450 matches
-
FOST CONVOCAT LA COMITETUL JUDEȚEAN DE PARTID DIN PLOIEȘTI UNDE I S-A COMUNICAT APROBAREA ȘI FELICITAREA PREȘEDINTELUI, CARE NU A FOST ÎNSĂ DE ACORD CU NUMELE DE „ORAȘUL DIAMANT”, CERÂNDU-I-SE SĂ FIE NUMIT... „ORAȘUL BOLDEȘTI-SCĂIENI”. ÎN ARHIVELE PLOIEȘTENE EXISTĂ ACESTE DOCUMENTE SCRISE. TOT PROFESORULUI C.P.B. I S-A CERUT, în 1979, SĂ STABILEASCĂ NUMELE ... III. REXLIBRIS MEDIA GROUP - VASILICA GRIGORAȘ - PODURI LIRICE - POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE), de Rexlibris Media Group, publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
axă geografică și temporală vastă, de la spații autohtone: Aluniș, Breaza, Borcea, București, la Balcic, Veneția, de la nașterea Universului, antichitate, Evul Mediu, epoca modernă, până în contemporaneitate, incluzând domenii precum: mitologie, istorie, literatură, religie, teatru, muzică. Sub penelul sau sub dalta artiștilor ploieșteni care și-au expus creațiile la Galeriile de Artă Ploiești primăvara nu este un simplu anotimp, ci dobândește conotații mai profunde de un nou început al omenirii, al renașterii, al creației, al devenirii sub semnul complexității vieții și Universului. A
SALONUL DE PRIMĂVARĂ, PLOIEŞTI, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378704_a_380033]
-
pildă. Și aceasta să fie nația, nația noastră modestă, iubitoare de adevăr și cu minte? Așadar, când un advocat se face soldat, cu scopul anumit de a se ilustra, când un altul se face prezident de republică - fie chiar numai ploieșteană -, când un al treilea joacă pe arheologul, un al patrulea e ales în Academie ca filolog, deși n-a dovedit printr-un singur șir scris că e specialist în aceasta, când vedem toate astea ne vom convinge cu durere că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dominațiunea uliței Bucureștilor ca de o dominațiune străină într-o țară întreagă cum e Moldova nu există decât 2 - 3 oameni cari se mărturisesc partizani ai asociației Rosetti-Brătianu și, cu toate acestea, țara aceasta întreagă să fie la dispoziția democrației ploieștene? Aceasta e o nedreptate. Daca se găsește în București vreun necăpătuit, vreun stâlp de cafenele, ori în Dobrogea, ori în Moldova, e espeduit ca să civilizeze. E cu toate acestea incontestabil că în acea parte a României caracterele sânt mult mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
generale ale Franței. [ 4 noiembrie 1880] {EminescuOpXI 393} ["PE LÎNGĂ DECRETUL DE CONVOCARE... Pe lângă decretul de convocare al Corpurilor legiuitoare, "Monitorul oficial" de duminecă mai cuprinde câteva înaintări și numiri în armată. Una din aceste va interesa, credem, pe concetățenii ploieșteni în mod deosibit. D. locotenent-colonel Candiano Alexandru Popescu din armata cavaleriei e chemat în activitate în corpul de stat-major al M. S. R[egelui]; d. locotenent-colonel devine așadar adiutant domnesc. E însă de notorietate publică că d. locotenent-colonel, odinioară căpitan
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sf. Gheorghe din Ploiești. Între anii 1860 și 1864, urmează clasele primare la Școala domnească din același oraș, păstrând o frumoasă amintire institutorului Basil Drăgoșescu. În intervalul 1864-1867 termină, în particular, prima clasă de gimnaziu, iar următoarele trei, la gimnaziul ploieștean „Sfinții Petru și Pavel”. Ar fi făcut și clasa a cincea de liceu, la București. Cum teatrul începe acum a-l ispiti, C. se înscrie, în 1868, la Conservator, ucenicind până în 1870 la clasa de mimică și declamație a lui
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
înscrie, în 1868, la Conservator, ucenicind până în 1870 la clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
stanțe satirice și politice, care i-au adus notorietatea. Între 1918 și 1922 a colaborat cu proză la „Universul”, „Dimineața” și „Rampa”, iar în perioada 1932-1943 susține o intensă activitate publicistică în „Cele trei Crișuri”, „Pământul” și în numeroase reviste ploieștene, cele mai multe articole apărând sub genericul Figuri culturale din Bucureștii de ieri și de azi. S-a bucurat de prețuirea și prietenia multor personalități - M. Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Em. Bucuța, I. Petrovici ș.a. -, cu care a purtat o bogată corespondență. Volumul
