249 matches
-
încă dezvoltat, se află mai mult la stadiul de proiecte. Atracțiile zonei sunt bisericile vechi de lemn din Sârbi și Tusa, Izvoarele Barcăului, Păstrăvăria din Tusa, Pălinca de Prune specifică zonei. Din punct de vedere turistic, peisajele desprinse de pe culmea Plopișului, casele răspândite pe culmi și gospodăriile izolate în bazinul superior al Barcăului, relieful carstic de la Izvoarele Barcăului(unde izvorăște râul Barcău) și împrejurimile ce fac omul să uite noțiunea timpului, toate culminând cu rezervația peisagistică "Tusa - Barcău" dau un aer
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
ca și Secția de Poliție. Unele informații care alcătuiesc pagina despre localitatea Sâg au fost posibile și cu ajutorul paginii de web a consiliului județean Sălaj www.cjsj.ro, iar pozele cu bisericile vechi și cu alte informații despre zona munților Plopiș sunt în limba germană într-un articol de pe pagina www.karpatenwilli.com
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
mai multe măguri separate, ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate. Acestea sunt: Dealul Vlesinului de peste 900 m. altitudine, între râul Crișul Repede și valea Poicu; "Mogoșul" de pește 950 m. limitat la nord de valea "Ponița"; Munții Plopiș, pe partea de culme a acestora, cu o altitudine între 750 și 800 m. ce se întinde până la valea "Ragu" și "Culmea Osoiului" cu prelungire până în valea Ortelecului. Altitudinea maximă a Meseșului este de 996 m. în Măgura Priei, scăzând
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află la poalele sud-vestice ale Munților Plopișului (grupă montană a Munților Apuseni aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), în partea central-estică a județului Bihor, pe teritoriul comunei Lugașu de Jos, aproape de drumul național DN1H care leagă municipiul Șimleu Silvaniei de Aleșd. a fost declarat arie protejată prin "Legea
Gruiul Pietrii () [Corola-website/Science/323930_a_325259]
-
care au un potențial turistic ridicat. Vara, la sfârșit de săptămână, marghitanii obișnuiesc să iasă la iarbă verde, la pădure, la o bere rece și o friptură pe jar. La numai 30 de km distanță de Marghita se află Munții Plopiș, cu frumoasa localitate Pădurea Neagră. Izvorul de apă minerală, pârâurile zglobii, codrii răcoroși și frumusețea peisajelor atrag anual la Pădurea Neagră mii de turiști. Marghitanii sunt recunoscuți ca oameni ospitalieri, harnici și buni meseriași, trăsături păstrate până în zilele noastre de la
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
o zonă de dealuri și depresiuni situate pe cursul văilor Almașului, Agrijului, Someșului, Crasnei și Barcăului. Zona montană este reprezentată în partea de Sud-Vest prin două ramificații nordice ale munților Apuseni: culmile Meseșului cu Vârful Măgura Priei (996 m.) și Plopișului cu Vârful Măgura Mare (918 m). Depresiunile au o largă răspândire pe teritoriul județului și reprezintă importante zone agricole de concentrare a așezărilor. Principala caracteristică a rețelei hidrografice a Sălajului este relativă uniformitate a repartiției râurilor pe întregul teritoriu, cu
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unități geomorfologice. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8C0 și 9C0 în cea mai mare parte a județului, excepție făcând culmile mai înalte ale munților Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Simișna - Gîrbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6C0 și 8C0. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 mm și 800 mm, valori mai mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Simișna - Gîrbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6C0 și 8C0. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 mm și 800 mm, valori mai mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș - Agrij și pe valea Someșului. Floră bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
de Vest, străbate orașele Huedin și Ciucea, județul Cluj, Aleșd și Oradea, județul Bihor și se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei. Parcurge un defileu cu sectoare de chei, peșteri și abrupturi stâncoase între localitățile Huedin și Vadu Crișului (Munții Plopiș și Pădurea Craiului). Împreună cu râurile Crișul Alb și Crișul Negru formează cele trei Crișuri, cele mai importante râuri din regiunea Crișana. Numele provine din forma latină atestată "Crisola", care la rândul său poate proveni fie din adjectivul grecesc Χρισός : „aurit
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
apele de pe versantul vestic al Vlădesei în condițiile unei umidități deosebit de bogate (800 - 1200 l/m2) ne putem face o imagine asupra potențialului hidroenergetic. Crișul Repede părăsește Depresiunea Ciucea - Negreni la Bucea, unde râul pătrunde în defileul format între masivul Plopișului pe dreapta și Culmea Scomset - Dealul Mare din stânga. Imediat în aval de defileu, Crișul Repede primește cel de-al doilea afluent important Iadul, cu o lungime de 46 km. Imediat după obârșie, Iadul intră în depresiunea de la Stâna de Vale
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
Derna, Lugașu de Jos, Popești, Suplacu de Barcău și Șinteu și pe cel al orașului Aleșd), în cea nord-vestică a județului Cluj (pe teritoriul comunei Negreni) și în cea nord-vestică a județului Sălaj (pe teritoriile administrative ale comunelor: Hălmașd, Marca, Plopiș, Sâg și Valcău de Jos) și este străbătută de drumul național DN1H, care leagă orașul Aleșd de municipiul Zalău. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
