272 matches
-
din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță cu câțiva centimetri deasupra acoperișului, și căzu la loc, adormind aproape de îndată. Inginerul coborî spre oraș. Piața principală era pustie, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau o mulțime din ăștia infiltrați care urmăreau să aducă rușii în țară. I-am băgat pe amîndoi în aia a mă-sii ca să le închid pliscul, cîtă nevoie aș fi avut de Tîrnăcop, dar tocmai atunci ia-l de unde nu-i, trebuia să mă țin cît mai aproape de grosul grupului, simțeam că o să se întîmple brusc, că valul ne va lua pe nepregătite, deși înaintam tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă lui Monte Cristo, căruia i se zbîrlește bărbița de ciudă. Și încă ceva, se trezește și Tîrnăcop din amorțeală, să vă fie clar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
subțiri și ascuțite, fețe albe și păr negru, care aveau limbă iute și corăbii iuți înjghebate într-o mare de ostroave și limbi de pământ unde neamurile abia se ridicau la viață, și negustori cu ochi înguști și nasuri ca pliscul păsărilor de pradă, mereu dornici de sclavi ieftini și de înșelăciune, lăsîndu-se nu de mult spre mare dinăuntrul ținutului unde se așezase neamul hananeu. Veneau spre aceste țărmuri gălăgioase păstori cu piei de oaie, cu unt și caș, sau pescari
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze uzine și fabrici. Cum le prindea plimbîndu-se singure pe afară, le cuprindea capul între genunchi, ca la curcani, le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de tip care și după proces continuă să te intoxice doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-or
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brasde de argint - Și din ce în ce mai mândre, mai înnalte, mai frumoase Sunt pădurile antice, ele-ngroapă-ntunecoase Cu-a lor vârfuri munții mândri, stâncile ce-n cer se-ntind. {EminescuOpIV 129} Cât de lat să mișce-un fluviu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face, un ocean de lumină, Fluviul a ieșit din codri, în câmpii fără de fine, Cari verzi și înflorite, mîndre-n soare se întind. Dar cât ține răsăritul se-nnalț-un munte mare - El
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lăsat visătoare capul pe spate, pe umărul lui Delfin, care o sărută). {EminescuOpIV 310} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i... În manta-i înfășurat visază, Al valurilor sgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag - Plutind cu repejune sub palida lumină A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copt. - Ce-i? - Au pus laba pe Nicu-Piele... Ăl bătrân a lăsat foițele. -Unde? - În Grivița, la podul Basarab. Eram în șuteală și s-a prins clientul. 225 Se făcuse tăcere. Starostele a zis scurt: - Gata, ușcheală, să nu deschidă pliscul! Rămînc numai Didina. Noi coborâm la groapă. Strîngeți-vă catrafusele... Într-un ceas, se topiseră. Pe drum, spunea Bozoncea: - Numai de n-ar da pe gură... Și se gândea că or s-o ia pe țigancă și-or s-o bată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am un cuțit să te tai, Să văd fnuntru ce ai? Anghel a întins vioara și caramangiul i-a umplut-o cu poli: - Na, mă, na, da să-mi ziceți și p-ăla: Soarele m-a blestemat... Vioristul a deschis pliscul lui și i-a făcut plăcerea hoțului: Soarele m-a blestemat Să nu iau fată din sat, Că astea sfnt șmecheroase Și cu ele nu faci casă, Te toacă și te mănfncă Și-și iau drumul să se ducă, Te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul afectat scrisului aș fi descărcat vagoane în gară, ajungeam miliardar. Inefabilul - această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră a creatorilor de artă este eternitatea. Cultura este incubatorul valorilor unei națiuni. Arta instigă la dialog. Artistul acest caimac al țărănii. O inimă de poet pe un afet de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unei boli tinere, proaspăt coborâte din Anzi. Odată instalat oficial asediul, din clădiri au Început să iasă animalele de companie, alungate de stăpâni nu atât pentru că asupra lor plutea riscul colaboraționismului cu inamicul, cât pentru că reprezentau un bot ori un plisc În plus de hrănit. Primii au ieșit, În mod neașteptat, câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea de a-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte ale caselor dimprejur. Am rămas cu fața În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca a unui pește pe uscat ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva însă renunța repede ! Basarabiul... forul tutelar de care aveau nevoie când le era lumea mai