KorAP: Find »[drukola/base=plescăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...15 >

355 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

mă aia la cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa de curățenie, spălat rufe și gătit. Vei purta o uniformă și vei avea grijă să afișezi în permanență o atitudine curtenitoare și respectuoasă.. În calitate de... Oamenii ăștia cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cumpărat carne de vită de nu mai știu când ! Unde ai găsit-o ? — Ăă... în frigider ? Mai devreme m-am uitat în frigider. Probabil că mâncarea îndesată acolo ar ajunge o săptămâna pentru o întreagă țărișoară africană. — Ai dreptate ! Trish plescăie din limbă. Văd că-ți merge mintea ! — Am să vă pun din fiecare pe o farfurie, îi sugerez. Și am să v-o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de dineu ! Masa va fi la ora opt, e OK ? NOUĂ O să fie bine. Dacă o mai zic de multe ori, o să încep s-o și cred. Știu că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
când pun piciorul în prag atât de răspicat. Dacă aș fi vorbit pe tonul ăsta la Carter Spink, aș fi dispărut imediat din peisaj. O clipă, Trish pare pe punctul de a face apoplexie. După care, spre marea mea mirare, plescăie din limbă și dă pagina. — Bine, bine. Dacă e chiar atât de important... — Da. Înghit în sec. E important. Viața mea personală e importantă. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, mă ambalez și-mi vine să-i zic despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ceilalți parteneri. A zis că ești un adevărat pericol și că, dacă te primesc înapoi, riscă foarte mult și tot felul de chestii de genul ăsta. Mulți dintre ei ar fi vrut să-ți mai acorde o șansă, să știi. Plescăie din limbă. Am fost pur și simplu îngrozită. Evident, n-am putut să-i spun nimic... Evident că nu, îngaim. Mersi că mi-ai spus, Lara. Habar n-am avut. Mă simt amețită. Nu mai înțeleg nimic. Deci Arnold nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
După care îi arunc o privire lui Guy, care stă în picioare lângă raftul cu ustensile de gătit. Ești drăguț să-mi dai un tel ? Guy se uită neajutorat la ustensile. — Ăă... care anume e... — Nu-ți fă griji, zic, plescăind din limbă. Îl iau eu. — Am o ofertă de serviciu pentru tine, spune Guy în clipa în care înșfac telul și încep să bat untul. Cred că ar fi bine să-ți arunci un ochi pe ea. — Nu mă interesează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

