335 matches
-
poate face și pe cel mai nepăsător dintre oameni să privească atent, fermecat, lupta dintre lumină și întuneric, încleștarea naturii. Vlad Odobescu, clasa a VIII-a C Pe malul lacului Lacul! Măreț, cu limpezimile lui adânci și cu sălciile bătrâne, pletoase ce-l înconjoară, el te cheamă parcă să-i afli tainele, să pătrunzi cât mai adânc în apele lui. Și atunci când soarele își pierde înflăcărarea-i aurie, scăpătând spre asfințit, cui nu-i tresaltă inima când vede lacul mângâindu-se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în ecoul depărtat al litoralului străpungând o boare a serii. Litoralul, una din mândriile țării noastre, strălucește semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva, care, asemeni unui colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
circuit cu moartea. Împreună cu familia mea am petrecut câteva zile in Deltă, minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și pletoase. Soarele scăpăta spre asfințit, dând apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe de galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele lacului. Broaștele își începuseră deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile dulci, misterioase ale vântului de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția minunată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puțin de douăzeci de ani? Purtai o rochie de culoarea coacăzei. Stăteam pe pod și priveam râul. Curentul acesta, îmi spuneai, este viața noastră care trece, privește cât de departe se duce, cât este de frumoasă aici, între nuferi, alge pletoase și malurile de pământ argilos. Nu aveam curaj să-ți cuprind mijlocul. Aveam în măruntaie un nod atât de strâns încât de abia mai puteam respira. Tu priveai în depărtare. Iar te priveam pe tine. Îți simțeam parfumul de heliotropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ai zâmbit și m-ai sărutat. Era pentru prima oară. Apa curgea pe sub pod. Lumea avea strălucirea duminicilor superbe. Timpul s-a oprit în loc. Ieri, am rămas mult timp pe Podul Hoților. Râul este același. Aceiași nuferi mari, aceleași alge pletoase, aceleași maluri de pământ argilos. Aceeași răcoare și aceeași mireasmă de ierburi amestecate, dar nicăieri parfumul tău. Un copil a venit lângă mine. Un băiat cu ochi luminoși. Mi-a spus: „Te uiți la pești?“ Și a continuat, puțin dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stă cu capul rezemat pe genunchi, ca și cum n-ar vrea să-l vadă. -Ai prins ceva peste? întreba el dezinvolt. -Desigur, sunt un pescar priceput, e un hobby de-al meu din copilărie. Vin adesea aici, pentru că ador salciile acestea pletoase care mângâie cu ramurile lor luciul cristalin al apei. Andrei se întoarce spre barcă și scoate o sticlă de bere neagră: -Bea un strop, zice el. -Nu mi-e sete. -E un ordin, măcar o dușca! Lăură ia sticlă, înghite
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
a dat voie s-o spui?” — E bine, frate Parnasie - grăi fălticeneanul, că ai ridicat aici și problema cărților. Episodul 25 GÂLCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la care m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-au rostit vorbe cu miez, nu străine de cele ce mă muncesc și pe mine. Iată, pe chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
naștere, moarte, bătrânețe, libertate, cum va fi timpul, mă rog, chestiuni ce se discutau atunci pe Dunăre. Insă tocmai când Metodiu abordase cu aplomb problema general-umană a asupririi turcești, iacătă că la un cot, de după un pâlc de sălcii impasibile, pletoase, le tăie calea un masiv caiac la prora căruia stătea în picioare - nu mai încăpea nici o îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă... Prefera să se așeze pe mal și să privească minute în șir luciul apei sau rămurelele sălciilor pletoase, lăsându-și buclele să se răsfețe în bătaia ușoară a vântului... Era bucureșteancă oare? Nu-mi amintesc, dar ce importanță mai are acum? Credeam că se înfiripase ceva și în inima ei... Mi-a acceptat prietenia și nimic mai mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
