — O să pun asta pe noi. Tot s-ar putea să ne vadă. — Cristoase, Viv, am ajuns În punctul În care, dac-ar trece o trupă de cercetașe, tot nu m-aș opri! Îți jur, plesnesc. Toată ziua am explodat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tine. Ea nu era convinsă că se Întîmplase cum spunea. Cu toată vorbăria lui, cu toate absurditățile pe care le spusese - aici și În mașină -, nu credea că fusese așa, iar ea Îl dorea mai puțin ca oricînd. El trase pledul și o Înfășură În el, apoi Își puse mîna pe sub el și Încercă să ajungă din nou Între picioarele ei. Dar ea Își ținea coapsele strînse, iar cînd se uită la ea, văzu că Îl refuză, că-l lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de chiloți, apoi Își puse mîna ușor peste a ei, fără să-i dea drumul, stînd cu ochii Închiși În timp ce ea o făcea; În cele din urmă, ea Își dădu seama că la fel de bine putea s-o facă și singur. Pledul sălta și cobora peste pumnii lor. De două sau de trei ori, ea Își săltă capul și privi Îngrijorată În jur. Și, În acest timp, Își aminti de alte dăți, cu mulți ani În urmă, cînd el era În armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În tencuială, la rînd cu inscripțiile obscene. RN, VP și o inimă străpunsă de o săgeată. Dar după ce azvîrli ciobul, se uită la ceas. — Cred c-ar fi bine s-o luăm din loc. Se Întoarseră la mașină. Ea scutură pledul, iar el Îl Împături și-l puse Împreună cu paharele În portbagaj. Acolo unde fusese pledul era un pătrat de iarbă turtită. Era păcat, Într-un loc atît de frumos: călcă peste el, Îndreptînd iarba cu picioarele. În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
săgeată. Dar după ce azvîrli ciobul, se uită la ceas. — Cred c-ar fi bine s-o luăm din loc. Se Întoarseră la mașină. Ea scutură pledul, iar el Îl Împături și-l puse Împreună cu paharele În portbagaj. Acolo unde fusese pledul era un pătrat de iarbă turtită. Era păcat, Într-un loc atît de frumos: călcă peste el, Îndreptînd iarba cu picioarele. În tot acest timp, mașina stătuse În soare. Ea se urcă și aproape că-și fripse piciorul cînd atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hîrtiile de-acolo, apoi extrase o poză și i-o dădu. Era ușor murdară și ruptă la colțuri; În poză erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rând pe rând, trunchiurile copacilor ce mărginesc proprietatea. Ce mă reține atât de mult lângă fereastra asta, privându-mă de ceea ce vreau să fac cu adevărat?". Se întoarce și redescoperă dintr-o dată amănuntele neschimbate ale dormitorului, inclusiv patul acoperit cu pledul moale și pernele pufoase, cu broderii din dantelă, care făceau din el o încăpere plăcută și confortabilă. Face câțiva pași nehotărâți către Smaranda. Să-i spună că o iubește nu are sens. Ar fi prea banal. Sau poate nu? Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii de vară Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-Închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominînd În roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia În casa În care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori, totul din unghiuri politice, sociale și profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Barbu Cioculescu IȘi dădu la o parte pledul, sări în picioare, din desenul plocatului chinezesc, cumpărat la un preț foarte rezonabil, se ivi capul fălcos al unui tigru șașiu. Trecu în baie, înfășurat într-un prosop de sorginte indiană, cumpărat la un preț foarte rezonabil, apucă săpunul englezesc
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
inocența întregului ei chip: adorabilă creatură! Apoi tare, scoțîndu-și mantila: Nici vorbă că nu ești o mică cerșetoare franciscană. Sauf le bourdonnement fatal..." "Quel bourdonnement?!" se miră ea senină, după care, cu aceeași seninătate, se desbrăcă de tot, alunecă sub pled și își trase cearceaful peste cap... O luai în brațe, dar nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi fost mută, și îi cercetam atent și amuzat chipul, ca să-i descifrez dorința, fiindcă părea și surdă. Făcea cu degetele răschirate un gest, insistent și nedefinit, în timp ce se răsucea în pat, se întorcea cu spatele la mine și își trăgea pledul pe cap. Îi aduceam apă și o băteam pe umăr. Se ridica în capul oaselor, apuca paharul cu o expresie puerilă de satisfacție, îl bea pe jumătate, parcă foarte grijulie cu setea ei, dar și cu apa, apoi deodată se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vor veni... va trece și iarna asta, va veni primăvara, apoi vara, apoi toamna... ehe! și asta doar într-un an... Își duse mâna la gură și căscă îndelung, într-adevăr cu mare poftă de a se vîrî iar sub pled și să doarmă mai departe. Mă ridicai și izbucnii în hohote. "Eu o cer în căsătorie, zisei, și ea îmi răspunde printr-un imens căscat! Bravo, Suzy, așa ceva n-am mai auzit să i se fi întîmplat vreunui pretendent!" Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea și deodată zărind chipul mamei mele pe birou, mă întrebai ce ar fi zis ea dacă m-ar fi surprins în această postură. Nu apucai să-mi răspund, ca un fulger gândul meu trecu la Suzy, care brusc svîrli pledul de pe ea, se ridică în capul oaselor, se uită la mine cu o privire rătăcită, apoi își lăsă picioarele în jos și își luă obrajii în palme. Alarmat sării din fotoliu și mă aplecai lângă chipul ei: Ce e cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după ce termină. Frumoșii ei ochi rămăseseră nemișcați într-o parte: "...Și acum, zise, vă..." Și ne înjură iar pe toți, de astă dată cu blândețe și ranchiună și își împinse picioarele răsturnând totul pe jos și se refugie repede sub pled, pe care îl trase peste cap... "Hei strigai, ce faci, acum se bea un pahar de vin!'' Îmi părea rău, ași zice, că nu avea ca mine, în clipa aceea, dorința de a goli în întregime o sticlă de vin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâtea bunătăți... O golii singur și ameții... Se trezi după două ore și începu să se uite prin odaie ca și când n-ar fi știut unde se află. Apoi deodată își dădu seama, descoperi unde se afia acel lucru neliniștitor; dădu pledul la o parte, își duse palmele sub pântec și încremeni astfel la pîndă: da, acolo, era! Dar se liniști: "Tu ai mîncat?", zise. "Da!" "Toarnă-mi un pahar, te rog frumos." Dar nu putu să-l bea, își mușcă buzele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bucuria jocului pur al unei căprițe, care nu cunoștea vidul sufletesc al oamenilor, clipa lipsită de sens, pe care trebuie s-o alunge cu plăceri grosolane, împerecheri în afara sorocului sau băutură și mâncare dincolo de sațietate. Continuă jocul dispărând precipitat sub pled și sugerîndu-mi cu o privire de interdicție să nu cumva să mă apropii de ea. Apoi întinse mâna și dădu drumul la radio, însă încet, și nu se deslipi de el aproape o jumătate de oră, tot căutând, încercînd toate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâna și dădu drumul la radio, însă încet, și nu se deslipi de el aproape o jumătate de oră, tot căutând, încercînd toate posturile. Nu-i plăcea însă nimic și îl stinse, îmi întoarse apoi spatele și își trase repede pledul peste cap, ca și când ar fi văzut ceva și nu mai vroia să-l vadă; totuși aproape în aceeași clipă pledul svîcni și se uită la mine peste umăr: "Ai înțeles?" zise. "Am înțeles!" Se lăsă tăcerea. Mă așezai la birou
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căutând, încercînd toate posturile. Nu-i plăcea însă nimic și îl stinse, îmi întoarse apoi spatele și își trase repede pledul peste cap, ca și când ar fi văzut ceva și nu mai vroia să-l vadă; totuși aproape în aceeași clipă pledul svîcni și se uită la mine peste umăr: "Ai înțeles?" zise. "Am înțeles!" Se lăsă tăcerea. Mă așezai la birou cu o mare poftă de lucru și după o vreme, timp în care mă oprii îndelung la un pasaj din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oi fi împovărat cu capriciile mele un întreg popor. Ce faci tu, iubitul meu?", zise apoi în odaie descălțîndu-și cismele și aruncîndu-le, după obiceiul ei, nu totdeauna în același loc. Aruncatul însă era același. Se desbrăcă și se vîrî sub pled, lăsând geamantanul în mijlocul casei. Spusele ei, că s-a obișnuit să-și ducă singură poverile, erau o pură idee: îl deschisei și îi vârâi eu conținutul în dulap. Mă urmărea cu privirea imobilă, cu pledul tras până sub bărbie. "Ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desbrăcă și se vîrî sub pled, lăsând geamantanul în mijlocul casei. Spusele ei, că s-a obișnuit să-și ducă singură poverile, erau o pură idee: îl deschisei și îi vârâi eu conținutul în dulap. Mă urmărea cu privirea imobilă, cu pledul tras până sub bărbie. "Ei, zisei, ce mai este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă ea deodată, o stranie melodie, care venea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi răspunse, chiar și în această stare de somnolență a spiritului, din care dealtfel se trezi după ce deschisei ușa și o lăsai în pat, nu căzu în cursă. Îi scosei pantofii, pulovărul, pantalonii, dulcea bluză de mătase... O acoperii cu pledul, îi stinsei veioza și deschisei ușa să plec. "Ei, strigă deodată, foarte trează, unde te duci?"' "Dormi", îi șoptii. Stai aici, băiete, că nu e timp de dormit...'' "Stai cuminte, mă întorc îndată." Intrai la mine, unde nu întîrziai mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i sărut. Se trezi dintr-o dată, cu un surâs viclean, ca și când ar fî vrut să-mi spună că totul era trucat și nu trebuia s-o cred. Și drept dovadă se răsuci și îmi întoarse spatele și își trase și pledul peste cap, acompaniind hohotele mele nereținute de triumf cu mișcări furioasă... VIII Coborârăm la micul dejun stăpâniți toți de acea stare de prospețime a senzațiilor care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca niște prese uriașe; animalele alunecau pe jgheab, cu picioarele-n sus, în direcția basculantei de la abator. Te întâmpinau apoi actorii dramatici, jucând scene sângeroase pe trotuar (prinsesem și eu odată un happening cu Moș Crăciun asasinat, învelit într-un pled alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]