1,400 matches
-
superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat, roșu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios lucru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
timp ortul popii. Și nu s-a Întâmplat Încă minunea la care visez de o viață: să duc și eu o veste ieșită din comun. Să mă sărute lumea de bucurie. Ca după război. Și să strige: Am Învins, completă plictisit Șendrean. Asta era! Asta era! țipă Gheretă. Ce anume? Mesajul! Gheretă jubila, țopăia fericit ca un copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
semăna cu nimic din ce văzuse el până atunci, după cum nicicum arăta și privită pe deasupra lor. Pentru prima dată În viață simțea că el era cel privit de doi ochi mărunți, reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vîre zece dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o barcă. De-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acum de eterna ei afecțiune și discreție. Dar niciun gest al ei nu avea să știrbească cu nimic memoria soțului ei și a prietenului comun, cel neiubit, cel invidiat sau nefericit sau poate nici una din astea doar cel egoist, indiferent, plictisit sau excedat de curtoazia celorlalți. Celelalte doamne ocupau poziții extreme pe bancă și interceptau de-o viață, tulburate de acești curenți ce aproape niciodată nu li s-au adresat lor. Asistau cu încordarea și curiozitatea de odinioară și energia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci, grele, obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
printre timpurile cu atât de lungi căi late. Săream peste fanta care le despărțea și alegeam după voie, trecutul sau viitorul ca, în cele din urmă, obosită de trecut, să mă odihnesc după ceasul-brățară câteva ceasuri în viitor și la fel de plictisită să mă rostogolesc cu fața în sus, cu un picior pe banda cu vopsea albă pe care scria prezent și cu o mână întinsă pe banda trecutului. Viitorul meu se afla în viitorul trecut care avea să devină viitorul prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne punem și noi cîteva întrebări, nimic mai mult, spune Părințelul, oricine ar face la fel. Vreți cu tot dinadinsul să recunosc că am pus la cale ceva ce nici prin gînd nu mi-a trecut, spune Roja făcînd pe plictisitul. De ce nu vă împăcați cu situația? Asta este, și gata. Ne-ați înțeles greșit, n-am vrut să vă supărăm cu nimic, spune Curistul. — Ba din contră, îl întrerupe Părințelul, sîntem de acord că nu are nici un rost să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a dat uitării și că cineva i-a trecut numele pe noile liste fără să-l verifice, să se întrebe cine-o fi, cu ce s-o fi ocupat înainte de Revoluție? — Nu-i nici o noutate, se aude din nou vocea plictisită a lui Dendé, ca ei sînt cu sutele de mii în țara asta. — Eu zic că mai bine ar fi să-i lăsați în pace, i se pare lui Gulie, să nu vă mai bateți capul cu ei, sînt prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cartea Românească a publicat, recent, cu o larghețe greu de înțeles, un tratat ezoteric plin de inepții, de un irezistibil comic involuntar, intitulat Matricea G/C și subintitulat Roman cognitiv, poem cosmologic și eseu koantic. Autorul, criticul literar Ioan Buduca, plictisit probabil de literatura română contemporană, s-a apucat să recenzeze opera lui Dumnezeu, aceea creată în șapte zile (luând în considerare și ziua de odihnă). Lipsa unei pregătiri științifice serioase nu-l face pe autor să aibă o anumită sfială
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autoarea înscrie insomnia, anxietatea, depresia, plictisul și epilepsia. Iar în a doua categorie - nevrita, gripa, răceala și gastrita. „Insomnia - declară ritos Mihaela Nicoleta Grigore - este boala care îl face pe Cioran să fie ceea ce este: negativist, disprețuitor, obsedat, deprimat, melancolic, plictisit, disprețuitor, invidios, contradictoriu, dar și o ființă care veghează, care este lucid și conștient.“ Lăsăm la o parte tautologia insomnia îl face pe Cioran să fie o ființă care veghează. Lăsăm la o parte și dezacordul gramatical o ființă care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
elevate. Defectul, păcatul, caraghioslîcul erau că se credea as și în domeniile pe care nu avea cum să le priceapă. Diseară se va putea vedea în constelația Taurus, spune un student. Ce să se vadă? sare colonelul. O cometă, răspunde plictisit absolventul. Nu, zău! Și ce este o cometă după tine? Un corp ceresc. Și ce face acest corp ceresc? Gravitează în jurul Soarelui. Nu, zău! Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ne părăsească... De aici o să mergem întâi pe la mine, apoi ne ducem acasă la el. E vorba să plece peste vreo săptămână... Într-un târziu apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, mai avem multe de-nghițitși multe de tras!... Ai spus mai demult ceva despre nu știu ce mare acțiune, un fel de cruciadă, pe care o pregătesc occidentalii, ca să ne aducă libertatea..., îi aminti Stelian. A rămas ca-n tren! făcu Ticu plictisit. Ce cruciadă, de unde atâta libertate?!... Parcă erai mai optimist altădată, Ticule,remarcă Stelian. Ei, da, așa este, recunosc: eram!... Dar acum mi-a mai trecut... Mă-ntorc la vorbele mele. Americanii, nene, își văd de treburile lor! Scurt pe doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este o operă genială. Tu îl admiri pe Schubert, dar eu am, neîncetat, sentimentul că Schubert e o clonă obosită a marilor săi predecesori. Așezat lângă el, Brahms e un miracol de prospețime și inovație! Muzica lui Schubert e vlăguită, plictisită, expirată, și nu mi s-a părut să exprime nimic altceva decât o înșiruire de frecvențe la scară logaritmică. Brahms e o magie curată; desigur, nu de natură wagneriană, dar e magie. Cred că asta aș fi vrut de la căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
reclama că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot, până când te-am găsit adormit pe o canapea, în sufragerie, dar nu oricum: erai cu vioara în brațe. Atunci am înțeles că ruptura dintre noi era definitivă. Trădarea își făcuse mendrele. Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși în orizontul care-l găzduia nu-l cutremurase nimic pământesc. Poate tocmai de aceea. M-am uitat lung la tine și mi-am imaginat că eu aș fi adormit cu șevaletul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț învățasem faza asta. Controlorii căscau ochii mari, rămâneau cu mirarea atârnată în aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul!" Eu rămâneam cu banii necheltuiți și-mi protejam vistieria proprie. Ținea figura și la muzee, care mă atrăgeau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi propun aici să o redau întocmai în forma în care a ajuns ea la mine, fără să îi adaug deloc, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
destinat împrumuturilor, nu depunerilor de numerar, cum am putut expedia o scrisoare, deși poșta se închisese de aproape o jumătate de oră. Nimeni nu m-a insultat, nu a ridicat tonul în prezența mea, nu a părut trist, obosit sau plictisit că mă vede la față (nici măcar vânzătoarele după opt-zece ore de lucru); mai mult, m-am simțit permanent înconjurat de bunăvoință afectivă și de atenție nedisimulată. Vinovat eu însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt, mă simt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]