398 matches
-
aer informat. Adică, vezi bine, dacă nu știa ea, tanti Vetuța, cine mama mă-sii să știe! Pe urmă înșira pe o pătură în carouri negru cu roșu căciulițele și le vindea mamelor care treceau în drum către părculeț cu plozii. După ce-i murise bărbatul de ciroză, că le bea al dracu’, sugativă, nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fi vorba de pregătirile înainte de luptă, de ascuțitul lănciilor, de încărcatul muniției sau amplasatul tunurilor în locuri strategice. Ei nu, dragă cititorule, ca un cronicar ce mă aflu, îți voi spune că, ce-i drept, nu femeile care își alăptau plozii țîi luaseră și pe ei, neavând cu cine să-i lase în final) erau principalii vinovați de așa hărmălaie, dar știți chiar și dumneavoastră ce zgomot fac farfuriile pocnite unele de altele în grabă, iar dacă își mai bagă coada
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
le informă în șoaptă, gâfâind, femeia corpolentă cu sacoșa, ajungându-le din urmă. Nu pe-acolo. Prin dreapta! le strigă alt soldat. Curtea dreptunghiulară a liceului, împrejmuită cu un grilaj de fier, gemea de lume: copii, femei, bătrâni, mame cu plozi în brațe, și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dumnezeu că ești aici. M-am întîlnit cu șase funcționari, și fiecare a încercat să mă respingă, trimițîndu-mă la altul. Chestiunea este, știi, că m-am însurat, știi, și eu și nevastă-mea avem o moto-casă. Mai am și doi plozi, de șase și șapte ani, băiat și fată. Uite, nu vreau să critic mono-casele - eu fabric chestiile astea nenorocite - dar nu prea e loc în ele, da? Cînd am luat-o pe-asta, biroul locativ mi-a spus clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voi plăti chiria la termen și nu voi face mizerii, o să obținem o casă ca lumea cînd o să avem nevoie. Ei, s-a întîmplat un accident. Soția mea-i din nou gravidă. Ce să ne facem? Noi patru și un plod urlînd într-o moto-casă? Și să mergem la toaleta publică dacă avem nevoie să ne spălăm sau pentru altele? Ce să ne facem, deci? Lanark se uită la stilou și la vraful de formulare de pe tejghea. Ridică stiloul și, ezitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo pruncul înfășurat într-o pieliță flască, pe care-o sfâșie cu un cuțitoi de cârnați. Băietul se cufurise tot și mieuna ca o pisică. Îl spălară, îl înfășară și-l puseră la sânul unei muieri care mai avea un plod, și care-l luă și pe acesta-n grijă. Îl botezară chiar în zori, vîrîndu-l de trei ori în cristelniță și lepădîndu-l de Satana. Băietul crescu apoi laolaltă cu toți copiii satului și, în afară de lipsa buricului, nu se deosebi cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mânjiți de rahat - bucăți de vată însîngerate, prezervative cenușii făcute la "Vulcan" și care se spărgeau întotdeauna în timpul folosirii, răsucmdu-se ca niște mele dureroase la baza sulelor viguroase de ciocănari ce sperau să nu mai toarne nevestelor și al șaselea plod, șobolani putrezi, pisici cu mațele afară, colorate delicat cu albăstrui și oranj... Sau un depozit secret al Securității Statului, instituție care se ocupa cu prinderea spionilor ce fotografiau obiectivele naționale cu ingenioase aparate de fotografiat ascunse în rama unor ochelari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poate ști cu certitudine ce se va întîmpla o dată cu eliberarea Ouălor. De altfel, ca să fiu sincer, nici măcar nu știu dacă vor fi capabile să treacă de noile apărări planetare ale Lumilor Agricole. Tehnologia a evoluat... ― Vorbești de parcă aș fi ultimul plod din Satul de Clone. ― Chiar asta și ești... ― Da? întrebă Maria mânioasă. Și atunci de ce m-ai adus aici? Abatele o privi în ochi până când femeia roși: ― Pentru că din cele șase sute șaizeci și șase de ouă, nu mai e liber
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pus într-o trestie, dau în recreație copiilor din clasa mea o reprezentație cu artificii, spunându-le că vor vedea mai mult și mai frumos dacă vor veni cu mine la pădure. Și au venit, să fi fost 25-30 de plozi, băieți și fete. Mă gândesc și acum cu tristețe la mirarea domnului Sălcianu când a văzut clasa goală în ziua aceea. Fără îndoială că nu a uitat asemenea întâmplare până a pus mâinile pe piept, nu au uitat-o acei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor, le descânta câte o țigancă bătrână ca să nu-și lege sufletul de cocon. Și pe ea a descântat-o Rada în taina nopții de august, dar nu a avut putere descântecul... Un ghiont în umăr o făcu să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit Dumitrașcu Vodă Cantemir în fustele țarinei Caterina, despre o ibovnică a țarului Petru care era măritată cu un oștean și când a întrebat-o țarul care din plozii pe care-i născuse sunt ai lui și care ai soldatului, se zice că femeia n-ar fi știut să-i spună. A pus atunci țarul s-o judece și să-i taie capul. — Ei, cum? Tocmai ibovnicei lui? — Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de relații publice pe care putea s-o aibă vreodată un copil și, când-colo, se vădește că tot nu vreau să fiu perfect. Ai mai auzit una ca asta la viața ta? Pur și simplu refuz să fiu perfect. Ce plod dat naibii. Vin la mine în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială beton și cu floci negri pe coaie, care nu bea, nu-i cartofor și nu se afișează cu pipițe