1,866 matches
-
să-i corectez lui pronunția. Când, În sfârșit, m-am descotorosit de insectă, i-am amintit din nou portarului de camera 202. Se pare că se afla cu două nivele mai sus, la stânga. Am părăsit recepția chiar când l-a plesnit cu ziarul pe musafirul nepoftit, care se fâțâia pe calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi putut s-o fac fără a dezvălui aspecte ale unei vieți care nu le privea pe autorități? Am studiat mătreața de pe umerii lui Anton și m-am Întrebat oare cât de des se spăla pe cap. Cusătura cămășii era plesnită la subsuori. Unghiile lui arătau ca niște felii negre de semilună. Halal Înger păzitor. Pe la trei dimineața Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că, declară expansiv, mulțumit că e stăpân pe situație, această femeie, Wilms, are un dosar atât de gros. Cuprinse o fâșie de aer cu indexul și degetul mare. Și așa o să ai și dumneata, tovarășe, dacă nu te ferești, contiunuă plesnind masa cu palma. L-am Întrebat politicos dacă șeful lui Îi Împărtășea punctul de vedere. — Adică doamna inspector Manetti. Sau v-a trimis inspectorul Wickert? — Manetti? Diels cântări cuvântul. Wickert? repetă colegul său. S-au uitat unul la altul, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inutile, Îmi explică. Cine știe? Poate se aranjează să rămâi În orașul nostru, ce zici? Își frecă mâinile cu privirea optmistă a cuiva care tocmai a Împărtășit câteva vești bune. Nu sunt sigur... Dar o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
între anii 1941 și 1945. Dramaturg și romancier american (n. 1910), cunoscut mai ales ca regizor și producător de emisiuni de teatru radiofonic. Celebru dicționar de sinonime ale limbii engleze. Comitetul Veteranilor Americani. Creator american de desene animate (1921-2003). Să plesnească, să explodeze. Leda și Lebăda de William Butler Yeats (1865-1939), traducere de Aurel Covaci, în Antologie de poezie engleză de la începuturi pînă azi, vol. III, Editura Minerva, București, 1983, p. 267. Poem de Dylan Thomas (poet britanic velș, 1914-1953). Rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la ceva de genul aceșta, să recâștigi optimismul și nota șănătoasă pentru proza modernă. S-a abuzat atât de mult de introspecție. Prea multă mohorală. La urma urmelor, lumea este un șpațiu plăcut și palpitant. Mâna osoasă, care ținuse pipa, plesni neajutorată un genunchi. — Să readucem spiritul lui Chaucer, spuse el. O femeie trecu pe culoar și, pentru moment, Întreaga atenție a domnului Savory fu În mod vizibil captată să navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strâmți. Se prea poate să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ridică privirea din pământ, uitându-se în ochii lui Helen. Zâmbește cu jumătate de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox. Își lipește obrajii de dulăpior. Pantofii mei plesnesc și zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
adînc în fotoliu, indiferent dacă Mihai îl mai ascultă. Continuă gîndurile lui, cu glas tare, eliberîndu-se de povara lor: Femeile... Hm!... Femeile! Da, femeile. Ia spune, întoarce privirea spre Mihai îți plac femeile? Roșu tot, cu obrazul gata să-i plesnească, Mihai tace. Cum a fost în tabăra de la Poiană? vine întrebarea promptă a lui Săteanu. Ce te uiți așa speriat la mine? Secretarul vostru de partid de la combinat a cam strîmbat din nas cînd a primit solicitarea de la tovarășa Prisecan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dă mereu din mîini, refuzînd. Stai! îi lipește femeia o palmă peste una din mîini. Dacă mai dai o dată în copil, te trăznesc de nu te vezi, aici, de față cu toți! întinde mîna spre ea soțul, amenințînd-o. Ce tot plesnești atîta?! Ție ți-au trebuit copii! Iar ție, dacă ți-a trebuit o familie și te știai incapabilă să faci față, trebuia să-ți fi dat maică-ta de zestre și-o servitoare, că de învățat văd că nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că pentru cățelușă a mînca nu-i un chin, ca pentru ei. Mama lor sare de pe scaun ca arsă, intră între ei ca un uliu, ia cățelușa pe laba piciorului și o aruncă în direcția stăpînei, apoi începe să-i plesnească pe copii cu vîrful palmei unde apucă: Paștele mamei voastre de draci! Mi-ați scos sufletul... Ce-o să mai mîncați de-acu'? Soțul încearcă o vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu spor, face un pas, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Șterge-i pe mîini. Femeia devine supusă, adună copiii lîngă genunchi, scoate un prosop din geantă și începe să le șteargă mîinile. Cînd unul din băieți ridică mîna să-i atingă obrazul spunînd un "mă-măi", ar vrea să-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se să strîngă puternic din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o femeie și vrea să-i ceară scuze, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a plecat de acasă. Părinții noștri, înfuriați, ne atingeau pentru cea mai mică nesupunere. Și care copil, afară de cei tîmpiți, poate fi foarte docil? Odată, nu știu cum, i-am răspuns tatii. Avea iușca de mînat caii în mînă și m-a plesnit... Am mai auzit povestea cu taică-su: un țăran înrăit, avar... Pe naiba! Era cel mai larg la suflet, toți îl iubeam. De Anul Nou, dădea fiecărui copil ce-l ura cîte un leu, un măr și un colac. Celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu-i strica să-și dea un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ziua Recunoștinței, cu mama și tatăl lui și idiotul ăla de Charles.” Cine poate rămîne neimpresionat de asemenea propoziții ? SÎnt atît de pline de semnificații, atît de, Îndrăznesc să spun, doldora de ele, că pur și simplu ai sentimentul că plesnesc de toate capitolele nescrise - nescrise, Însă deja atît de prezente ! Însă, vai, În realitate, toate acestea erau doar niște simple bule de aer, și fiecare dintre ele o nouă iluzie. Fiecare dintre aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu Însemna absolut nimic - la ce i-ar folosi unei fete frumoase ca ea că nu știu ce șobolănel pus de ciordeală e de partea ei ? Avea În mînă un buchet uriaș de trandafiri galbeni și, după al cincisprezecelea „nenorocit”, l-a plesnit drept peste față cu florile, care au zburat În toate direcțiile, apoi ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor amintiri ce se zbăteau să iasă la suprafață, Întocmai ca un prunc din pîntecele mamei. Agățîndu-se cu mîinile pe masă, Își spuse de cîteva ori: „Trebuie să rezist, trebuie să rezist, trebuie să rezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei sunt victimele. Aceste comunități active sunt păstrătoare ale memoriei, mărci ale traumelor teribile. Vocile din țară au tăcut resemnate, cumpărate, anihilate de dezinteresul public. Oricât ar încerca Iliescu să se prezinte drept Moș Crăciun în fața lor și oricât de «plesniți peste bot» ar fi, până la urmă, ei sunt mărturiile pe care bilanțul nu le poate ascunde.” În opinia politologului Tom Gallagher „a fost o calamitate pentru România faptul că în primele două alegeri, din 1990 și din 1992, o majoritate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o găsiți în plic. Toate bune vă urează Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi înapoie hârtia fără nici un cuvânt. Auzeam cum îi bate inima, se auzea până-n Băneasa. Venele i se umflaseră pe gât, frunte, sprâncene, credeam ca vor plesni toate deodată, împroșcându-mă cu sânge fierbinte, crud. - Apă, șopti muribund. Cineva îi dădu un pahar cu apă. Maestrul bău, mai bău încă unul, și încă unul, după care respiră puțin după o tehnică yoga. - Frate Alex, zise, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]