se întinde pe o suprafață de 34.881 de hectare, incluzând rezervația naturală Mlaștina de la Iaz. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Plopișului (unitate de relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
Iaz. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Plopișului (unitate de relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj. Din acest sistem făcea parte și , ridicată pe dealul numit „Plai”, la poalele Munților Plopiș, nu departe de satul Sub Cetate. Cetatea a fost construită cu scopul de a apăra regiunea sud-vestică dinspre direcția Nușfalău - Zăuan - Ip. Edificarea ei a fost favorizată de existență posibilității de construire pe vârful dealului Plai, care este mărginit în
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
credincioși care în prealabil se anunțau unii pe alții. Înainte de slujba părintele îi mărturisea pe participanți pentru ca roadele să fie mai mari. A săvârșit în ascuns în afara liturghiilor, cununii, botezuri și masluri cu prețul libertății, în satele: Drighiu, Aleuș, Halmășd, Plopiș, Nușfalău, Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Valcău de Jos, Valcău de Sus, Boghiș, Ratovei, Marin, Crasna. Pe la începutul anului 1950 se predă de bunăvoie autorităților comuniste care au început să-l amenințe si să-l persecute pe Părintele Biluca
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
dimineața foarte devreme, sau noaptea ... îmi plăcea foarte mult să citesc eu "Apostolul"..., altfel tata era cantorul special ce-l însoțea oriunde pe părintele Ilie Borz. "Oriunde" de fapt însemna mai des la Badea Iuane în satul Marin, apoi în Plopiș unde se adunau surorile călugărițe din ordinul "Maica Domnului"...». Părintele a murit la închisoarea Aiud în anul 1954. Înainte a avut loc un proces, la Cluj, la care nici n-a fost citată familia Borz. În acest proces ar fi
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
răchitișurile" (ocupă mici suprafețe, sunt formate din specii de sălcii-arbuști - Salix cinerea, S.viminalis, S.triandra, S.purpurea); "sălcișurile" (ocupă 455,6 ha, în arboret predomină Salix alba cu puțin amestec de S.fragilis,Populus alba, P.canescens, Ulmus laevis); "plopișurile" (ocupă 1081,6 ha; reprezintă o formă de tranziție de la sălcișuri la ștejărișuri de luncă, cele mai multe arboreturi sunt de plop alb - Populus alba,se întâlnește plop negru - Populus nigra și multe suprafețe de plop canadian plantate); "ștejărișurile" (ocupă suprafața de1471
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip peisagistic și forestier) situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Sâg. Aria naturală cu o suprafață de 13,43 ha este situată în partea sud-estică Munților Plopișului, în extremitatea sud-vestică a județului Sălaj, în Țară Silvaniei (zona de contact a Crișanei cu Transilvania) pe teritoriul sud-vestic al satului Tușa, aproape de limita de granița cu județul Cluj. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
Cluj. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Aceasta se află în apropierea zonei de contact al Munților Plopișului cu Munții Meseș (în apropierea izvoarelor Barcăului) și se suprapune sitului de importanță comunitară Tușa - Barcău. Arealul reprezintă o zonă naturală constituită pe șisturi cristaline acoperite cu conglomerate (gresii, argile și nisipuri), ce include un sector de pădure (făgete pure
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
dreapta a Crișului Repede care dezvoltă un bazin hidrografic cu o suprafață de 116 Km² și care are o lungime de ~14 km și care își culege apele începând de la poalele Munților Pădurea Craiului și de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede în localitatea Gherghie. Partea de Est a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede în localitatea Gherghie. Partea de Est a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera, iar mai în aval primește râul Cetea care izvorește din dealurile de la poalele munților Plopiș. Rețeaua hidrografică se caracterizează în general printr-un regim variabil cu viituri pluviale în timpul anului și ape mari de primăvară
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
a depresiunii este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera, iar mai în aval primește râul Cetea care izvorește din dealurile de la poalele munților Plopiș. Rețeaua hidrografică se caracterizează în general printr-un regim variabil cu viituri pluviale în timpul anului și ape mari de primăvară de proveniență mixtă. Există o rețea torențială bine dezvoltată. Valea principală este puțin adâncă, pe alocuri meandrată cu caracter asimetric
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu. Morfologic este o trecătoarea de vale situată la nivelul aliniamentului estic al "„Jugului intracarpatic”", ce face legătura între depresiunile Silvaniei (situată la vest de Munții Meseș si la nord de Munții Plopiș) și, depresiunile Agrij și Almaș (situate spre est în bazinele celor doi afluenți ai Someșului Mare). Ea se individualizează în mod particular prin gradul de accesibilitate (este foarte scurtă și relativ largă), în raport cu celelalte zone de trecere din nord-vestul Transilvaniei
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
limitei nordice a acestora (unele opinii indicând prelungirea acestora până la valea Someșului Mare sau doar până la Niraj) Succesiunea cuprinde dinspre lanțul montan spre Podișul Transilvaniei depresiuni submontane (Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe. Fragmentarea reliefului este ridicată. Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]