noi nu o mai înțelegem deloc (mă întreb și dacă au ceva ce ar putea fi înțeles...). Chiote, manele, înjurături. În balcon, doi-trei petrecăreți bine afumați au început să-l înjure cu entuziasm, cu poftă. „Băăăă, rockerule... băăăi fetițo... băăă pletosule“. El le-a răspuns simplu, îndemnându-i să tacă naibii din gură. Și-a continuat nestingherit drumul, nebănuind că situația va degenera. Nici nu avea motive să creadă altceva, căci marea majoritate a disputelor din România se sfârșesc cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Mergea cu câțiva prieteni la un chef, într-un cartier mărginaș al Iașului. Noaptea târziu. În fața unui bloc, la scară, erau câțiva băieți care jucau cărți. Unul a ridicat capul și i-a strigat amicului meu: „Mai tunde-te, băi, pletosule!“. |sta, bazat pe frații lui, s-a făcut leu: „Ce, mă, ești șmecher? Hai s-o frigem, dacă vrei!“... |la a vrut. Și, mai grav, a vrut toată gașca de la bloc, tăbărând pe ei. S-au încăierat ca la Podu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii-i răgea și dân pricina la șoldurile ei au tret să-mi bage aer În nas. Pletoasa mă caută tot timpu, da io - soldatu necunoscut. Are mania să nu să holbeze la măndel, așa că s-a pus să strângă bliduri și i-a zis lu bucătaru, adică lu Dușmanu Omului, că, decât să bată untu cu marmoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul, se uită la pâlcul de copaci, la șesul drept care se pierdea scurt în vălul de ceață, la movila singuratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o tipică transă budistă, este trezit de rumoarea gloatei. Își mută blând ochii de pe nisip pe întinsul promenadei, așteptându-se să descopere doar virginul spațiului. Ceea ce găsește însă îi depășește complet frontierele (și așa destul de strâmte) ale imaginației: un alb pletos mușcă hotărât din pământ, în trena lui fixându-se două chipuri de localnici care, percepând căutătura sfredelitoare a polițistului, abandonează rapid timidul acces de revoltă și coboară în mulțime. Chipul omului legii se descompune realmente ca în desenele animate cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior după altul, marcând fiece pas cu bastonul, precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei. MURA Arșița verii pârjolea totul în calea ei. Din depărtare, valuri de căldură păreau că se apropie legănându-se în fuioare plutitoare. Chiar și vântul, copleșit de căldura acelei zile, era ascuns undeva, pe aproape, poate pe sub o salcie pletoasă sau cine știe pe unde își face somnul de prânz. Lacurile poartă aceeași oglindă obosită ca și ieri. Malurile, secate de jur-împrejur, cu crăpături adânci și împrăștiate peste tot, par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
clandestin în care se țineau concertele... La Polivalentă, într-o seară, au cântat alături de FFN, Curtea Veche nr. 43 și Sfinx. Concert feeric, neegalat de vreun altul în ierarhia mea afectivă (dar nu fiindcă mă însoțea o Anca, brunetă și pletoasă...). Pe culoarul din spatele scenei de la Clubul Z am inspirat odată de-aproape parfumul uneia dintre catene, drept care mi-am luat un perdaf pe cinste... Nu le căutam și nu eram roadie, cum am fost o săptămână la Curtea Veche; dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cheltuit aproape tot profitul pentru recuperarea somonilor sau când a început să comenteze vehement împotriva senatorilor pe care Ellis îi votase și-i admira. Helena i-a închis gura soțului de fiecare dată când Drew își aducea la cabană prietenii pletoși, care luau în brațe copacii și plângeau de mila peștilor din farfurie. Știe că tu ești tată, i-a spus ea noaptea, când părul splendid i-a trecut printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au niciodată o asemenea frumusețe. Este vorba doar de utilizarea mecanică a unor substantive, adjective, verbe preferate de Eminescu. Versurile „eminesciene“ ale lui Vasile Mustață aduc aminte mai curând de „carpetele“ cumpărate din Turcia de unii turiști români. „O salcie pletoasă se înclină / În lacul cu oglinda cristalină / Vezi luna, o cadână din serai. Doar câte-un nor cu-aripa străvezie / Filtrează, ca mânat de gelozie / Imaginile astrului bălai...“ Vasile Mustață are meritul de a folosi respectuos limba română. Atât și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
studenți activiști. Domnul Sammler chiar era interesat de mișcarea radicală. Judecând după capacitatea lor de citire, tinerii avuseseră o educație sărăcăcioasă. Prezența lor câteodată inducea (sau adâncea) un zâmbet lung, nemișcat, ce dădea senzația mai mult ca orice de orbire. Pletoși, murdari, lipsiți de stil, otova, ignoranți. Afla după ce-i citiseră câteva ore că trebuia el să Îi Învețe acea materie, să explice termenii, să le facă etimologii ca la doisprezece ani. „Janua - ușă. Janitor1acela care veghează ușa.“ „Lapis - piatră. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]