râse Moru de mine. M-am ridicat și am pornit către case, cu gând să trec prin fața frumoasei Siloa, dar era prea târziu - oamenii ceilalți știau să facă sunete și deja o Îmbiau pe Siloa, căci spaima le trecuse iute. Plescăiau Încet, fluierau alene și horcăiau galeș iar ea, ce să facă, până la urmă o să se ducă cu unul dintre ei, În timp ce Krog nu putea decât să treacă prin fața ei, fără să facă zgomot. Of, of, Krog ar mai fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe mine și nu m-ar fi iertat. Of, of - atunci, În ziua aceea, s-a făcut troc cu viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam să mă uit la ea cum știam eu mai bine, În timp ce ceilalți plescăiau și guițau din ce În ce mai abitir, iar ea, săraca, până la urmă s-a plictisit de unul ca mine. Și-a țuguiat buzele și a tras un vânt, iar asta s-a petrecut În timp ce toți râdeau de mine În hohote. N-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dădea aerul afară, eu răsuflam În locul ei, de parcă nu mai așteptam decât să ne dăm ultima suflare. Meșteră, ce mai Încoace și Încolo. Mare meșteră. - Ah... Krog... Pricep... Pfuuh... Să mor dacă nu știu cum ați făcut! - zise el, holbându-se și plescăind. Știu, știu... Am avut și eu una din asta. Era din alt sat și o chema Zuga. Știu, măi Krog, măi, dar astea sunt pățanii așa de rare, că nici nu-ți vine să crezi că au fost aievea... Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pregăteau să arunce cu sulițele, iar alții aținteau spre noi arcurile. - Blana, strigă Runa din apă. Peste Enkim! Am Înțeles deîndată și m-am tras pe cât de repede puteam deasupra prietenului meu care dădu un screamăt de durere. O suliță plescăi În apă, chiar lângă noi. Noroc că volbura din jur prinse să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
trebuia să nu-l scape din ochi - să nu care cumva să-i piardă vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din mintea ta. Se ridică și ea, se duse după Enkim și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată nu-mi ajunge apa. Când eram mic îmi plăcea grozav să stau cu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se înrăiește de tot jur împrejur și încep să se scurgă pe dinapoia cazanului. La așa căscătură, așa pagubă. Tu știi cum m-a luat ăla cu lopata, când a venit? El a zis „ține”. Eu am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.): Ce-i? MACABEUS (Plescăie, suspină, își continuă somnul.): Au venit! PARASCHIV (Oftează ușor, își continuă somnul.): Nu. (Zgomotul celui care lucrează la gura de intrare.) MACABEUS (Respiră de câteva ori scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.): Ce-i? MACABEUS (Plescăie, suspină, își continuă somnul.): Au venit! PARASCHIV (Oftează ușor, își continuă somnul.): Nu. (Zgomotul celui care lucrează la gura de intrare.) MACABEUS (Respiră de câteva ori scurt, violent.): Au venit.. PARASCHIV (Își ridică repede capul.): Ce-i? Ce-i? MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe mozaicul din coridor, îndreptându-se către somn. Oare ce-o să mai viseze în noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele s-au întrerupt. Abia odată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
se miră Pascal. ─ E o pasăre deosebită, spune gazda. Învață foarte repede orice nume nou. Scoate dopul carafei și toarnă lichidul în cele două păhărele. E de un vișiniu de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

și, mai mult, afișajul se blocase la Piața Gemeni, așa că nu știam unde mă aflu. Nu era cazul să întreb, pentru că de o vreme autobuzul nu mai înainta, și bătrânii au început să devină extensii ale gândurilor mele, se enervau, plescăiau din buze și spuneau că nu se poate așa ceva, da-și bat joc de noi, unde s-a mai pomenit, și într-adevăr că nu se mai pomenise, pentru că era un ambuteiaj autentic, adică nu un șir de mașini târându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
să-mi croiesc puțin loc cu cotul ca să pot răspunde, printre pardon pardon și mă scuzați (spuse pe un ton foarte decent și respectuos, așa cum aș vrea să mi se adreseze mie tinerii dacă aș fi bătrân), un tataie a plescăit din limbă și m-a stropit cu salivă pe sacou. I-am văzut un dinte de aur și, lângă el, o gaură mare în gingie: - Ce te împingi așa, domnule? Tu nu vezi? - Nu m-am împins, am vrut doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
luat o mapă, hârtieși creion, și m-am pus pe notat. Dar mai întâi: O să spun câte ceva despre vecinul de deasupra. Vecinul de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se vede, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se vede, nu e mare lucru de spus despre vecinul de deasupra. Dacă tavanul ar fi transparent, l-aș vedea toată ziua târându-se de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
doi pe județ și mă-sa mare vrea să-l meditez pentru etapa pe țară. Bravo lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de probleme, o foaie și un pix, într-o parte a patului; în cealaltă, o revistă electronică din celuloid laminat: MATHeMATA. De ce îl supunea maică-sa la chinul ăsta în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
înțelegea. Dar se obișnuise pe undeva cu întreg ritualul și învățase să se gândească la cu totul alte lucruri atunci când bunicul, fostul profesor Păvălache, îl muștruluia sau îi spunea povestea din fiecare săptămână. Bunicul își lăsa capul pe spate și plescăia de trei ori la rând, semn că se pregătește să-și spună textul. - Bineînțeles că Sandu e mai sărac cu duhul, dar de obicei simpluții ăștia sunt elevii cei mai ambițioși. E o plăcere să lucrezi cu ei. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]