în public; un bărbat care, garantat, o să le dăruiască plozi de crescut și o să le pună să-l citească pe Kafka - un veritabil Mesia domestic. De bună seamă că, în amintirea adolescenței sale rebele, poate o să-i mai scape prin casă câte un căca-m-aș și futu-i - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu copii? Întrebarea asta nu-i deloc non sequitur! Din punct de vedere profesional, sunt pe calea cea bună, dar din punct de vedere strict personal, oare cu ce mă pot mândri? Pe lumea asta ar trebui să zburde niște plozi care să-mi semene! De ce nu? De ce să aibă odrasle orice ștunk care posedă un geam pictat și un garaj, iar eu să n-am? N-are nici o noimă! Gândește-te și tu, s-a ajuns deja la jumătatea cursei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne aducea de toate: ouă de două-trei zile, pentru vopsit de Paști, un miel de vreo șapte-opt kilograme, o bucată zdravănă de slănină afumată, când a noastră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai citește astăzi beletristică. Tinerii care au luat bacu' nu știu să citească decât pe internet, (cei care au calculator), ceilalți nu citesc nimic, ar fi pentru ei o plictiseală în plus, adulții nu citesc pentru că conduc mașini, își așteaptă plozii să iasă de la școală, clacsonând (căci cum naiba să-ți dai importanță dacă nu clacsonezi?!) - locuiesc lângă o școală și aud - sau se fac că muncesc (cei care au o slujbă), ceilalți, majoritatea șomează sau caută alimente prin containerele pline
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mirare : - Da’ de când și-a luat Cucu vacă, fa ? - Ărra, de ieri dimineață. din iarmaroc, răspunse iute baba, ca și cum despre asta uitase să vorbească. A scăpat Marița la oleacă de lapte că tare-i mai era greu, săraca, cu atâția plozi mâțâței. - Ia spune, tu, Savastiță, dacă vaca aceea nu-i îmflată. - Doamne, că bine zici ! A scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Are chică dinapoi, Parcă-i fân pus din țăpoi ; Și mai are favoriți, Peste gură privestiți, Pantalonii în trapez Și capul fără de miez.” - Apoi, doi copii, dacă-i ai, nu-s amândoi la fel, zise altă vecină cu gândul la plodurile ei. Fac și eu ca Doșoaia când vorbea despre feciorii ei : „Bietul Gică și porcul de Mitică”. Nu se știe cum, pricăjit, într-un colț apăruse fierarul Mazarache. Zgribulit, își încălzește palmele la foc, în timp ce în vârful nasului îi atârnă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
purcelul sub braț : „Bre, Iordache... ori dom’ primar (fiștecare cum își știe obrazul), scapă-mă, că om oi fi !...” Și nu te lasă inima să nu-i ajuți că, altfel, vai de steaua lor ! Mai acu săptămâna vine unul cu plodul stropșit. „Ce fac, zice, cu Costandin, vecinul acesta al meu ? De bătut nu-l poci bate, că-i mai în putere ca mine, de răclămat nici atâta, că se are bine cu otoritatea. Fă-mi un bine, dom’ primare !” Acu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit mai departe. NUNTĂ îN
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru Îmbarcare. M-am uitat la ceilalți pasageri, săracii care călătoreau noaptea. Un cowboy trecut, cu un sac marinăresc și o statuetă suvenir cu Louis Armstrong, doi preoți catolici din Sri Lanka, nu mai puțin de trei mame supraponderale, Încărcate cu plozii aferenți și cu așternuturi, și un bărbat mic de statură, care s-a dovedit a fi jocheu, cu riduri de la țigară și cu dinții galbeni. S-au aliniat ca să se urce În autocar și În acest timp scena din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu-și palmele câte două și bolborosind, am evitat privirea țigăncii din balconul sprijinit pe doi cherubi de ipsos cojit și am ajuns în fața casei de la numărul 66. Astăzi ea nu mai există, cartierul tot a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nu m-am agitat când părinții îmi ziceau că se fură fabricile și se vând la fier vechi. Mă gândeam că e mentalitatea lor ușor nostalgică, formată de pe vremurile când ți se dădea serviciu cu repartiție și, dacă trânteai repede plozii, primeai la două camere în Olinescu (n.a. cartier în Dorohoi). Am crescut cu gustul libertății, chiar dacă uneori am plătit pentru ea, ca orice adolescent certat cu regula. Am chiulit și am cântat prin parcuri, visând să am cândva o chitară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
picioarele în brațe și bocea ca la mort: „Ticăăă, uăi Tică uăi! Cui mă lași tu, Tică, cu o casă de copchii?!...” Copiii stăteau speriați într-un colț, muți de spaimă. Tică era om cumpătat, nu-și bătea muierea și plodurile. Vreo trei bărbați s-au repezit la Tică și l-au legat burduf cu un cearșaf, peste care au tras o frânghie groasă. Omul era moale, ca o cârpă. Ce rost avea să-l mai legi?... Spre dimineață, a ajuns
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
uitat numele de familie, dar prenumele mă face să zâmbesc, pentru că-mi aduce aminte că pe la sfârșitul anilor ’50, Începutul lui ’60 era În vogă filmul indian cu Raj Kapur. Și de aici mulți părinți mai bruneți și-au botezat plozii Raj, nume exotic, frumos, și bieții părinți au crezut că și copiii lor vor fi așa. Exemplu semnificativ că nu totdeauna ajungi ce-și doresc părinții este domnul senator (auzi - senator!) Raj care scuipă și-și prezintă partea dorsală pe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]