dragă părea intangibil, știindu-i slăbiciunea în felul acesta îi închidea pliscul. Astfel când au fost alegeri, Berti l-a menajat în ziua aceea; l-a ținut pe lângă el, au mers împreună la o ciorbă iar la prânz au intrat cu toții la ședință. A fost pierdere de timp ! Secretarul pe secție, maistrul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi inelați, gâze verzi și albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Antonius, care stătea nemișcat în mijlocul cortului Pretoriului. — Le-am încălcat, pater. Antonius își ținea capul plecat, într-o atitudine plină de respect, dar nu umilă. Am auzit că, după luptă, soldații ți-au dat o poreclă. Acum ți se spune Plisc de Găină... Un nume care va dăinui în viitor, amintind de nesupunerea ta. — De victoria mea. Antonius își înălță capul. — Antonius Primus, zis Plisc de Găină. I-ai învins pe quazi la ieslea găinilor - Valerius se așeză. Ordinul era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umilă. Am auzit că, după luptă, soldații ți-au dat o poreclă. Acum ți se spune Plisc de Găină... Un nume care va dăinui în viitor, amintind de nesupunerea ta. — De victoria mea. Antonius își înălță capul. — Antonius Primus, zis Plisc de Găină. I-ai învins pe quazi la ieslea găinilor - Valerius se așeză. Ordinul era să te duci la miazăzi de castru. Și asta nu-i tot... Ți-ai părăsit soldații ca să-i urmărești pe barbarii care fugeau. I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lupta pentru Bine, împotriva Răului. Zeul îi va dărui viața veșnică, întrucât credinciosul lui Mithra nu moare niciodată. — Marcus Antonius Primus, general al Legiunii a șaptea Galbiana - răsună un alt glas, din alt colț al încăperii -, numit acum de soldați Plisc de Găină - adăugă, rostind apăsat porecla pe care soldații i-o dăduseră lui Antonius după victoria împoriva quazilor. Datorită calităților și curajului tău, ești demn să intri în mundus. De trei ori va fi blestemat cel care va încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin. Deși era conștient că îl reprezenta pe împăratul Otho, Antonius nu putea decât să tacă și să încerce să-și stăpânească mânia. Am auzit că ți se spune Plisc de Găină, pentru curajul tău - o clipă, Vitellius se uită distrat spre arenă, apoi îl fixă pe Antonius. E un nume ciudat pentru un bărbat curajos. Îmi explici și mie de unde vine? — Legatul nu trebuie să vorbească decât despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poți fi capul lor de pod în Italia. Ești indispensabil, iar asta îți mărește puterea și ascendentul asupra lor. Nimeni altcineva nu are abilitatea ta în luptă, nimeni altcineva nu știe să atragă de partea sa legiunile. Soldații te adoră. Plisc de Găină e faimos în toată armata. După cum vezi, sunt bine informată. Mai știu că Vespasianus are sub comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place luxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oamenii au plăcutul obicei să miroasă vara este Înlocuită de privirea detașată cu care nu mai faci decît cel mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mirosea vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În "pauza de lapte", motoarele tăceau, mașinile rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu o bombă între cafeneaua suspendată și copacul parașutistului, iar din gaura formată se ivi periscopul unui submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia... Strălucea. Ca și cum ar fi avut o lumină în interior, ca și cum ar fi fost introdusă într-o priză și curentul ar fi năvălit prin venele ei metalice. Se întoarse către ușă și o introduse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
le înăbușe, cuvânt de cuvânt,/ Stelele depuse la temelia ta pământ". Existența este comentată și într-un fel de fabulă, "Păianjenii", în care "mor de boală ori de moarte bună/ și de căldură uneori, și de frig,/ și câteodată, în pliscul uscat al păsărilor cântătoare". Ideea se complică în poemul "Peștii", în care cei răi și puternici îi supun pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se încheie lăsând impresia că seninătatea fântânii, cercurile clare de apă sunt stări aparente, dincolo de ele, în adâncime, stă ființa bântuită de dorinți, pământul, noroiul menit să putrezească în propria lui nuntă. "Curând se face ziuă, senin din nou e pliscul ciorii/ Senine gheare, senin și iepurele mort/ Sticlos aproape totul, astfel încât mă port/ și eu la fel de fals, precum ne-mbracă zorii./ Sunt iarăși în picioare, mă bucur că le am,/ Mă curăț de nămolul ce parcă mă-nveșmântă./ Ce fericit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]