330 matches
-
hrană; hrănitor; iarba; incult; inocență; Iisus; iubire; iz; încălțăminte; jertfă; la țară; lactate; lapte bun; lună; lup; melc; mia; mic; miei; mieluț; mioriță; miros urît; miros; modestie; murdară; naivitate; neam; neghiob; neinteligent; nevinovat; nivel; oală; oier; orb; paie; păr; pășune; pletoasă; portieră; prietenie; producție; prost; prostie; prostime; răgea; sacru; simbol; simpatică; slabă; smerenie; stearpă; steaua; tata; telemea; tînără; tocană; țară; urît; urîtă; vară; venit; vițel; zdravăn; zoofilie (1); 804/163/50/113/0 oală: mîncare (221); vas (56); cratiță (55); spartă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
efervescență, de început de eră, și lumea aceasta nouă repetă alte începuturi; este o vreme de "Simetrii", o continuă stare de echinox, în care vechimea adâncă se confundă cu prezentul luminos. "Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adoră are părul lung și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în noi armonii, posibil reale. Motivul jertfei creatorului este impresionant prin plasticizarea împinsă aproape peste limitele posibilului, prin tonul familiar și o anume capacitate de a privi exterior lumea: "Toate ruinile trăiesc într-o legendă/ în care vine un bărbat pletos/ să le ridice iarăși pietrele la lună,/ cu sângele iubitei lui să facă zugrăveală/ și cu penel din părul ei albastru..." Poetul înregistrează cu acuitate amănuntele plastice ale naturii și ale realului: "Dar uite că și corturile șantierului/ Aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ancorează poezia în problema destinului individului și a unei colectivități în istorie, dar descoperim în cuprinsul volumelor și un lirism discret, în afara ostentației atât de caracteristică poeziei sale. Poetul debutează cu volumul "Ultrasentimente" (1964), torențial, într-un vers larg și pletos, în care se cuprinde un cer de gânduri și fapte; acestea îl reprezintă pe adolescentul care-și cheamă pe cei de o vârstă cu el în jurul mesei rotunde. Versurile amintesc, într-adevăr, de generația lui Geo Dumitrescu: "Eu citeam cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bogată În pomi fructiferi: meri, peri, cireși. Era o vale mult căutată de Îndrăgostiți, dar și o vale de recreere. De primăvara pînă toamna tîrziu, roadele Îmbelșugate ale acestei văi, apa rece a celor două fîntîni, umbra răcoroasă a sălciilor pletoase, pomii roditori, ciripitul păsărilor, te Îmbie să respiri tihna acestei văi. În partea opusă văii Socului, tot În aceasta deschizătură, este Valea Trestiei, nume dat probabil, de la trestia de baltă ce crește pe vadul văii. Peste „ Dealul Trestiei ” și Între
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
a se reintegra, în prezent, în ritmurile fericite ale naturii: Nu-mi mai surâde mie / câmpu-nsorit și din cerească poartă / lucoarea dimineților, nici cantul / de păsări colorate nu mă știe / ori murmurul de fagi; și unde-n umbră / din salciile pletoase își desface / izvorul sânul pur, el tălpii mele / șovăitoare malurile-i neagă / și unda-ntortocheată, / fugind grăbit pe valea-nmiresmată (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 27-36). Râul, salciile, păsările se feresc de atingerea nefericitei Safo, alter-egoul poetului, semn că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
boierești, își sumețeau coroanele caișii și corcodușii ninși de floare. „Primăvară târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje de toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tine te-a iubit? Ai știut cine te-așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde, oh! dați-mi pentru-un nume Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu. Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui insule pe el, E grădina luminată a palatului în munte - A lui scări de stânci înnalte sunt crăpate și cărunte, Iar în halele lui negre strălucind ca și oțel Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de dimineață, Ale rozelor lumine împle stânca cu roșeață, Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid ca loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase frunți divine - pavezi de-aur ridicate, Lănci ce fulgeră în soare, arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV 136} Joe-ncruntă-a lui sprinceană și ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul; Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Frankfurt, sosită într-un autobuz monstruos pe care scria EINTRACHT FRANKFURT. Fotbaliștii, uimitor de tineri (și mi-am amintit de un vers din J.R. Colombo: "e rău când polițiștii încep să ți se pară tineri"), cu niște mutre de țărănuși pletoși dar înțoliți orbitor, umblau de colo-colo pe mocheta hotelului și a culoarelor (aproape că și a aleilor) din Monrepos. Pur și simplu, m-am dus la unul dintre ei, care mi s-a părut mai atacant central, și i-am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
târziu, mitul a rămas. Tineretul deceniilor următoare a îmbrățișat modul de viață american, vestimentația, muzica, filmele, magia unei lumi mai libere și mai bune, cu atât mai mult cu cât ele erau blamate de oficialitate. în anii '70, tineri români pletoși erau tunși de milițieni în plină stradă. Un comerț ilegal frenetic cu discuri de muzică rock era și el în floare. După revoluția din 1989 mitul american s-a accentuat. Primele McDonalds au fost luate cu asalt de o populație
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avangardei literare. Forma și conținutul sunt deopotrivă afectate, modificările în spirit parodic pornind chiar de la titlu, ales după principiul dadaist al arbitrariului absolut: "Unul din motivele pentru care Cântăreața cheală a fost intitulată așa, este că nici o cântăreță cheală sau pletoasă nu-și face apariția. Amănuntul acesta ar trebui să fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu-i pentru oameni ca...voi! Morală: Se mai întâmplă și-n turmă la noi, Ca unii berbecuți ori tineri...berbeci, Să se uite la stele nu la frumoasele..oi, Șiajung culți ca băiatul! Dar...,,seci"! MĂRUL ȘI PLOPUL Plopul pletos într-o zi Catadicsi, A-i vorbi Ritos și-n doi peri, Ca pentru muritori, Celui mai aproape din meri, Din cei bogați, roditori: Doresc să ți explic, Că ești ceva foarte mic, Nimicul nimic! Nu rezonează în tine nici
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii-i răgea și dân pricina la șoldurile ei au tret să-mi bage aer În nas. Pletoasa mă caută tot timpu, da io - soldatu necunoscut. Are mania să nu să holbeze la măndel, așa că s-a pus să strângă bliduri și i-a zis lu bucătaru, adică lu Dușmanu Omului, că, decât să bată untu cu marmoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit în cinstea regăsirii noastre pe salcia pletoasă a deziluziilor. Dragul meu, de-aici încolo ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului. Nu pot să cred în excesul milei adâncite spre mine prin curiozitatea de a mă înțelege atât de mirat în libertatea mea diabolică. n-am avut curajul și până la urmă mi-am compromis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]