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
Iorga, reprezentate la Teatrul Național din București. Pentru că revista imită formatul „Biletelor de papagal”, Tudor Arghezi „încearcă o lecție de punere în genunchi”, acuzând gruparea de la C. de plagiat. Asemănarea ar fi avut doar cauze financiare (F. Voican, Un răspuns), ploieștenii dezvăluindu-și, de altfel, admirația pentru marele poet, chiar dacă își mărturiseau deziluziile, impresia că trăiesc în „epoca tuturor posibilităților”, a „nevrozelor bolnave” și a „gloriilor de sezon”, într-o lume „cuprinsă de beția nesăturată a simțurilor”. Modernismului și „figurilor celebre
CRAINICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286474_a_287803]
-
se ceară acestea din partea provincialului curios de-a conversa lucruri indiferente cu persoana regelui, curiozitate pe care nu oricine o poate prețui după valoarea ce i-ar da-o curtezanii și camarila sau eroii de la 11 fevruarie și prezidenții republicei ploieștene, cari se răsfață azi pe sofalele statului ce împodobesc palatul. Dar nu, audiențe particulare, nu satisfacerea vanității sau curiozității de-a sta față în față cu M[aiestatea ] Sa i-a făcut pe proprietarii din Moldova să solicite audiența, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și ai copiilor săi au misiunea de a stabili republica și ca titlu al statului român; regalitatea de azi nu e decât un titlu fără esență și fără spirit monarhic; în fapt trăim în republică. Așadar fostul prezident al republiculei ploieștene bine - a făcut c-a proclamat-o; el n-a proclamat decât înlăturarea unui " titlu" căci de fapt republica exista. Bine - au făcut tinerii Rosetti și Caligari când, în ziua încoronării, au băut, la cafeneaua Procope, în unire cu altă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acum mâna să întrebe "Cine-l atacă? ", dar această întrebare, cu toată aparența ei de naivitate, nu amăgește pe nimeni. Ca azi curg protestările de lealitate de pe buzele patrioților; ca mâni le vedem spulberate în vânt de încercări de republică ploieșteană, de "Vivatele " aduse la Procope, la vro aniversară a încoronării, republicei universale; ca mâni vedem iar vrun diplomat însărcinat cu gingașa misiune de-a spune M. Sale "să scutească țara de-o crimă". Toate facerile și prefacerile acestea ale partidului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
, Ion G. (15.VII.1875, Ploiești - 12.IX.1933, Ploiești), poet. Fiu al Anei (n. Ioan) și al lui Ghiță Ionescu, negustor și om politic ploieștean, I.-Q. urmează școala primară în orașul natal și tot acolo va absolvi Liceul „Sfinții Petru și Pavel” (1893). După obținerea licenței în drept la București (1897), se înscrie în disidența liberală prahoveană, începând astfel o carieră politică nu lipsită
IONESCU-QUINTUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
iubea Nigrim.../ Dar a fugit cu Cincinat!” Pe de altă parte, atât schițele din Mărturie mincinoasă (1983), cât și romanul pseudopolițist Citație pentru un necunoscut (1988) relevă dispoziția umoristică, verva ironică, ca și maniera nostalgică a scriitorului, evocator al spațiului ploieștean și al împrejurimilor. Eroii sunt tineri îndrăgostiți, visători și ghinioniști, justițiabili încăpățânați, naivi sau înrăiți, gospodine dominatoare în conflict cu vecinele lor, amici, funcționari, microbiști. Nu lipsesc elementele de melodramă și senzațional, exploatate cu simțul înnăscut al poantei surprinzătoare. I-
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
Mircea Ionescu-Quintus, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1981. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Epigrame”, LCF, 1973, 16; Al. Piru, Epigramiști, RL, 1973, 17; Marcel Pint, Revirimentul epigramei?, ST, 1973, 9; Șerban Cioculescu, Între epigramă și poezie, F, 1976, 8; Eugen Simion, Noi, ploieștenii..., RL, 1988, 17; Mircea Iorgulescu, Dincolo de melodramă și senzațional, RL, 1989, 30; Eugen Stănescu, Mircea Ionescu- Quintus, „Rezon!” (Ploiești), 1990, 3; Silvia Popescu, Satiricon, Cluj- Napoca, 1998, 32-34; Ion Cristoiu, Șiretenia lui Quintus, „Azi”, 2000, 3 aprilie. C.H.
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
1904 a primăriei arată că este cu desăvârșire interzis birjarilor și automobiliștilor să meargă pe străzile orașului „cu iuțeală mai mare decât treapătul mic al cailor, iar la colțul stradelor la pas”. Cu două săptămâni înainte de Lăsata secului de Paști, ploieștenii fac chef cu potroace, apoi fac rugăciune și țin post, mâncând ciorbă de fasole, mazăre bătută cu ulei și praz, scordolea de raci, caracatiță cu lămâie, scoici cu piper, rasol de melci cu hrean, mânătărci, rasol de pește sărat cu
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
cu piper, rasol de melci cu hrean, mânătărci, rasol de pește sărat cu usturoi și mămăliguță, plachie de crap cu ceapă și ardei roșu. Se bea și se mănâncă mult în proza lui I., ca și în literatura înaintașului său ploieștean. Târgoveții săi ies, primăvara, la Crângul lui Bot și fac chef mare, în lunile nefavorabile se retrag în cârciuma „La Botul Calului” și „consumă” încet și trist. Când vine nota, se vede limpede disponibilitatea lor culinară: „16 fleici în sânge
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol, în faza tatonării. Va mai trece, probabil, o vreme până ce Conu Leonida, Mița Baston, Catindatul, Pampon se vor strămuta, sub noile lor înfățișări, din istoria recentă în imaginația epică. Ploieșteanul I. încearcă și reușește în câteva rânduri să prindă psihologia și moravurile individului în perioada tranziției. Narațiunile lui arată inteligență satirică și putere de imaginație epică. Piesele cultivă farsa tragică, parabolicul, comedia de moravuri, cu mijloacele și limbajul teatrului postionescian
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
suferință, acolo unde s-a instalat pe neobservate tragicul existenței. I. a publicat și un savuros dialog cu Fănuș Neagu (La umbra crailor de ghindă, 2002), în care lirismul și culoarea limbajului fănușian se întâlnesc cu ironia subțire a spiritului ploieștean educat la școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
incisive, RL, 1988, 43; Valentin Silvestru, O satiră multiplă, RL, 1989, 7; Eugen Simion, Comedia satirică și parabolică, RL, 1989, 9; Florin Faifer, Suflete moarte, suflete vii, CRC, 1989, 25; Victor Parhon, Starea satirei, TTR, 1989, 4; Eugen Simion, Spiritul ploieștean în literatură, L, 1992, 3; Ileana Berlogea, O premieră absolută, „Cultura națională”, 1996, 5; Fănuș Neagu, Noi și viața păcătoșilor, „Caiet program” (Teatrul Național, București), 1996, 6; Ștefan Augustin Doinaș, Pierderea inocenței, „Caiet program” (Teatrul Național, București), stagiunea 1996-1997; Natalia
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
între 15 februarie 1921 și 10 februarie 1925, apoi între 25 mai 1934 și 28 februarie 1944, lunar, apoi bilunar sau cu o periodicitate neprecizată, ca „Supliment bibliografic al revistei «România viitoare»”. Director este D. Munteanu-Râmnic. După ce „România viitoare”, săptămânal ploieștean condus de același D. Munteanu-Râmnic, își încetează apariția simultan cu încheierea primei serii a G. c., subtitul seriei a doua va fi „Publicație de bibliografie, literatură și cultură generală”. De la numărul 11-14/1941 redacția și administrația se mută la București
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
Am înțeles, ascultîndu-le mărturiile, că mai există mulți alții, oameni simpli, care s-au împotrivit regimului în diverse localități din țară. De urma acestor cîțiva au dat, din aproape în aproape, organizatorii Memorialului Sighet. L-am cunoscut, de pildă, pe ploieșteanul Vasile Paraschiv, cel care a fost declarat în repetate rînduri nebun de medici psihiatri aflați în slujba sau în solda Securității. N-a fost singurul disident care a fost ștampilat astfel de medici psihiatri români care nici astăzi nu și-
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
1935) și Învierea (1939), iar radiofonic i se difuzează scenariile Fete... este destule și La datorie (1943). Semnează și cu pseudonimele Anteu, Daleony, Liviu Anghel, Stelorian Cricoveanu. În versurile din primele culegeri ale lui S. răzbate ceva din atmosfera boemei ploieștene, alcătuită la sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30 ai secolului trecut în jurul poetului și compozitorului Ionel Fernic. Singurătatea, sărăcia, visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în Epigrame (1938), Poante bahice și Epigrame (ambele din 1941). Orientarea către sonet devine aproape exclusivă în ultimele cărți tipărite, Cântec pentru Prometeu (1969) și Marea aurărie (1975). S. și-
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Secretar de redacție la revista „Sfera politicii” (1994-1995), ulterior este director la ziarul prahovean „Ziua” (1995-1996) și redactor-șef la Editura Eleusis din Ploiești (1995-1998). Un timp figurează ca redactor-șef la „Contemporanul - Ideea europeană”, deținând aceeași funcție la revista ploieșteană „Itinerar” și în cadrul Editurii Edit-Art. În 2003 devine corespondentul pentru România al ziarului „Luxemburger Wort”, patronat de Fundația „Saint-Paul” din Luxemburg. A mai fost consilier local, șef de birou senatorial, consilier de imagine și relații cu mass-media la Filarmonica „Paul
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]